În ultima perioadă, sau mai bine spus ultimele două decenii, mapamondul a intrat în unul din cele mai periculoase capitole ale sale de evoluție. Tendințele ascuțite de război în ultimii ani, depășește capacitatea noastră de a face față consecințelor. Or, de la criza refugiaților la nivel mondial la răspândirea terorismului, eșecul nostru, mai mult sau puțin colectiv, pentru a rezolva conflictul dă naștere unor noi amenințări și situații de urgență. Chiar și în societățile pașnice, politica fricii conduce la polarizare, demagogie periculoasă și riscuri iminente.
Ne place nouă sau nu, globalizarea este un fapt mai mult decît împlinit. Toți suntem conectaţi… Războiul din Siria a declanșat o criză de refugiați care au contribuit la escaladarea Brexit-ului, ale cărui consecințe politice și economice profunde vor prinde încă multe ondulații noi spre exterior. Statele, sau multe dintre acestea, ar putea să se întoarcă spre mult tânjitele lor frontiere de suveranitate… Însă nu poate exista nici o pace și prosperitate fără un management mai cooperant al afacerilor mondiale și regionale.
În cele ce urmează, zile sau chiar săptămâni, voi încerca să profilez o listă a RISCURILOR de conflict în 2017 care ar ilustra unele tendințe mai largi și care vor fi tălmăcite cu repere analitice şi informaționale. Inclusiv cu diverse modalități, cel puțin contemplative, de a inversa barem convențional dinamicele periculoase.
1. Syria & Iraq – RISCUL Nr. 1
După aproape șase ani de luptă, cca 500.000 de persoane ucise şi peste 12 milioane de „dezrădăcinaţi” ai naţiunii, președintele sirian Bashar al-Assad pare probabil de aş mai menţine actualmente puterea, însă chiar și cu sprijinul străin forțele sale nu pot pune capăt războiului și să recâştige controlul total. Acest lucru a fost evident în recenta recucerire a Palmyrei de către Statul Islamic, doar după nouă luni de campanie militară rusă susținută grupul rebel radical a fost expulzat.
Războiul împotriva statului islamic ar fi să continue, respectiv există o nevoie urgentă de a se asigura că acesta nu va alimenta violența și destabilizarea de pînă acum. În Siria ar exista două curente concurente împotriva grupului ISIS – unul condus de către Ankara, iar celălalt de afiliere siriană al Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PML) – care sunt încurcate cu conflictul dintre statul turc și PML-ul din Turcia. Washingtonul de fapt a sprijinit eforturile în timp şi încearcă să reducă la minimum ciocnirile directe între ele. Viitoarea administrație Trump ar trebui să acorde prioritate de-escaladării conflictului dintre partenerii săi turci și kurzi specificaţi mai sus împotriva capturării imediate a teritoriului de către jihadiști. Or, în cazul în care violența între cele două spirale va continua, statul islamic va fi primul care va câștiga.
Statul islamic susține în continuare un califat în anumite teritorii din Irak și Siria, cu toate că șia pierdut din teritoriu semnificativ încă pe parcursul anului trecut. Chiar dacă este învins militar, acesta sau un alt grup radical ar putea reapărea dacă nu sunt abordate aspecte legate de guvernare care stau la bază. Statul islamic, ca atare, a „crescut” la un eșec similar în Irak. Se răspândeşte o ideologie, care presupune mobilizarea tinerilor din întreaga lume și care reprezintă amenințări mult dincolo de granițele Irakului și Siria, așa cum au arătat recentele atacuri din Istanbul și Berlin.
În Irak lupta împotriva statului islamic a subminat și mai mult capacitatea statului de a guverna. Operaţiunile militare au cauzat distrugeri enorme, iar tineretul care este în mare parte militarizat şi supus ideologiei ca atare, a traumatizat şi mai mult societatea irakiană. Partidele politice ale kurzilor şi șiiților au fost fragmentate în facțiuni rivale, iar forțele paramilitare care depind de susţinătorii regionali concurează asupra resurselor Irakului. Lupta pentru a învinge statul islamic, a cărui creștere a hrănit cu nemulțumiri profunde arabii sunniți, a agravat şi mai tare prejudiciile făcute de regula grupului. Pentru a evita o situaţie şi mai rea, Bagdadul și guvernul regional din Kurdistan au nevoie de sprijin și de presiune pentru a ține în frâu grupurile paramilitare.
Succesul actualei campanii militare a SUA de a prelua controlul asupra or. Mosul, în cazul în care acesta este administrat greșit, s-ar putea transforma în eșec. În afară de armata regulată irakiană, forțele speciale de combatere a terorismului și poliția federală, care direcţionează eforturile în oraş, sunt de asemenea implicate şi grupuri locale ce sunt captate de „prada” victoriei. Mai mult decât atât, Iran și Turcia concurează pentru influență prin utilizarea intermediarilor locali. Cu cît lupta trenează mai lung, cu atât mai mult aceste grupuri vor exploata oportunități de a obține avantaje strategice printr-un control teritorial, ceea ce complică destul de apăsat o calmare politică.
Irak, cu sprijinul SUA și altor parteneri, ar trebui să continue probabil sprijinul militar și logistic pentru forțele irakiene împingându-le în oraș și să înființeze forţe locale de stabilizare la nivel local în zonele preluate de la statul islamic pentru a se asigura că câștigurile militare nu pot fi pierdute din nou. Acestea vor avea nevoie, de asemenea, pentru un start-up de guvernare cu actori politici locali şi acceptată local, bineînţeles dacă „mîna” Moscovei nu se va implica precum a făcut-o ori de cîte ori a avut ocazia. Discuţiile, negocierile şi tratativele bilaterale SUA-Rusia vor implica o asemenea nouă soluţie. Dar cum va fi ea implementată în teren, cu ce costuri, asta este deja o altă problemă. Am văzut ciocnirea de interese în cazul Siriei şi, de data asta, numărul jucătorilor se reduce la cei doi mari (Rusia și SUA), odată cu ieşirea discretă din peisaj a ţărilor din UE, deloc performante – nici diplomatic şi nici militar – în rezolvarea conflictului din zonă.
Consecințele escaladării conflictului din Syria & Iraq asupra Moldovei:
a. Riscul migrațional – fluxul de migranţi ilegali pare să nu “abunde” Republica Moldova, or potrivit Agenției FRONTEX, aceasta nu este o rută de importanță majoră. Mai mult, datele statistice ale agenției indică că în perioada anului 2015 și ianuarieoctombrie 2016 puțin peste 100 persoane de origine syriană și irakiană au cerut cerere de azil în țara noastră. Ar veni cam cîte 5 persoane lunar, comparativ cu peste 10000 sau 12000 în Franța sau Germania, respectiv.
b. Riscul economic – așa precum Republica Moldova se află mai la coada diferitor clasamente europene și nu numai din punct de vedere economic, fluxul de migranți ilegali pare a nu fi tentat să traverseze și să se stabilească în Republica Moldova. Bineînțeles, în afara cifrelor specificate mai sus, dar și a implicației acestora din punct de vedere de destabilizare a situației din țară în afara unor cazuri răzlețe și solitare.
