Lista RISCURILOR majore identificate temporal şi propuse spre tălmăcire şi reflecţie, riscuri care de altfel vor ţine mapamondul în suspans în 2017, continuă… În pofida diverselor eforturi de stabilizare (SUA, UE etc.), Turcia pare a fi statul care ne va da „bătăi de cap” şi oferi multiple „surprize” în acest an, în speţă pentru ceea ce vizează mediul politic şi de securitate din zonă. Acţiunile şi atacurile conflictuale, teroriste şi de orice gen din interiorul acesteia urmează să propage şi mai multă instabilitate în regiune.
TURCIA – Riscul Nr. 2 al anului
Odată cu instaurarea administrației Trump la Washington, diplomația „tranzacțională”, care deja se observă a fi într-o mare creștere, arată să-şi mărească şi mai mult magnitudinea. Negocierile tactice au relocat strategiile pe termen lung şi politicile de valori pînă la urmă. O apropiere aparentă între Rusia și Turcia ar arunca nişte promisiuni care pot avea o tentă de diminuare a nivelului de violență în Syria. Cu toate acestea, Moscova și Ankara ar trebui să se suporte şi în eforturile de creare a unei căi spre o guvernare mai incluzivă, or în caz contrar acestea riscă să fie „supte” tot mai adânc de mlaștina conflictului syrian. Totuşi, un Orient Mijlociu stabil este puțin probabil să survină, inclusiv unul bazat pe consolidarea temporară a regimurilor autoritare care ignoră solicitările majorității.
Atacul terorist de la Istanbul de Ziua Anului Nou 2017, care a ucis cel puţin 39 de persoane, pare a fi să vină ca un vestitor de o şi mai mare violenţă în zonă. Statul Islamic şi-a asumat responsabilitatea pentru atac, ceea ce este de fapt o abatere de la practica generală a grupului în Turcia, situaţie ce ar semnala şi o escaladare majoră a evenimentelor operaţionale. În plus, agravarea efectului de contagiune în războaiele din Siria și Irak, ar afecta şi mai mult Turcia care are un conflict pe spirală cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PMK). Fiind în plan politic polarizată, sub presiune economică febrilă şi cu alianţe slabe, aceasta arată în situaţia unei şi mai mari răsturnări de situaţii.
Conflictul dintre militanții PMK şi statul turc continuă să deterioreze şi mai mult armistiţiul de încetare a focului din iulie 2015. De la acea vreme, conflictul cu partidul kurzilor pare să fi intrat într-o ultimă decadă din cele trei istorice de până acum, cu cel puţin peste 2500 militanţi şi civili ucişi de ambele părţi1, şi se „pedalează” în continuare pe escaladarea acestuia. Ciocnirile militare şi operaţiunile de securitate au generat strămutarea a peste 350000 civili şi facerea „una cu pământul” a mai multor districte de oraş din sud-estul kurd al Turciei. În decembrie 2016, un atac dublu cu bombă, cu presupuse legături spre PMK, a ucis 45 de persoane în apropierea stadionului de fotbal din Istanbul. Ca răspuns, guvernul din nou întemniţează reprezentanţi ai mişcării kurde, blocând astfel un canal crucial pentru o soluționare politică de protecţie a drepturilor minorităţii.
Cu toate că este înrădăcinată în sentimentele locale, escaladarea conflictului mai este influenţată şi de preocuparea crescândă a celor de la Ankara asupra teritoriilor acaparate de kurzi în nordul Syriei şi Irakului. Acest lucru, precum și pericolul reprezentat de statul islamic, a convins Ankara să trimită primele detașamente de trupe în ambele țări, „sugându-i” şi mai departe viitorul în vârtejul Orientului Mijlociu. Pe plan intern, guvernul președintelui Erdogan continuă represiunea sa privind opoziția politică și diferența de opinie și face presiuni pentru schimbări constituționale pentru a merge spre un sistem prezidențial, care cel mai probabil va fi supus unui referendum public în această primăvară. Urmare a celei tentative de lovitură de stat din iulie trecut, guvernul a lansat o represiune locală masivă prin epurarea a peste 100.000 de funcționari.
Aliații occidentali ai Turciei, aceasta fiind de fapt dependentă de un aliat puternic la graniţa de sud a Europei cum ar fi NATO, au criticat vehement guvernul autoritar. Această stare de fapt se adaugă la tensiunile create de stagnarea negocierilor dintre UE și Ankara asupra aderării Turciei la blocul european. În luna noiembrie trecut, Erdogan a răspuns furios criticilor de la Bruxelles, amenințând să rupă acordul din martie 2016, prin care Ankara a acceptat să împiedice fluxul de refugiați sirieni în scopul ca aceştia să migreze mai lejer în Europa. În prezent, mai mult de 2,7 milioane de refugiați sirieni sunt înregistrați în Turcia2, iar integrarea acestora reprezintă provocări semnificative pentru stat și pentru comunitatea gazdă.
Relațiile cu Washington-ul sunt tensionate şi de escaladarea militară a Turciei cu forțele kurde din Siria, aliate de fapt forţelor SUA, și apelului Turciei către administraţia americană pentru al extrăda pe Fethullah Gulen (refugiat scriitor turc şi proeminentă figură politică), presupus ca ar fi coordonat lovitura de stat din iulie trecut. În cele din urmă, Ankara a ajuns la o apropiere sau conciliere deloc uşoară sau incomodă chiar cu Moscova, iar asasinarea din decembrie a ambasadorul Rusiei în Turcia a dus, cel puţin actualmente, ca cele două țări să fie mai aproape şi mai mult. Ankara este din ce mai nesinceră, fiind antrenată în jocuri duble cu alianţele accidentale şi aranjamente subtile şi ascunse cu Rusia și Iran. Cu toate acestea, Turcia și Iran sunt deocamdată pe un curs periculos, alimentat de dezacordul profund asupra intereselor lor de bază în Irak și Syria. Incertitudinile vizibile şi imprevizibile îşi urmează cursul, or experţii încearcă să le prevesteascapusul, iar noi analizând şi prognozând parcursul.
Consecințele violențelor din Turcia vs. conjunctura din Republica Moldova:
- Migrația, multitudinea scenelor de conflict deschise, instabilitatea politică în Orientul Mijlociu, și mai dramatic, atacurile teroriste din ultima perioadă arată că cei ce stau în spatele acestora pot lovi oriunde și oricum, în pofida acțiunilor operative de cunoaștere inițiate de CIA, MOSSAD sau FSB-ul rusesc. Totuși, Moldova ar fi departe de topul unei liste negre al Statului Islamic sau a Al-Qaeda, dar totodată, geografic vorbind, este într-o poziţie tranzitorie favorabilă, între Turcia, Orient și Europa.
- Respectiv, interesul major al Serviciului de Informații și Securitate, Ministerului Afacerilor Interne, în special a Poliţiei de Frontieră, Forțelor Armate, precum și altor structuri din sistemul securităţii și apărării naţionale, trebuie să fie axat pe prevenirea faptului ca Republica Moldova să fie folosită ca o rută de tranzit, adică ca aceasta să fie afectată de un risc migrațional sporit.
- Rapoartele operaționale ale Poliției de Frontieră indică faptul că, cetățenii turci nu figurează întrun top al unui clasament ce vizează nepermiterea intrării în țară sau încălcarea regulilor de ședere pe teritoriul Moldovei, precum ar fi pe seama persoanelor cu cetăţenie rusă şi ucraineană. Mai mult, resortisanții turci erau, mai mult sau mai puțin, cuantificați într-un număr relativ mare până la intrarea în vigoare al Acordului de liberă circulație și regimului fără vize dintre Republica Moldova şi Turcia, acord care a intrat în vigoare în iunie 20144.
- Per se, securitatea Moldovei în 2017 ar putea fi influenţată de reconfigurările geopolitice europene şi într-un fel ameninţată doar dacă echilibrul strategic din bazinul Mării Negre ar fi afectat de creșterea ostilităţii dintre cele două puteri regionale, Rusia și Turcia. Toate acestea, în contextul asasinării ambasadorului rus la Ankara şi doborârea avionului de vânătoare. Totuşi, situația dată poate fi mai mult exclusă, inclusiv ca urmare a intereselor strategice bilaterale dezvoltate pe mai multe dimensiuni. Respectiv, Republica Moldova nu prea riscă a fi trasă de acest „vârtej”.
