Industria Republicii Moldova în ultimii cinci ani a fost grav afectată de patru crize: pandemia, criza energetică, creșterea prețurilor și războiul dus de către Federația Rusă în Ucraina, iar în 2024, pentru al treilea an consecutiv, activitatea sectorului a fost în scădere. „În lipsa unei politici clare de dezvoltare a industriei, ramura este mai mult moartă decât vie”, a declarat Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, vineri, 28 februarie, în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.
Potrivit expertul, în 2024, activitatea industriei a scăzut cu 1,1%, în 2023 cu 3,6%, iar în 2022 cu 5,1%, iar față de 2015, doar cu 6% a crescut activitatea sectorului industrial. „În ultimii cinci ani, doar un an a fost cu creștere, 2021 – +12,2% și a fost datorită sectorului agricol care a avut o productivitate înaltă în 2020. În prezent, producția industrială este 95% din nivelul anului 2019”, a spus expertul.
Expertul a mai spus că, în perioada anilor 1961/1964, creșterea medie anuală a producției industriale a fost de 12,1%; între anii 1971/1975 – de 9,3%; între 1981/1985 – 4,4%; 1991/1995 – minus 14,8%; 1996/2000 – minus 6,8%; 2001/2005 – 12,7%; 2006/2010 – minus 3,8%; 2011/2015 – 5,3%; 2016/2020 – 0,8%; iar între 2021/2024 a crescut cu doar 0,4%.
Față de 1990, când a fost cea mai bună situație, industria Republicii Moldova a fost în 1950 – 2,7% din nivelul anului 1990; în 1970 – 32,7%; 1999 – 31,6%; 2010 – 47,2%; 2020 – 63,9%; 2021 – 71,6%; iar în 2024 – 64,8% din valoarea anului 1990. „Până la valoarea anului 1990, dacă mergem cu ritmul de până acum, cred că în 2040 vom atinge nivelul dat. Nu vorbim de dezvoltare, dar recuperarea nivelului din 1990. În prezent, ritmul de creștere al industriei noastre este foarte slab”, a declarat expertul.
Cu referire la volumul producției industriale, raportat la PIB, Veaceslav Ioniță a spus că în 1990 a fost de 87%; în 2000 – 42,7%; 2010 – 32,6%; 2020 – 29,9%; iar în 2024, estimativ va fi 26,9%. Despre producția industrială a Republica Moldova, pe ambele maluri ale Nistrului, față de 1990, când a fost cea mai bună stare de lucruri, aceasta în 1995 a atins, în dreapta Nistrului – 45% din nivelul anului 1990, iar în stânga Nistrului – 50% din nivelul anului 1990. În 2005: dreapta Nistrului – 57,4%, iar stânga Nistrului – 39,1%. 2010: dreapta Nistrului – 61,2%; stânga Nistrului – 27,8%. 2014: dreapta Nistrului – 64,8%, iar stânga Nistrului – 34%. „După 2010, în dreapta Nistrului a crescut mai rapid, iar în stânga Nistrului practic stagnează. Acum în stânga Nistrului multe întreprinderi își au suspendată activitatea, situația devine mai proastă de două ori față de a noastră”, a spus Veaceslav Ioniță.
Vorbind despre salariații din industrie, economistul a menționat că se înregistrează o scădere puternică. În 1970 erau 260 mii/persoane; în 1985 a crescut la 411 mii/persoane. În 1990 a scăzut la 410 mii/persoane; iar în 1995 la 195 mii/persoane, inclusiv 120 mii/persoane în dreapta Nistrului. În 2000 erau 168,1 mii/persoane, dintre care 110 mii/persoane în dreapta Nistrului. 2005 – 172,6 mii/persoane, inclusiv 126,6 mii/persoane în dreapta Nistrului. 2015 – 127,6 mii/persoane, dintre care 99,1 mii/persoane în dreapta Nistrului; 2020 – 131,5 mii/persoane, dintre care 106 mii/persoane în dreapta Nistrului. 2024 – 124,6 mii/persoane, inclusiv 101 mii/persoane în dreapta Nistrului.
Potrivit analistului economic, volumul producției industriale, la valoarea leului din 2024, în 1970 a fost de 291 mii/lei/anual per angajat. În 1980 – 409 mii/lei/anual per angajat. 1990 – 565 mii/lei/anual per angajat. 2000 – 430 mii/lei/anual per angajat. 2010 – 616 mii/lei/anual per angajat. 2015 – 858 mii/lei/anual per angajat. 2020 – 837 mii/lei/anual per angajat; iar în 2024 a crescut la 882 mii/lei/anual per angajat.
„Numărul salariaților a scăzut de trei ori, iar ponderea industriei cu 30%. În prezent, încasările per angajat au crescut cu circa 40% și sunt cele mari din istoria țării, deși avem puține fabrici și angajați mai puțini. Un angajat produce mai mult față de un angajat în anii 1985/1990. Dacă astăzi am avea același număr de salariați pe care l-am avut în 1990, producția noastră industrială nu ar fi 90 mild/lei, dar 300 mild/lei. Potențialul nostru industrial este de 210 mild/lei dacă s-ar dezvolta acest sector, ca și altele care au astăzi un nivel ridicat de productivitate”, susține analistul economic.
În baza datelor din 2023, expertul a menționat că încasările anuale per angajat în ramura de produse din minerale nemetalice au fost de 1,7 mil/lei; în industria alimentară – 1,4 mil/lei; industria chimică – 1,2 mil/lei; fabricarea băuturilor – 1,1 mil/lei; sectorul energetic – 1 mil/lei; produse din cauciuc și plastic – 870 mii/lei; media pe industrie – 862 mii/lei; industria textilă – 704 mii/lei; fabricarea mobilei – 632 mii/lei; automotive – 626 mii/lei; textile și îmbrăcăminte – 360 mii/lei; iar doar de la îmbrăcăminte – 244 mii/lei. Despre ponderea cheltuielilor pentru forța de muncă din totalul încasărilor, expertul a menționat că în 2005 a reprezentat 15,2%; în 2009 – 18,9%; 2010 – 16,3%; 2015 – 17,2%; 2020 – 21%; 2022 – 18,5%; iar în 2024 – 21,8%. „În ultimii doi ani, presiunea salarială în industrie a crescut cu aproape 20%”, a menționat expertul.
Veaceslav Ioniță a făcut un top 5 ramuri ale economiei cu cea mai mare creștere și scădere de personal în ultimii 5 ani. Astfel, creșteri de personal au înregistrat ramurile: fabricarea de produse din minerale nemetalice – 639 persoane; fabricarea de mobilă – 265 persoane; fabricarea hârtiei și a produselor din hârtie – 220 persoane; industria construcțiilor metalice și a produselor din metal – 150 persoane; fabricarea produselor din cauciuc și plastic – 113 persoane; alte ramuri au avut creșteri de 385 persoane. Scăderi au înregistrat ramurile: fabricarea articolelor de îmbrăcăminte – 3361 de persoane; autovehicule, mașini și utilaje – 3305 persoane; industria alimentară – 1417 persoane; tăbăcirea și finisarea pieilor – 1117 persoane; fabricarea băuturilor – 792 persoane; iar alte ramuri au avut un minus de 1546 persoane. „În total, scăderea pe industrie este de 9766 de persoane în ultimii cinci ani. Nu există o claritate cum se poate dezvolta industria moldovenească, lucru care crează stagnări, scăderi și plecări din sector”, a menționat Veaceslav Ioniță.
Expertul este de părere că majoritatea întreprinderilor au înregistrat scăderi a activităților și reduceri a locurilor de muncă, însă performanțe a înregistrat doar industria mobilei, atât creștere a ramurii, cât și a angajărilor de personal – 265 de persoane, echivalentul a trei fabrici moderne. În situațiile celor trei crize, pandemia, criza energetică și războiul dus de către Federația Rusă către Ucraina, care a lovit în toate ramurile industriei moldovenești, industria mobilei a fost campionul supraviețuirii.
„Viziunea noastră privind dezvoltarea industrială a acelor ramuri ale economiei care asigură cele mai mari remunerări și cele mai mari ocupări ale forței de muncă, este una slabă. Industria, care ar avea capacitatea de a absorbi 210 de mii de locuri de muncă, din cauza că nu avem o viziune de dezvoltare a acestei ramuri, se dezvoltă prin stagnare”, a declarat expertul.
Economistul afirmă că încasările, de la exportul de servicii de prelucrare a materiei prime, în 2010 au fost de 1,3 mild/lei; în 2015 – 2,6 mild/lei; 2019 – 4,7 mild/lei; 2020 - 4 mild/lei; 2022 – 4,6 mild/lei; iar în 2024 – 4,2 mild/lei. „Leul moldovenesc, față de 2019, s-a depreciat aproape de două ori. În prezent, încasările reale ale celor care prelucrează materia primă în Republica Moldova a scăzut de două ori față de 2019. În cinci ani, această ramură a pierdut jumătate din vânzările lor. Republica Moldova ar putea dezvolta această ramură, care are capacitatea de a absorbi multă forță de muncă, în special din mediul rural”, a afirmat economistul.
Cu referire la exportul net de zahăr, expertul a menționat că între 2005/2009 a fost de 116 mii/tone; între 2010/2014 – 82,3 mii/tone; 2015/2019 – 92,7 mii/tone; iar între 2020/2023 – doar 2,3 mii/tone. „Aceasta stare arată că în viitorul apropiat vom ajunge la importul masiv de zahăr. Ne transformăm în importatori de produse finite și exportatori de materie primă”, constată expertul.
Despre exportul net de ulei vegetal, economistul susține că între 2001/2005 a fost de 23,6 mil/USD; între 2011/2015 – de 62,4 mil/USD; 2020 – 94,0 mil/USD; 2022 – 320,8 mil/USD; iar în 2024 – 60,6 mil/USD. „În 2024, importul de ulei vegetal a atins valoare maximă de peste 60 mil/USD. De 10 ori mai mult decât în mod obișnuit. Situația este mai gravă decât la zahăr. Anul 2024 va intra în istorie ca anul în care am importat ulei vegetal de 60 mil/USD”, a conchis economistul.
IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.
Urmărește-ne pe Facebook - https://www.facebook.com/IDISViitorul ;
Abonează-te la canalul nostru de Telegram - https://t.me/idis93 ;
Vizionează-ne pe canalul nostru de Youtube - https://www.youtube.com/@idisviitorul8539 .
