Guvernarea de la Chișinău nu are nevoie nici de scuze, nici de pretexte. Are Guvern, Președinție, majoritate parlamentară, alianțe politice solide în Parlamentul European, mandat popular primit în urma scrutinului parlamentar din iulie 2021, care i-au oferit întreagă paletă de puteri și oportunități de a-și realiza angajamentele politice. Republica Moldova este parte a grupului „trio” al celor trei state ale Parteneriatului Estic (PaE), alături de Georgia și Ucraina, care pledează pentru recunoașterea unei perspective de aderare la Uniunea Europeană (UE), mizând pe consistența și ireversibilitatea cursului european. Aceste scopuri sunt perfect compatibile cu obiectivele UE de politică externă pentru 2021-2025. Este opinia Carolinei Ungureanu, vice-director al IDIS „Viitorul”, expusă cu ocazia prezentării publicației „Predicții 2022”.
Mai jos vedeți întreaga analiză a predicției:
De la sfârșitul lui 2021, relațiile UE-Republica Moldova au intrat în convalescență și normalizare. O nouă agendă de asociere pentru următorii 5 ani (2022-2027), cu posibilitatea actualizării, este chemată să ajute Republica Moldova să avanseze semnificativ, după o lungă perioadă de răcire și derapaje. Putem vorbi astfel despre un al „2 ciclu de viață” pentru Agenda de Asociere UE-Republica Moldova, principalul instrument ce călăuzește relațiile comprehensive ale UE, în temeiul Acordului de Asociere UE-Republica Moldova semnat la 27 iunie 2014.
Primul ciclu (prevăzut pentru 2014-2016 și dezvoltat ulterior pentru 2017-2021) a inclus o serie de angajamente majore privind reformele justiției și a statului de drept, integrarea sectorială pe domeniile selectate de către UE, Republica Moldova și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice. Al doilea ciclu, care debutează în anul 2022, va prelua unele dintre prioritățile originale ne-realizate în totalitate: (1) consolidarea instituțiilor și buna guvernare: independența justiției; prevenirea și combaterea corupției, fraudei și a conflictelor de interese; recuperarea activelor și investigarea fraudei bancare; soluționarea conflictului transnistrean, (2) dezvoltarea economică și a oportunităților de piață: mediul de afaceri și climatul investițional; agricultura și dezvoltarea rurală; facilitarea comerțului, (3) eficiența energetică, mediul și acțiuni climatice: securitatea energetică și eficiența energetică (în contextual crizei gazelor), dar la care se vor adăuga noi priorități definite astfel de Agenda renegociată de UE-Republica Moldova în anul 2021 și care va oferi asistență suplimentară creării de reziliență în economie, mediu ambiant, transformare digitală, incluziune și echitate, stat de drept și securitate. În 2022, Republica Moldova trebuie să recupereze serios din handicapul ezitărilor sale din ultimii ani, o perioadă zbuciumată în care agitația electorală a servit ca scuză pentru lipsa de reforme, iar derapajele și scandalurile fără sfârșit, obligau UE să rețină ori să suspende ajutorul comunitar.
Actuala administrație de la Chișinău nu are nevoie nici de scuze, nici de pretexte. Are Guvern, Președinție, majoritate parlamentară, alianțe politice solide în Parlamentul European, are mandat popular primit în cadrul scrutinului parlamentar din 11 iulie, 2021, care i-au oferit întreagă paletă de puteri și oportunități de a-și realiza angajamentele politice. Republica Moldova este parte din grupul „trio” al celor trei state ale Parteneriatului Estic (PaE), alături de Georgia și Ucraina, care pledează pentru recunoașterea unei perspective de aderare la UE, mizând pe consistența și ireversibilitatea cursului european. Aceste scopuri sunt perfect compatibile cu obiectivele UE de politică externă pentru 2021-2025, având 2 piloni cheie:
(I) Guvernanța, incluzând instituții responsabile, stat de drept și politici anticorupție; combaterea criminalității organizate și consolidarea securității; reforma justiției, care ar livra cetățenilor justiție transparentă, independentă, responsabilă, eficientă și profesionistă; transparența și responsabilitatea finanțelor publice; combaterea fraudei și corupției; promovarea rezolvării pașnice a conflictelor nesoluționate; prevenirea conflictelor, consolidarea încrederii și eforturile de reconciliere etc.
(II) Investițiile, incluzând un Plan de investiții de cca 2,3 miliarde de euro în granturi, contribuții și garanții, pentru a sprijini redresarea post-pandemică și pentru a transforma durabil economiile statelor PaE, pentru a le face mai rezistente și mai integrate. Planul va mobiliza cca 17 miliarde de euro investiții publice și private.
Noua agendă stabilește responsabilități comune pentru reușita îndeplinirii priorităților agreate de către UE și Chișinău, lucru confirmat la Summitul PaE din 15 decembrie, 2021, de la Brussels.
Fără ezitare, susținerea UE a fost oferită prin semnarea mai multor proiecte și finanțări. Menționăm un acord de finanțare de 60 mln euro în vederea consolidării statului și rezilienței în Republica Moldova, care completează pachetul UE de redresare economică în valoare de până la 600 mln euro (2021-2024). Un sprijin important a fost acordat Chișinăului prin împrumutul de 30 mln euro de la BEI și BERD în domeniul eficienței energetice, la care vom adăuga și finanțarea de 150 mln euro de către BERD pentru proiectul „Moldova drumuri IV”.
Relansarea susținerii financiare pentru Chișinău confirmă deschiderea UE, beneficiile unei cooperări deschise și sincere, dar și responsabilitatea politică care se leagă de livrarea rezultatelor înscrise pe noua agendă a relațiilor UE-Republica Moldova. Aceste livrabile se așteaptă pe domeniile cele mai complicate ale procesului politic intern: justiție, modernizarea economiei, reziliență și crearea de capacități administrative pentru o potențială aderare la UE. Știm cu exactitate motivele pentru care UE este reticentă la demersurile insistente ale vecinilor săi din Parteneriatul Estic, iar inițiativa „trio”, din ajunul Summitului de la Brussels, a confirmat practic temerile noastre. Sigur, invocarea art.49 din Tratatul privind UE, în care „orice stat european care respectă valorile menționate la art.2 din tratat și care se angajează să le promoveze, va putea solicita să devină membru al UE”. Dar, un stat nu poate adera la UE exclusiv datorită rezultatului încurajator al unor alegeri, și nici a carismei de care se bucură exponenții unui partid de guvernământ, ci numai atunci când elitele guvernante au capacitatea, ambiția, voința, viziunea, inteligența de a gestiona treburile publice în interesul cetățenilor săi, inclusiv în situații dintre cele mai complicate. Trebuie să recunoaștem că nu este cazul Republicii Moldova, iar auto-iluzionarea ne poate face doar deservicii.
Prietenii din instituțiile europene ne asigură că reușita procesului de implementare a noii agende de asociere va depinde în 2022 de câțiva factori: a) sinceritatea intențiilor; b) competența profesională; c) absorbția instituțională și transformarea structurală a autorităților; d) calitatea și eficiența reformelor; e) comunicarea și obținerea susținerii; f) interesele și intersectările geopolitice. Dacă nu putem avea observații la primul factor, cel puțin acum, la cel de-al 2 factor guvernările de la Chișinău sunt adeseori influențate de un deficit cronic de autocritică, de auto-reflecție, și de capacitatea de crea procese inclusive și consistente de sprijin popular pentru reforme. Multe dintre strategiile și documentele elaborate de către structurile statului apar în lipsa transparenței, publicității și consultărilor. Suferă, la fel, și procesul organic de selectare, promovare și capacitare al angajaților în sectorul public. Mulți dintre actualii angajați sunt prost remunerați, iar funcțiile exercitate de ei sunt vag stabilite, serviciul public care-i recrutează și-i menține în serviciul statului este puternic influențat de rațiuni partizane.
Calitatea administrației centrale și locale va trece un examen serios în 2022. Previziunile noastre țin de presiunile, fără precedent, asupra actualului guvern, macerat de crize sistemice și așteptări sporite din partea populației, dar și de faptul că acesta trebuie să livreze de câteva ori mai mult decât așteptau partenerii externi de la guvernele anterioare. În 2022, cetățenii dezamăgiți vor pune întrebări serioase, cerând mai multe politici de bunăstare (pensii, salarii la nivelul statelor din Europa de Est), îmbunătățirea condițiilor de viață și trai, fiind presați de crize majore pe sectorul utilităților publice. În 2022, UE va investi mai mult în domeniul rezilienței la crize, oferind asistență țintită guvernului pe domeniul de prevenire, gestionare a crizelor, cartografiere a vulnerabilităților și creștere de capacități, asimilând răspunsul la criză doar parțial pe domeniul medical-sanitar (vaccinarea, tratamentul extra-spitalicesc) pentru că cele mai mari probleme se acumulează pe domeniul sustenabilității economice, veniturilor insuficiente, fragilitatea sistemului energetic și implicațiile sale sub-regionale.
UE a transmis mai multe mesaje clare noii guvernări de la Chișinău, anunțând că va susține reformele, dar nu se va mai iluziona și nici reține în a transmite nemulțumirile sale dacă circumstanțele o vor cere. Prognozăm astfel că UE va reveni la condiționalități generale (more for more), dar și specifice, cum ar fi evaluarea și analiza progreselor de etapă prin rapoartele anuale/bi-anuale ale Comisiei Europene.
Un factor decisiv care poate influența implementarea angajamentelor luate în noua agendă de asociere ține, însă, de evoluțiile regionale, luând în considerare pericolul unei invazii militare, anunțate de către Rusia, ca fiind posibilă dacă negocierile inițiate cu SUA și NATO nu vor da rezultatele așteptate. Un conflict declanșat pe teritoriul Ucrainei ar putea deturna atenția de la aspectele de implementare ale reformelor interne spre dimensiunea de apărare și securitate, absentă printre angajamentele noii agende UE-Republica Moldova, acesta fiind un risc cu potențial destabilizator în raport cu toate țările grupului ”trio+” ale Parteneriatului Estic (PaE).
Este fără îndoială o situație în care trebuie să regretăm că asupra noii agende de asociere au existat atât de puține consultări publice cu organizațiile societății civile, iar importante situații de criză, cum sunt acum efectele controlului total asupra sistemului energetic al Republicii Moldova de către un monopolist rus, au fost tratate cu indulgență, decalând în timp priorități imediate. Ultimele evoluții regionale solicită guvernului să depună mai mult efort intern în domeniul rezilienței, apărării și securității, dar și o activitate mai productivă pe domeniul alinierii la PESA (politica de apărare și securitate a UE), concomitent cu definirea unor instrumente suplimentare de cooperare și garanție a securității în raport cu principalii săi vecini și aliați europeni.
