La 34 de ani de la independență, economia Republicii Moldova se confruntă cu un tablou complex. În timp ce Produsul Intern Brut (PIB) și sectoarele industrial și agricol sunt încă departe de nivelurile din 1991, migrația masivă continuă să slăbească potențialul de dezvoltare al țării. Totuși, un progres notabil se regăsește în creșterea salariului mediu, care este de peste două ori mai mare decât la începutul anilor 1990 și cu aproximativ 40% peste cel din perioada sovietică, semnalând o îmbunătățire a nivelului de trai pentru cei rămași acasă. Sunt concluzii ale lui Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la IDIS „Viitorul”, expuse vineri, 22 august, 2025, în cadrul emisiunii săptămânale „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.
Conform estimărilor lui Veaceslav Ioniță, în 2025 PIB-ul Republicii Moldova ar putea atinge 348,3 miliarde de lei, în creștere față de 323,8 miliarde de lei înregistrate în 2024. Un proces de recuperare extrem de lent față de anul de referință 1991. În 1995, PIB-ul moldovenesc s-a redus la 43,7% din valoarea anului 1991, iar în 1999 a atins doar 37,7%. În 2010 a ajuns la 63,4% din nivelul anului 1991, în 2020 la 82,9%, iar pentru 2025 se estimează o recuperare de 93,6%. Deși economia a înregistrat progrese constante în ultimele două decenii, Republica Moldova încă nu a reușit să depășească complet pierderile economice generate de tranziția post-sovietică.
„Astăzi încă suntem sub nivelul anului 1991. Cu ritmul de dezvoltare cu care mergem astăzi mai avem nevoie de câțiva ani. Timp de 65 de ani, PIB din Republica Moldova a crescut, anual, în mediu cu 2%, în timp ce media globală a fost de 3,5%. Republica Moldova, în special în anii 1991/1999, a pierdut din ritmul de dezvoltare. În acea perioadă, anual, cu 11% scădea PIB-ul moldovenesc. În ultimii șase ani, PIB-ul a avut o creștere de 0,6%. Cea mai modestă din ultimii 25 de ani. În acest an, optimist, am putea avea o creștere de 3%. Cam batem pasul de loc”, a spus Veaceslav Ioniță.
Potrivit expertului, în cei 34 de ani de independență, producția industrială a Republicii Moldova a rămas una dintre cele mai vulnerabile sectoare economice. Pentru 2025 se estimează o creștere modestă de doar 2,5%, însă nivelul producției va reprezenta doar 73,5% din cel atins în 1991, sub maximul din 2019, când s-a ajuns la 76,6%. După 1991 s-a produs o prăbușire, cu un declin mediu anual de –12% până în 1999. Ulterior, între 2000 și 2019, s-a înregistrat o recuperare modestă de circa 4% anual, perioada 2010–2019 fiind cea mai favorabilă din întreaga independență.
Totuși, din 2020 încoace, crizele multiple au generat din nou scădere, de această dată de –1,3% anual. „În ultimul deceniu, avansul industriei a fost nesemnificativ – doar 6% în total, adică 0,6% anual. În aceste condiții, dacă nu va fi schimbat modelul de dezvoltare, Republica Moldova ar avea nevoie de încă trei decenii pentru a reveni la nivelul industrial din 1990”, potrivit expertului.
Economistul afirmă că în cei 34 de ani de independență, și producția agricolă a Republicii Moldova a evoluat sub semnul instabilității, rămânând extrem de vulnerabilă la condițiile climaterice și la lipsa unei strategii de dezvoltare. Între 1991 și 1995, sectorul agricol a înregistrat un declin de 30%, care până în 2000 a ajuns la 45% față de 1991 – anul de referință. În perioada 2000–2010 a urmat o redresare parțială, până la 60%, iar în 2019 s-a atins un nivel de 86%. Totuși, în 2020 producția s-a prăbușit la 62,7%. Anul 2021 a adus o revenire spectaculoasă, apropiată de nivelul din 1991, însă în anii următori tendința a fost din nou negativă, ajungând la doar 74,6% în 2024.
„Ultimii trei ani au fost deosebit de nefavorabili, combinația dintre crize economice, secete și lipsa de viziune strategică ducând la o scădere anuală medie de –2,8%. Pentru 2025 se anticipează un nou regres, de aproximativ 5% față de 2024, ceea ce anulează complet câștigurile obținute în 2021 și accentuează stagnarea pe termen lung a agriculturii moldovenești”, a afirmat economistul.
Analistul economic a mai menționat că la proclamarea independenței, Republica Moldova avea o populație totală de 4,3 de milioane de locuitori, dintre care 3,6 milioane pe malul drept al Nistrului. În 2025, numărul populației s-a redus dramatic la 2,7 milioane, dintre care 2,4 milioane locuiesc pe malul drept. În decurs de 34 de ani, țara a pierdut aproximativ 1,6 milioane de oameni, dintre care 1,2 milioane doar de pe malul drept. Depopularea masivă reprezintă cea mai gravă provocare cu care s-a confruntat Republica Moldova în perioada post-independență.
De asemenea, a specificat faptul că dezechilibrul demografic se reflectă direct în raportul dintre angajați și pensionari. În 1991, erau 1,56 de milioane de lucrători și 582 de mii de pensionari, ceea ce asigura un raport de trei angajați la un pensionar. În 2025, situația s-a deteriorat sever: doar 635 de mii de muncitori contribuie la întreținerea a 530 de mii de pensionari, raportul fiind aproape unu la unu. Evoluție care face ne sustenabil actualul sistem de pensii și pune o presiune majoră asupra echilibrului economic și social al țării.
În 2025, specifică expertul, salariul mediu în Republica Moldova este estimat la 15 800 de lei, ceea ce reprezintă o dublare față de nivelul din 2020. Și pensia medie urmează aceeași tendință, atingând aproximativ 4 170 de lei, de două ori mai mult comparativ cu acum cinci ani. În 1993 salariul era de șapte ori mai mic decât în 1983 și de cinci ori mai mic față de 1991, ajungând la doar 20% din nivelul anului de referință - 1991. Abia în 2017 salariile din Republica Moldova au depășit nivelul celor plătite în perioada sovietică, iar astăzi ele sunt de două ori mai mari decât la începutul independenței. Dacă până în 1995 salariile pe ambele maluri ale Nistrului erau aproape identice, iar până în 2016 cele din stânga Nistrului erau mai mari, din 2017 situația s-a inversat. În prezent, salariul mediu pe malul drept este de cel puțin 15 800 de lei, în timp ce pe malul stâng abia atinge 7 200 lei.
Prezentarea PDF poate fi accesată aici:
IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.
Urmărește-ne pe: Facebook; Instagram; Linkedin; Telegram; Youtube; Tiktok.
