Datele colectate de Biroul Național de Statistică (BNS) prin instrumentul Anchetei Forței de Muncă (AFM)[i] și analizate de către Mihai Țurcanu, expert la IDIS „Viitorul”, indică faptul că ponderea cea mai mare a persoanelor plecate temporar peste hotare pentru muncă provine din rândul celor cu niveluri de educație mai scăzute. În 2023, din totalul de ~82,9 mii cetățeni moldoveni plecați peste hotare la muncă în acel an, 31,8% aveau studii gimnaziale, iar 30,6% absolviseră o școală profesională (învățământ profesional tehnic secundar).

Prin contrast, doar aprox. 10,7% din migranții de muncă temporari aveau studii superioare, restul fiind cu studii liceale (circa 16,9%) sau colegiu (învățământ post secundar, ~9,4%). Aceeași tendință s-a manifestat și în 2022, când persoanele cu cel mult studii vocaționale secundare reprezentau însumat ~59% din emigranții temporari, iar cele cu studii superioare doar ~12%. Cu alte cuvinte, absolvenții de școli profesionale și cei cu studii medii generale sunt mult mai predispuși să plece la muncă peste hotare, comparativ cu absolvenții de universități: 62 % din migranții temporari din 2023 provin din educația gimnazială + profesional tehnic secundar.

Tabelul 1. Numărul celor plecați la muncă sau în căutarea unui loc de muncă conform AFM a BNS în 2022 și 2023 pe nivelul de studii (plecați la lucru de mai puțin de un an)

În orice caz, tendința de migrare a celor educați în căutarea unui loc de muncă, conform datelor AFM, este fluctuantă, ea fiind în 2023 (82,9 mii)  într-o scădere semnificativă 2022 (93,0 mii), dar în creștere față de 2021 – când a fost de 79 mii. În raport cu alți ani precedenți însă scăderea numerică este însă mai mult decât evidentă: 2019 – 105,9 mii; 2018 -  147,4 mii; 2017 – 140,6 mii. În 2024, datele fixate prin AFM indică o cifră și mai scăzută – 61,6 mii.

În lipsa datelor suplimentare, mai ales referitor la originea, situația și categoriile imigranților, cifrele AFM sunt dificil de analizat în raport cu cifra emigrației nete pentru 2023 de 32567 persoane, care se calculează scăzând numărul de  imigranți (97 517) din cel de emigranți (130 084).

Întrucât datele din edițiile mai vechi ale Compediilor statistice ale profilului migrațional extins reieșeau din numărul populației cu reședință stabilă, (adică, de exemplul în Compendiul pentru 2017-2019 apare pentru anul 2018 cifra de 352,7 mii în loc de 157,4 mii), în timp ce acelea mai noi – cu populația cu reședință obișnuită, este dificilă compararea migrației pe nivel educațional specific a anilor 2018 și 2024. Se poate face însă o analiză parțială, cu unele limite metodologice importante, a ponderii totale a celor ce au migrat în acei ani, în căutarea unui loc de muncă, raportat la numărul total de absolvenți, după cum urmează:

•  2018 → 11,952 mii (absolvenți studii superioare) + 7,054 mii (absolvenți învățământ tehnic secundar) + 7,025 mii (absolvenți tehnic post secundar) + 30,6 mii (absolvenți gimnaziu) + 11,2 mii (absolvenți liceu) = 67,831 mii
•  2024 → 8,883 mii (absolvenți studii superioare) + 4,7 mii (absolvenți învățământ tehnic secundar) + 6,5 mii (absolvenți tehnic post secundar)  + 29,9 mii (absolvenți gimnaziu)  + 11,9 mii 11,2 mii (absolvenți liceu) = 61,883 mii.

Tabelul 2. Procentajul migranților plecați raportat la numărul de absolvenți în 2018 și 2024

* Suma celor cinci categorii de studii pentru fiecare an.

Sursa: BNS și AFM a BNS

Prin urmare, rata emigrării într-un an a celor în căutarea unui loc de muncă  a scăzut mult mai mult decît numărul absolvenților/studenților, respectiv această scădere semnificativă atestată de AFM. Pare a fi clar și faptul că mulți din cei care puteau pleca deja au plecat din toate grupele de vârstă, cu diferite niveluri de studii.

În pofida acestei evoluții pozitive, situația rămâne în continuare foarte dificilă, dacă nu chiar critică. Datele Compendiului profilului migrațional extins încă nu au fost publicate pentru 2024, ca să ne putem facem o idee despre ponderea numărului celor plecați anul trecut în căutarea unui loc de muncă peste hotare, indiferent de categorie de vârstă, dar pe nivelul de studii și raportat la absolvenții aceluiași nivel din 2024. Însă aceste comparații pot fi făcute pentru 2022 și 2023. Putem astfel cuantifica intensitatea migrației dacă comparăm numărul persoanelor plecate în 2022 și 2023 la muncă, cu numărul total al absolvenților pentru fiecare nivel educațional.  Se observă valori procentuale care depășesc 100% în cazul absolvenților de învățământ profesional și liceal, ceea ce semnalează că numărul celor plecați într-un singur an îl depășește pe cel al întregii promoții de absolvenți din acel an, semn că pleacă nu doar proaspeții absolvenți, ci și cei din generațiile anterioare.

Tabelul 3: Numărul celor plecați la muncă în 2022, pe nivel de studii și indiferent de grupe de vârstă, raportat la numărul de absolvenți din acel an

Tabelul 4: Numărul celor plecați la muncă în 2023, pe nivel de studii și indiferent de grupe de vîrstă, raportat la numărul de absolvenți din acel an

Se poate observa că în 2023 situația s-a îmbunătățit față de 2022, cu excepția absolvenților de gimnaziu, ponderea celor plecați din această categorie a crescut în raport cu a absolvenților. Cu toate acestea, situația se menține deosebit de dificilă. Observând cele două tabele, disparitatea este evidentă la nivelul învățământului profesional. În 2022, numărul celor plecați la muncă având calificări de școală profesională a fost de peste 5 ori mai mare decât numărul total de absolvenți ai școlilor profesionale din acel an. Chiar dacă nu toți cei plecați aparțin promoției curente (mulți au absolvit în anii anteriori), această cifră indică un flux de migrație circulară foarte intens în rândul meseriașilor. Situația s-a menținut în linii mari și în 2023, când plecații cu studii profesionale secundare au fost de ~4,7 ori mai numeroși decât absolvenții anuali ai școlilor profesionale. Pentru absolvenții de colegiu, raportul plecați/absolvenți este mai moderat (aprox. 1,2:1 în 2023, față de 1,7:1 în 2022), semnalând totuși că și această categorie are un volum semnificativ de migrație de muncă.

În cazul absolvenților de liceu, plecările la muncă depășesc numeric promoția anuală cu ~17-36% (conform datelor 2023, respectiv 2022). Aceasta nu înseamnă că toți absolvenții de liceu pleacă imediat – dimpotrivă, o mare parte își continuă studiile (statistica diferă: după datele MEC aproape 52% în 2024 , după cele ale BNS – 69,2% în 2022)– ci că, adăugând și generațiile anterioare de liceeni care nu au urmat studii superioare, totalul celor plecați la muncă într-un an calendaristic îl poate depăși pe cel al noilor absolvenți. Absolvenții cu studii superioare constituie singura categorie unde numărul migranților de muncă este mai mic decât cel al absolvenților formați anual (cca 8,9 mii plecați vs ~13 mii absolvenți în 2023). Proporțional, aproximativ „doar” două treimi din echivalentul unei promoții de studenți pleacă la muncă (temporar) peste hotare, sugerând că retenția celor cu studii universitare în economie este ceva mai ridicată, comparativ cu categoriile educaționale inferioare.

Actualmente, sistemul nostru de educație pare a fi alcătuit dintr-o serie de „școli de imigranți”, care lucrează în beneficiul altor țări. Datele de mai sus arată că, de exemplu, nevoie de aproape 5 promoții de absolvenți ai școlilor profesionale pentru a putea suplini pierderea dintr-un singur an a acestor specialiști. La fel și în cazul absolvenților de colegiu, unde avem anual mai multe pierderi anuale prin emigrare, decât absolvenți. În atare situație apare în mod firesc întrebarea utilității, pentru societate, a menținerii unui astfel de sistem educațional care, în circumstanțele de față, produce mai curând pierderi R. Moldova căci el lucrează în beneficiul mai curând a țărilor-destinație ale emigranților moldoveni și în beneficul personal al acestora din urmă, decât al societății și statului. Statul cheltuie anual 59,8 mii MDL pentru un student la universitate, 57,0 mii MDL pentru un student la colegiu, și 40,8 mii MDL – pentru educația timp de un an a unui elev al școlilor profesionale. În ritmul înregistrat de AFM a BNS în 2023 – aproape toți acești bani vor ajunge – mai devreme sau mai târziu - „pe vânt”.

Problema a lichidării totale, de pildă a școlilor profesionale, nu se poate pune căci aceasta ar însemna nu doar imposibilitatea asigurării numărului necesar de specialiști cu asemenea calificări pentru necesitățile statului, dar și pierderea potențial ireversibilă a unor cunoștințe foarte importante prin oprirea transferului lor. Cu toate acestea, datele arată foarte clar că a venit timpul pentru introducerea unor măsuri „anti populiste” în domeniul educațional, cum ar fi subvenționarea educației doar în baza unor obligații contractuale asumate de beneficiar  (și/sau părinții și tutorii), pentru cât mai multe discipline și specialități. Finanțarea de către stat a studiilor la buget la discipline precum istorie, limbi, matematică, fizică, etc. ar putea fi garantată în schimbul unui contract prin care studenții să se angajeze a rămâne în țară minimum cinci ani pentru a lucra ca profesori în instituțiile de învățământ.

Desigur că, în condițiile economiei de piață, o atare măsură ar fi dificil și în unele cazuri poate chiar imposibil de implementat - mai ales pentru unele specializări pentru care nu sunt oportunități de angajare la stat. Însă implementarea unor astfel de măsuri acolo unde statul își poate calcula cu relativă precizie necesitățile deja ar însemna un pas semnificativ într-o direcție rațională. În cinci ani, tinerii se pot căsători, accesa un credit de ipotecă, sau pot surveni o serie de alte circumstanțe care să-i determine a rămâne definitiv.

Numărul de astfel de locuri subvenționate de studii pentru discipline precum istoria, matematica, biologia, chimia, fizica, limbile, etc (adică cu potențial didactic sau de cercetare) poate fi calculat reieșind din statisticile Ministerului Educației. Tot așa, guvernul ar trebui să subvenționeze pe bază de contract cu beneficiarii locurile le buget la colegii și școli profesionale reieșind strict din necesitățile sale de specialiști în domeniile în cauză. Toate celelalte locuri la studii ar trebui să fie puse la dispoziția beneficiarilor contra cost, întrucât nu există nici o rațiune economică, socială sau de ală natură  de a finanța atâtea locuri la buget doar pentru a pregăti migranți calificați altor țări.