Dezvoltarea regională la nivel conceptual urmărește impulsionarea și diversificarea activităților economice, dezvoltarea capitalului uman, reducerea șomajului și utilizarea tuturor avantajelor competitive regionale pentru a stimula creșterea economică. Apariția politicilor de dezvoltare regională a fost condiționată de diferențele și dezechilibrele în termeni de dezvoltare economică dintre țări, când analizăm țările ca subiecți a economiei regionale, sau dintre regiunile unei țări, aici fiind aplicat principiul unităților teritorial administrative sau zonelor de dezvoltare regională. Chiar dacă istoric, orașele sunt centre unde activitatea economică este mai pronunțată, statul nu trebuie să neglijeze celelalte unități administrative, ci din contra să contribuie la dezvoltarea lor economică.
În cazul Republicii Moldova, atestăm dezechilibre enorme în nivelul de dezvoltare și competitivitate dintre raioanele țării. În mare parte, economia țării este reprezentată de municipiul Chișinău, care conform unor studii contribuie la PIB-ul țării cu aproximativ 50%. În același timp, putem atesta o dinamizare a activității economice în zonele economice libere, datorată de prezența investițiilor străine, care în final au un efect pozitiv asupra economiei locale însă insuficient. Chiar dacă în unele regiuni comunitatea de afaceri este relativ dezvoltată, în altele, și în special în zona de sud aceasta își desfășoară preponderent activitatea în comerț și agricultură, valoarea adăugată economiei locale fiind mică. Printre factorii negativi care influențează dezvoltarea uniformă și inclusivă a raioanelor se numără: coordonarea financiară, operațională, și sectorială între autoritățile de nivel central și local imperfectă; strategiile de dezvoltare nu sunt conectate la prioritățile specifice a raioanelor; procesul de elaborare și luare a deciziilor au un caracter de subordonare și nu de cooperare între autoritățile centrale, locale și comunitatea de afaceri; calitatea proastă a infrastructurii; costurile de logistică ridicate ca rezultat a calității proaste a drumurilor; cadrul de reglementare imperfect care mărește costul afacerilor. Ca rezultat, toate acestea creează diferențe în dezvoltarea economică dintre raioane. Totodată modelul actual de dezvoltare economică, care este bazat pe creșterea economică fără dezvoltare, acționează ca un catalizator în aprofundarea acestor diferențe. Mai mult ca atît, în situația în care o parte din comunitatea de afaceri sa adaptat la corupția sistemică, birocrație, și imparțialitatea sistemului judecătoresc, pentru multe companii orizontul de planificare a ajuns să fie de maxim jumătate de an.
Ca rezultat, migrația sezonieră sau de durată medie a forței de muncă calificată sau necalificată, tot mai mult în ultima perioadă devine permanentă, iar comunitatea de afaceri duce o lipsă acută de brațe de muncă. În aceste condiții, statul împreună cu mediul de afaceri au misiunea de a rezolva această problemă socio-economică care devine mai apăsătoare pe zi ce trece. Luînd în considerare bugetul auster, deficiențele în sistemul finanțelor publice din ultimii 2 ani și repartizarea resurselor financiare în infrastructură pe criterii politice, eficiența strategiilor și politicilor publice de dezvoltare regională se diminuează. Prin urmare, pentru a obține un rezultat pozitiv, acest proces trebuie să implice cît mai multe părți interesate și sa devină unul transparent, iar investițiile statului să fie direct proporționale prin prisma Cost/Eficiență. Mai mult ca atît, trebuie create toate premisele apariției funcționarului public eficient care va fi promovat nu pe criterii politice ci în baza impactului deciziilor sale asupra dezvoltării economice. Nu trebuie să uităm și de reformele amînate, și anume reforma descentralizării financiare, a cadrului de reglementare și cea a sistemului judecătoresc. În tot acest proces, mediul de afaceri trebuie să aibă calitatea de partener și să nu fie tratat de stat doar în calitatea de contribuabil.
