Reflecții & Reflexii

Anul 2017 și suicidul politicii de tip vechi

Cu televizorul, ne mințim poporul! Acesta-i motto-ul la zi al unei bune tagme mass media controlate de anumiți latifundiari ai puterii politice din RM – tagma care anunță că emfază că ”Guvernul Filip a trecut testul de încredere al oamenilor” (Publika), plasând în sprijinul acestui enunț curios de optimist vox-uri făcute cu bărbați corpolenți, și totodată declară fără să clipească că, ”acum se lucrează binișor față de alții (PM) în trecut, se văd schimbări în țară, s-au deblocat fondurile FMI și UE, se deschid locuri noi de muncă, iar actualul executiv nu se lasă antrenat în jocuri politic”. Aceste opinii par a fi ștampilate în fugă cam pe la toate posturile ce aparțin Casa Media: TV Prime, TV Publika, Canal 2, Canal 3, și parțial la TVM1, ceea ce crează o curioasă analogie cu ceea ce spunea pe timpuri un slogan atribuit de istorie lui Joseph Broz Tito, ”realitatea minte, citește ziarul”. Lumi paralele. Propaganda internă exultă pe marginea unor voxuri surprinse din popor de genul, ”gata, s-a pornit lumea să revină acasă, zice un taxist în plin centru de capitală europeană, dar în care există o singură stradă reparată în centru, în care grămezile de zăpadă murdară se așteaptă să dispară de la sine spre primăvară, ”pentru că, spune omu, deamu sunt locuri de muncă și totu-i bine!” (Canal2). Nu-i de mirare că aceste mostre de manipulare grosolană, transmise repetate în 21 și 22.01.2017, au fost etichetate imediat de ZdG drept ”stop fake”. Nu miră nici subtilitatea acestor picanterii televizate în condițiile în care Republica Moldova ar putea rămâne curând numai cu membrii acestui guvern și poate și cu jurnaliștii săi docili, la o adică, câtă vreme populația aceste țări ar putea pur și simplu să înceteze a mai fi. Ca urmare a nemulțumirii, lipsurilor, diferenței între fapte și vorbe. Mai ales vorbe.

Săptămâna trecută, noul președinte al RM, I.Dodon, a încurcat din nou paharele și, în loc să-I ceară liderului de la Kremlin să-și mute armata acasă (GOTR), a anunțat că cetățenii RM ”își iubesc mult cotropitorii și se mândresc cu lipsa de suveranitate a Patriei lor”. Asta se poate citi în pamfletul moldovenist al PSRM. În replică, politicianul #1 al întregii Rusii a scăpat chiar niște lacrimi de emoție. Emoționat, Dodon a fost obligat să anunțe că RM preia datoria de 6,5 mlrd $, a Transnistriei către Gazprom pentru că, cum corect spunea pe timpuri fostul lider al administrației separatiste, E.Șevciuc, ”numai fricoșii își plătesc datoriile”. Nu-I același lucru, dar rimează, cum spunea pe timpuri Mark Twain. Mai ales că datoriile separatiste se înscriu alături de alte datorii ”odioase” de cca 1 mlrd $, pentru care un fost PM a garantat cu banii publici, asigurându-se confortul celor care scoteau de zor ”rentele politice” din băncile publice ale RM cu sprijinul unor laboratoare ingenioase de fraudare și crimă organizată. În campania sa de lux debordant, ex-președintele PSRM, I.Dodon, a promis să abolească aceste datorii de cca 13 mlrd lei convertite de guvern n datorii ale tuturor cetățenior RM. Se pare că nu mai este de actualitate. Astăzi, Președintele RM își plimbă suita PSRM pe la Moscova, luptându-se cu simbolurile, cu ”unioniștii”, dar uitându-și complet de stilul său bombastic anti-oligarhie. Căderea de memorie se datorează cu siguranță dovezilor arătate de persă în timpul campaniei despre finanțările primite de PSRM din partea unui cunoscut offshor din Bahama. Nu am observat ca oficialii Ministerului Justiției sau a Procuraturii anti-corupție reformate să fi inițiat vre-o investigație pe aceste urme de fraudă. Cel puțin din curiozitate dacă nu din datorie. Poate n-o fi la statutul atribuțiilor lor formale? După cum nu a fost de statutul Centrului Național Anti-Corupție (CNA) în toate cazurile în care au putut preveni anumite activități de spălare a banilor, dar nu au făcut-o. Sistemul hibrid al puterii politice din RM le-a mulțumit cu ce-a putut pentru cei 20 mlrd $, care-au circulat, cum ar spune Dl Reidman, Deputat PCRM, fost Consilier Economic al Președintelui Voronin, ”stihiinic”, parcurgând intersecțiile sistemului bancar al RM cu ajutorul unei pleiade de judecători corupți și politicieni lacomi. Nu am observat din partea noului președinte ales al RM, I.Dodon, nici careva palpitații nervoase vis-à-vis de intenția unor partide legislative de a vota în Parlamentul rm o nouă lege de amnistiere a capitalurilor. În cel mai obraznic mod și sfidând până și legile fizicii, nu doar cele legate de logica sistemului de consultări și evaluări a impactului, prin care se adoptă conform Regulamentului de funcționare a Parlamentului, orice lege nouă. Singurele reacții adecvate la aceste intenții maligne au răsunat din partea societății civile. Care-au supărat unii factori politici din actuala guvernare. După care au venit și alte reacții – de la FMI, BM, Ambasade, partide de opoziție, care a făcut aceiași factori politici ai guvernării să fie și mai tare supărați. Pentru că ”arde ceva”. Și pentru întreaga construcție a rentelor extrase prin mijloace frauduloase din sistemul public, i.e. al băncilor, al contractelor cu statul, al proprietăților devalizate prin management defectuos, nu are sens dacă averile însușite ilicit nu pot fi legalizate. Contra unei sume modice de 2% ori de 1%. Din această minoră cauză, actualul președinte ales, I.Dodon, nu are motive să scuture iearhia acestei ordini corupte pentru că atunci care ar mai fi ”răsplata” efortului său sportiv de la capătul acestui maraton politic? Să rămână deposedat de proprietățile sale fastuoase din Chișinău, de pădurile, întreprinderile și acțiunile deținute, potrivit presei de investigație, în numeroase entități economice? Sigur că nu. Ori să riște eventual funcția sa curentă printr-un impeachment organizat de ”factorii” corupției politice din RM? Greu de spus ceva afirmativ după mascarada ori show-ul său politic din prima, nu și ultima sa vizită oficială la Moscova, mai ales că Dodon nu este Ronald Paksas și nici Vladimir Voronin, iar ca politician acesta a crescut ca pe drojdii pentru că asta și-a dorit-o Rusia. Mai degrabă, Dodon va interpreta diverse roluri secundare, într-o piesă pe care nu o înțelege pe deplin, și în care se va ocupa de proiecte de uzură, cum ar fi cel legat de moldovenismul primitiv al grupurilor însetate de mirajul unei ”Moldove mari”, ori de suspendare a Acordului de Asociere RM-UE (obiectiv promis chiar în prezența Președintelui Rusiei, V.Putin), dorind să rețină totuși o parte din beneficiile acestui acord (călătorile fără vize, ajutorul bugetar). Nimeni se pare că nu-I aduce aminte acestui I.Dodon că există o lege adoptată în 2016 de Parlamentul European, care obligă UE să înceteze furnizarea de asistență și beneficii unor state ale Parteneriatului Estic (PaE), în cazul în care se constată ambiguități la îndeplinirea obligațiilor la implementarea Acordului de Asociere, sau declin semnificativ a drepturilor și libertăților cetățenești.

Dodon trebuie să fie luat în serios. Nu în sensul unui lider național de care s-ar lega speranțele unei ameliorări semnificative a calității guvernării, ci mai degrabă în sensul riscurilor, amenințărilor, pe care agenda sa politică, influența malignă a unor actori externi, interesați în cel mai înalt grad de schilodirea constituțională a RM printr-un așa-zis proiect de federalizare. Rolurile, textele din scenă și bugetele par să fi fost deja distribuite actorilor. Într-un stat capturat, banii tind să devină unica formă de demolare a legitimității partidelor aflate la putere. Cei care au citit-o pe Masha Gessen în The Man Without a Face ar trebui să știe cât de mult contează la profilul politicanului inhibițiile, accidentele istorice, vulnerabilitățile sau avantajele nesperate.

Urmărește-ne pe

rețele de socializare

Abonează-te la

Știri

Connect with us