Agricultura asigură cel mai înalt nivel al exportului din Republica Moldova. 45% din toată producția exportată de către Republica Moldova este agricolă sau din industria alimentară, prelucrată agricol. Agricultura, în prezent, oferă cele mai multe locuri de muncă moldovenilor. Agricultura, pe nedrept, de multe ori este blamată, totuși are un rol crucial pentru economia națională. În ultimii 25 de ani, cea mai rapidă productivitate a muncii a fost înregistrată în agricultură. Astăzi, deși lucrează de 4 ori mai puțini oameni în agricultură față de acum 40 de ani, se produce de două ori mai mult decât în cei mai buni ani din perioada sovietică. Sunt declarații ale lui Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, făcute vineri, 29 noiembrie, 2024, în cadrul emisiunii săptămânale „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.
Veaceslav Ioniță a amintit că tradițional, în ultima duminică a lunii noiembrie, în Republica Moldova, este marcată Ziua Agricultorului. Chiar dacă de trei ani agricultura națională trece nu prin cea mai bună perioadă, din cauza secetelor, după un an agricol fabulos 2021, totuși în primele nouă luni ale anului curent, din zece ramuri de export cele mai importante ale Republicii Moldova, cinci au reprezentat sectorul agricol: mașini aparate și echipamente electrice 20,5%; cereale și semințe – 17,5%; industria textilă – 9%; fructe și legume – 7,6%; băuturi alcoolice – 7,4%; produse ale industriei alimentare – 6,7%; produse petroliere – 5,5%; grăsimi și uleiuri – 3,8%; sticlă și articole din sticlă – 2,9%; farmaceutică și industria chimică – 2,6%; alte bunuri – 16,5%. „Republica Moldova este în primele douăzeci de locuri în lume privind exportul a opt produse și toate opt sunt din agricultură. În afară de agricultură, Republica Moldova nicăieri nu este plasată în lume pe o poziție bună”, a declarat Veaceslav Ioniță.
Potrivit expertului, în baza mediei pentru ultimii cinci ani, 40% din toată producția pe care o exportă Republica Moldova este din agricultură. Astfel, zece produse agricole și alimentare cele mai exportate de către Republica Moldova sunt: cereale și semințe – 39,6%; fructe și legume – 16,5%; băuturi alcoolice – 16,1%; grăsimi și uleiuri – 11,4%; preparate din legume și fructe – 5,8%; alimente pentru animale – 2,5%; lactate, ouă și miere – 1,4%; preparate din cereale și patiserie – 1,4%; tutun și produse de tutun – 1,1%; zahăr și produse zaharoase – 1,1%; alte produse – 3,7%.
Analizând exportul de fructe, exportul a menționat că în 1994 acesta a totalizat 55,6 mil/dolari; în 1999 – 20,1 mil/dolari; 2012 – 202,3 mil/dolari; 2016 – 155,8 mil/dolari; 2017 – 221,6 mil/dolari; 2023 – 266,1 mil/dolari; 2024, trimestrul trei, în valoare anuală – 292,7 mil/dolari. „La acest capitol am stat destul de prost până în 1999. După, s-a majorat treptat exportul de fructe. Anul acesta va fi finalizat cu peste 300 mil/dolari volumul exportului de fructe al Republicii Moldova. În condiția în care la noi producția de cereale în acest scade, exportul celorlalte tipuri de produse scade, unica ramură care asigură creștere, și an acest an, este exportul fructelor”, a menționat expertul.
În baza datelor din 2023, economistul a constatat că strugurii au avut o pondere de 24,9%; merele – 23,5%; prunele – 15,3%; nucile – 15,2%; cireșele – 8,2%; pomușoarele – 1,2%; caisele – 1,1%; alte fructe – 10,5%. „Republica Moldova, în ceea ce privește fructele, de fapt avem o renaștere din 2015. Embargoul impus în 2014 de către Federația Rusă, pe fundalul semnării de către Republica Moldova a Acordului de Asociere, care îl cuprinde și pe cel de comerț liber schimb, cu UE, a dus la două efecte imediate. A fost schimbată direcția exporturilor moldovenești. Dacă anterior eram dependenți, la export, de două-trei țări, și pentru două produse mari: nucile și merele, după 2015 la noi brusc a început să apară ramuri noi de export, în special strugurii, a urmat prunele și toate celelalte. Ca rezultat, Republica Moldova a diversificat piețele de export și produsele”, a spus economistul.
Analistul economic a afirmat că deși în domeniul agricol lucrează, în prezent, de patru ori mai puțini oameni, se produce aproape același volum de fructe, nuci și pomușoare ca și acum 40 de ani. Dacă producția de fructe, nuci și pomușoare în perioada 1981/1985 a fost de 858 mii/tone media anuală; între anii 1986/1990 a crescut la 1 milion 044 de mii de tone media anual. Între 1991/1995 a scăzut la 868 mii/tone media anuală; între 1996/2000 a coborât la 464 mii/tone media anuală. Din 2001 și până în 2005 media anuală a fost de 433 mii/tone; între 2006/2010 – 328 mii/tone; 2011/2015 – 465 mii/tone; 2016/2020 – 771 mii/tone; iar între 2021/2023 – 805 mii/tone. „La noi prăbușirea ramurii a durat până în 2010. Până în 2015 am avut o recuperare lentă. Adevăratul salt a avut oc după 2015. În câțiva ani a fost dublată cantitatea de fructe, nuci și pomușoare produse. În câțiva ani cred că Republica Moldova își va recupera pe deplin căderea care a fost până în 2010”, a afirmat analistul economic.
Cu referire la consumul de pomușoare, expertul a spus că în Republica Moldova, de persoană, anual, în perioada anilor 1981/1985 s-a consumat 400 de gr; între 1991/1995 – 600 gr; 2001/2005 – 1,1 kg; 2011/2015 – 1,7 kg; 2016/2020 – 4,1 kg; 2021 – 5,8 kg; 2022 – 7,5 kg; 2023 – 7,7 kg/anual/per locuitor. „Consumul de pomușoare arată calitatea vieții. Un om care are un nivel de trai mai bun, consumă pomușoare, cum ar fi căpșune, zmeură, coacăză, afine etc.. În perioada sovietică nu erau bani, nu erau pomușoare. A crescut lent până în 2015. Adevărată creștere a consumului de pomușoare a venit după 2016. Prețurile sunt bune la aceste fructe, se consumă pe intern mult, iar la export merge puțin. Nu are sens să faci export de pomușoare în condiția când se consumă pe loc mult”, a spus expertul.
Analizând exporturile pentru ultimii trei ani, Veaceslav Ioniță a estimat cota fiecărui produs în exportul de cereale și oleaginoase. Astfel, semințele de floarea soarelui au avut o cotă de 31,9%; porumbul – 29%; grâul – 23,2%; semințele de rapiță – 10%; orzul – 3,1%; boabele de soia – 1,3%; altele produse – 1,4%. „Astăzi, pe malul drept al Nistrului, aceste produse însumează 4,2 mil/tone/anual. În regiunea separatistă transnistreană se ajunge la circa 800 de mii de tone anual. În total, circa 5 mil/tone/anual, cu un număr de oameni implicați de patru ori mai mic. În cea mai bună perioadă pe timpul URSS s-au produs 3 mil/tone anual”, susține Veaceslav Ioniță.
Despre Producția Agricolă Globală, economistul a menționat că aceasta în 2010 a fost de 19,9 mild/lei. În 2015 a ajuns la 27,2 mild/lei; 2017 – 34,1 mild/lei; 2020 – 30,1 mild/lei; 2021 – 48,4 mild/lei; 2023 – 41 mild/lei, 2024, estimativ – 45,3 mild/lei. „Cel mai bun an a fost 2021. Agricultorii spun că mult timp își vor reaminti acest an bun 2021. În ultimii 50 de ani nu a mai fost un an așa de productiv. S-a pierdut din capacitate sectorul de fructe și cel zootehnic. Mai este de recuperat”, a menționat economistul.
Vorbind despre populația ocupată din agricultură, analistul economic a specificat că în 1985 erau implicate 605 mii/persoane, dintre care 305 mii erau salariați, iar 300 de mii au fost pe cont propriu. În 2000 – 770 mii/persoane: 184,9 mii erau salariați, iar 526 de mii – pe cont propriu. În 2010 – 314,7 mii/persoane: 50,1 mii erau salariați, iar 264,6 mii – pe cont propriu. 2020 – 175,9 mii/persoane: 34,2 mii au fost salariați, iar 141,7 mii – pe cont propriu. În 2024, estimativ sunt antrenați în munci agricole 185,3 mii/persoane, dintre care 34,8 mii sunt salariați, iar 150,5 mii activează pe cont propriu. „Perioada de independență, când oamenii și-au pierdut locul de muncă din perioada sovietică, agricultura a fost un refugiu pentru mulți. Agricultura a jucat un rol de amortizare a șocului crizei economice din anii 1990. 80% din muncitorii sectorului agricol din păcate sunt vulnerabili. Nu au un contract de muncă. Din păcate va mai ține vreo zece ani, până când la noi se va crea un sistem economic favorabil țării și vom avea o agricultură organizată”, a specificat analistul economic.
Referindu-se la cantitatea de apă utilizată pentru irigare, expertul a remarcat că aceasta este cea mai mare provocare a agriculturii naționale. Dacă în 1990, cantitatea de apă utilizată pentru irigare a fost de 898 de mil/m3, în 1995 a coborât la 402 mil/m3. A coborât dramatic la 50 mil/m3 în 2000, la 40 mil/m3 în perioada 2005/2015, a urcat la 50 mil/m3 în 2020 și a coborât dramatic la 18 mil/m3 în 2023. „Lipsa irigării începe să fie înțeleasă de către toată lumea. Dacă anterior erau trei ani buni și unul rău, în prezent este exact invers – trei ani răi și unul bun. Cea mai mare provocare nu este seceta, dar faptul că noi nu răspundem cu acțiuni la secetă. Republica Moldova este unica țară din sudul Europei, care consumă mai puțin de 0,4% din apa pe care o are. Din toată apa anuală pe care noi o avem, 99,6% pleacă și doar 0,4% este folosită. Republica Moldova are nevoie să creeze sisteme inteligente de irigare”, potrivit expertului.
Analizând cantitatea de apă anuală utilizată în agricultură în regiune, Veaceslav Ioniță a menționat că Moldova folosește 28 m3/ha, România – 276 m3/ha, iar Ucraina – 90 m3/ha. „Scopul nostru ar trebui să fie să ne apropiem de standardele României cel puțin”, a menționat economistul.
IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.
Urmărește-ne pe Facebook - https://www.facebook.com/IDISViitorul ;
Abonează-te la canalul nostru de Telegram - https://t.me/idis93 ;
Vizionează-ne pe canalul nostru de Youtube - https://www.youtube.com/@idisviitorul8539 .
