Sistemul de sănătate este subfinanțat, iar Republica Moldova este codașa Europei la acest capitol. Acum sunt necesare lecții de învățat, decizii de luat, iar după ce va trece pandemia factorii politici și cetățenii din Republica Moldova vor înțelege că medicina este un serviciu care trebuie plătit. În ultimi ani Republica Moldova alocă pentru medicină 4,1% din PIB comparativ cu statele din UE unde alocările ajung la 9,6%, constată în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, economistul IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță.
Importanța medicinii în Republica Moldova este de 2,4 ori mai mică față de cea din UE. Evident, nu poți avea medicină, nu poți avea calitate. Cel mai curios este că medicii cu o finanțare atât de mică reușesc să facă față lucrurilor.
”Medicina până în anul 2004 era finanțată din bugetul de stat, dar sistemul nu putea supraviețui la nesfârșit. În anul 2002 a fost elaborat un document prin care fiecare cetățean trebuia să fie asigurat. În 2003 a fost implementat proiectul pilot în raionul Hâncești, iar în anul 2004 s-a extins în toată țara. În rezultat avem medicina asigurată, dar nici pe de parte nu este ceea ce trebuie să fie”, spune Ioniță.
Potrivit economistului, în țările similare cu Republica Moldova cota pentru medicină este de 13% fie plătește salariatul, fie plătește angajatorul. Or, dacă aloci mai puțin de 11% din salariu poți să-i spui cum vrei, dar nu asigurare medicală. În Republica Moldova s-a început cu 4% și s-a ajuns la 7% în anul 2009. La acea vreme, politicul a decis să stopeze creșterea. Ulterior în 2015 s-a ajuns la 9%. Astfel prima problemă în medicină este contribuția mică a cetățeanului, cine și cât contribuie.
În prezent, în Republica Moldova sunt 2,7 milioane de locuitori, dar oficial lucrează circa 600 mii. Astfel, statul a spus că cei care se asigură din salariu achită 9%, iar ceilalți cum ar fi patentarii, deținătorii de terenuri agricole se asigură la o cotă fixă (trebuie să fie stabilită anual) și ultima categorie, asigurații de către stat. Numărul cărora în prezent se ridică 1,7 milioane de cetățeni. Însă statul a spus că va asigura, dar a uitat să dea și bani pentru acest lucru. Problemă este contribuția, cea dea doua cine și cât contribuie. Datele CNAS arată că anual sunt asigurați 850 mii de persoane din salariu. Întrebarea este de unde apare această cifră dacă numărul total de salariați este de 600 mii de peroane. Astfel, cei 250 mii de peroane lucrează parțial și atunci dacă o dată au făcut contribuții în sistemul asigurărilor medicale (de ex. 100 de lei) este luată în calcul contribuția lui. Aici apare problema, nu se știe suma contribuției celor 250 mii de persoane.
”Mai gravă este situația la cei care fac asigurare obligatorie. Este o listă de persoane. Și aici apar două probleme, lista și oamenii pe care statul nu-i poate prinde cum ar fi patentarii, notarii și executori judecătorești. Ei sunt obligați deoarece au o relație cu statul, însă nimeni benevol nu merge să se asigure. Numărul celor care se asigură oscilează între 30 și 50 mii de persoane. Aici apare problema că timp de șapte ani nu s-a schimbat cota fixă. Cum a fost aprobată în 2014 la 4056 de lei așa și a rămas. Cetățeanul care muncea plătea 3096 de lei, iar cel care avea asigurarea în cotă fixă - 4000 de lei. Anul acesta, cei care muncesc vor achita 8800 de lei, iar la ceilalți suma a rămas 4000 de lei. De exemplu notarii dacă își achiziționează polița la început de an achită doar 2000 de lei de patru ori mai puțin. De șase ani se face derogare de la legislație, care spune clar, cota fixă se stabilește în funcție de salariu”, a mai spus Ioniță.
Din 2005 până în 2014 contribuția persoanelor cu cotă fixă și a celor cu salariu era similară. Din 2014 cei care muncesc achită din ce în ce mai mult, iar ceilalți nu contribuie.
În același timp, Guvernul s-a angajat să asigure 16 categorii de cetățeni. Or, nu există nicio legătură dintre numărul de persoane care trebuie să fie asigurate și contribuția lor financiară. Cei 600 mii de salariați vor vira la CNAS 5,2 miliarde de lei, iar ceilalți 1,7 milioane ale guvernului vor plăti doar 3 miliarde de lei. Până în 2013, Guvernul își respecta obligațiile și achita de bine de rău cam de 2,5 ori mai puțin pentru un asigurat de el. . Ulterior plătea de două ori mai puțin. Dacă în prezent salariații achită 8800 de lei, Guvernul ar trebui să achite de 2,5 orii mai puțin – 3500 de lei, însă executivul achită o sumă infimă de doar 1700 de lei. Astfel, el spune că achită, dar în realitate nu plătește. Doar anul acesta Guvernul refuză să achite cel puțin 3 miliarde de lei. Și aici ne confruntăm cu problema că sistemul de sănătate nu primește banii din contribuțiile obligatorii.
Sistemul de sănătate din republica Moldova, în opinia lui Ioniță, este finanțat din asigurările obligatorii (salariații, cei care lucrează la jumătate de normă, și cu cotă fixă și asigurații de către Guvern), programele finanțate din banii publici, asigurările benevole (în statele dezvoltate ponderea se ridică la 20% din total comparativ cu Republica Moldova unde este de 100 de ori mai puțin). Acest lucru se întâmplă deoarece piața asigurărilor din republica Moldova este una slab dezvoltată , agenții economici nu au cultura de asigurare și în plus statul impozitează asigurările benevole. O sursă de venituri în sistemul de sănătate sunt și serviciile contra plată unde este o netransparență totală. Potrivit rapoartelor Curții de Conturi, efectuate la câteva spitale putem deduce ca serviciile contra plata per total se ridica anual la 300-400 milioane de lei. A cincea sursă de venit pentru sistemul de sănătate sunt donațiile și sponsorizările, care se ridică la 200 milioane de lei. Și ultima sursă sunt plățile neformale, care indirect pot fi estimate la un miliard de lei. Ele nu pot fi tratate ca mită ci ca plăți neoficiale, deoarece cetățeanul plătește pentru un serviciu. Plățile sunt o evaziune fiscală și o delapidare a banului public. Cel mai grav este că se educă un comportament al cetățeanului că nu vrea să își facă asigurare medicală obligatorie.
Ioniță a concluzionat că în toți acești ani, din nedorința politică, si populism sistemul de sănătate a ajuns cel mai subfinanțat din Europa. Ca prioritate de finanțare sunt alocați 4,1% din bugetul public și sub formă de plăți neoficiale – 0,5%. Dacă nu se va întreprinde nimic pentru a ridica ponderea alocărilor din PIB la 5,5%-6% pentru sistemul de sănătate înseamnă că nu am învățat nimic.
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
