Riscul Nr. 4 din 2017: Conflictul din Bazinul lacului Chad și Marelui Sahel[1]
Suprapunerea și multitudinea de conflicte din statele regiunii africane a bazinului lacului Chad și Marelui Sahel (Sudan, Mali, Chad, Niger sau Mauritania) a dus la masive suferințe umane, inclusiv la dezrădăcinarea a peste 4,2 milioane de oameni din casele lor.[2] Jihadiștii, grupări armate și rețele criminale jonglează cu puterile peste această regiune săracă, unde granițele sunt găurite, iar guvernele au o acoperire limitată.
În 2016, jihadiștii localizați în Sahelul Central au lansat atacuri dramatice în vestul Nigerului, Burkinei Faso și Coasta de Fildeș, marcând de fapt vulnerabilitatea regiunii. Al-Qaida în Maghrebul Islamic rămâne activ, în același timp un nou grup pretinzând afilierea la statul islamic ar fi în curs de dezvoltare. Toate, aparent, arată continuarea atacurilor împotriva civililor, precum și a forțelor naționale și internaționale. Misiunea de menținere a păcii a ONU din Mali ar fi cea mai periculoasă, cu 70 de persoane ucise[3] de "acte rău intenționate" începând cu 2013.
Mai mult, Mali s-ar putea confrunta cu o criză majoră pe parcursul acestui an, or punerea în aplicare a Acordului de Pace din 2015 riscă să stagneze mult timp. Recenta fracturare a principalei alianțe rebele în nord, a Mișcărilor Azawad, a contribuit la o proliferare a grupărilor armate, iar violența s-a răspândit în partea centrală a Mali. Puterile regionale ar trebui să utilizeze la maxim declaraţiile celui de-al 28-lea Summit al Uniunii Africane din ianuarie curent pentru a revigora procesul de pace. Algeria, un important jucător al stabilității în regiune, ar trebui să joace un rol-cheie în calitatea sa de mediator principal.
În bazinul lacului Chad, forțele de securitate din Nigeria, Niger, Camerun şi Chad au intensificat lupta împotriva insurgenților Boko Haram (mişcare islamist-teroristă din Nigeria). La sfârșitul lunii decembrie 2016, președintele nigerian a anunțat despre zdrobirea finală al teroriștilor Boko Haram din ultima lor enclava, în Pădurea Sambisa, dar până la urmă grupul nu a fost învins. Cu toate că atenția internațională s-a concentrat pe faptul răpirii și abuzul de femei și fete de către Boko Haram, politicienii ar trebui, de asemenea, să cunoască şi despre faptul că unele femei s-au alăturat mișcării în mod voluntar în căutarea oportunităților economice și sociale. Înțelegerea diferitelor moduri de experienţă a femeilor ce se confruntă cu conflictul ar trebui să informeze în mod direct strategii pentru a aborda rădăcinile insurgenţei.
Răscoala împotriva Boko Haram, inclusiv răspunsul militar agresiv, precum și lipsa de asistență eficace celor prinși în conflict, amenință să creeze un ciclu nesfârșit de violență și disperare. Dacă guvernele regionale nu reacționează în mod responsabil la dezastrul umanitar[4], această stare de fapt ar putea îndepărta în continuare comunitățile și să împrăştie noi rivalităţi de răzvrătire viitoare. Respectiv, acestea ar trebui, de asemenea, să investească în dezvoltarea economică și consolidarea guvernanței locale, factori care ar închide oportunitățile pentru grupurile radicale.
Eventuale consecinţe pentru Republica Moldova
Statistica operativă a structurilor autohtone de siguranţă naţională, implicit rapoartele operative ale Poliţiei de Frontieră a Moldovei, par să nu scoată în evidenţă în ultima perioadă reţineri de persoane ale statelor menţionate în context nici de-a lungul frontierei, dar nici pe intern pentru anumite infracţiuni.
Totuşi, avînd în vedere instabilitatea regională (în particular cea din Ucraina), cea din bazinul Mării Negre (în speţă cea din Turcia), dar şi cea din Orientul Mijlociu coroborată cu masivitatea şi intensitatea acestui conflict, nu este exclus ca în următoare perioadă grupări de insurgenţi africani să fie depistaţi şi la graniţele ţării noastre, inclusiv refugiaţi ai crizei umanitare din statele menţionate.
