În ultimii doi ani, din cauza că Republica Moldova nu a exportat miere de albini, prețul produselor apicole a scăzut, iar cantitatea rămasă în țară este de două ori mai mare față de anii precedenți. Drama apicultorilor moldoveni este că ei trebuie să vândă, în prezent, de trei ori mai multă miere de albini ca să aibă veniturile pe care le-au avut în 2010. „Prețul un kilogram de miere de albini a ajuns la un minimum de acum 10-15 ani, în condițiile în care costurile au crescut aproape de două ori. Avem un surplus de miere de albini, în condiția în care nu se produce atât de mult”, a declarat Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, vineri, 3 ianuarie, 2025, în cadrul emisiunii săptămânale „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

Potrivit expertul, în 1980 erau 168 mii/familii de albini, dintre care 95 de mii – deținute de către întreprinderi agricole și fermieri, iar 73 de mii erau în gospodăriile oamenilor. În 1990 – 388 mii/familii: 98 de mii erau ale întreprinderilor agricole și ale fermierilor, iar 290 de mii – ale oamenilor. 2000 – 76 mii/familii: 18 de mii erau în gestiunea întreprinderilor agricole și ale fermierilor, iar 58 de mii erau în gospodării. 2010 – 101,5 mii/familii: 4,9 mii erau deținute de către întreprinderi agricole și fermieri, iar 96,6 de mii erau în gospodăriile oamenilor. 2020 – 182,1 mii/familii: 2,3 mii erau ale întreprinderilor agricole și ale fermierilor, iar 179,8 de mii erau ale oamenilor. 2024 – 207,1 mii/familii: 3,2 mii sunt în gestiunea întreprinderilor agricole și ale fermieri, iar 203,9 mii sunt în gospodăriile oamenilor. „În Republica Moldova, sectorul apicol se ține pe activitatea micilor apicultori”, spune expertul.

Despre producția de miere, a afirmat că în 2010 s-a produs 2,7 mii/tone; în 2015 – 3,5 mii/tone; 2016 – 5,4 mii/tone; 2019 – 5,7 mii/tone; 2020 – 3,9 mii/tone; 2021 – 5 mii/tone; 2022 – 4,5 mii/tone; 2023 – 5,5 mii/tone; 2024 – estimativ 5,6 mii/tone. Cu referire la exportul mierii de albini, a menționat că în 2000 volumul exportului a totalizat 0,33 mil/USD; în 2010 – 1,6 mil/USD; 2015 – 9,5 mil/USD; 2017 – 14,1 mil/USD; 2020 – 8,8 mil/USD; 2022 – 12,8 mil/USD; 2023 – 6 mil/USD; 2024 – estimativ 9,2 mil/USD. „Din 2017 batem pasul pe loc, după ce a fost transformată această ramură în una importantă de export”, susține expertul.

În baza datelor pentru ultimii doi ani, Veaceslav Ioniță a stabilit țările unde este exportată mierea de albini din Republica Moldova. Este vorba de Italia, cu o pondere de 33,1%; România – 16,3%; Slovacia – 9,1%; Germania – 6,4%; Franța – 6,2%; Norvegia – 4,8%; Olanda – 4,2%; Cehia – 3,8%; Macedonia de Nord – 3,4%; Serbia – 3%; alte 25 de țări – 9,6%. „Două țări consumă jumătate din mierea de albini din Republica Moldova. 90% din toată mierea de albini merge în țările din UE”, a spus Veaceslav Ioniță.

Cu referire la prețul mediu de export al mierii de albini, economistul a declarat că în 2005 acesta a fost de 1,4 USD/kg; în 2010 – 3,6 USD/kg; 2016 – 2,8 USD/kg; 2020 – 2,6 USD/kg; 2023 – 3,5 USD/kg; iar în 2024, în prima jumătate a anului, a fost de 2,4 USD/kg. În lei, în 2010 a fost de 44,6 lei/kg; în 2015 – 62,5 lei/kg; 2020 – 44,9 lei/kg; 2022 – 71,7 lei/kg; 2024 – 43 lei/kg. Asemenea preț a fost în 2013, dar valoarea leului din 2013 era altul față de valoarea leului de astăzi. Este cel mai mic preț de vânzare și de export al mierii de albini pe care l-am avut vreodată. Cea mai mare durere a apicultorilor este faptul că prețul de export determină și prețul de import. Au ajuns apicultorii, în acest an, să vândă angro mierea de albine mai ieftin decât zahărul. Costurile la ei cresc, cheltuielile vieții au crescut cu 65%, inflație mare, iar prețul de vânzare al mierii de albine a scăzut aproape de două ori”, a declarat economistul.

Vorbind despre încasările apicultorilor, luând anul 2010 ca an de referință, Veaceslav Ioniță a spus că în 2010 au avut încasări de 100%; în 2012 – 76% din nivelul anului 2010; în 2015 – câștigurile au fost la nivelul anului 2010. În 2020 – 60% din nivelul anului 2010; în 2023 – 55% din valoarea lui 2010; iar în 2024 încasările sunt în proporție de 35% din nivelul anului 2010. „Până în 2010 veniturile apicultorilor au cunoscut doar creșteri. Astăzi, de la 1 kg de miere de albini apicultorul obține de trei ori mai puțin decât obținea în 2010. Apicultorii astăzi trebuie să vândă trei kilograme de miere de albini ca să aibă veniturile pe care le avea în 2010 de la 1 kg de miere. În 2024 apicultorii trebuie să lucreze și să vândă de trei ori mai mult miere ca să-și asigură familia la nivelul anului 2010. Situația în care se află apicultorii astăzi din păcate este cea mai complicată față de toate ramurile agriculturii”, a spus economistul.

Referitor la producția, exportul și consumul local de miere de albini, analistul economic a precizat că în 2010 producția a fost de 2700 de tone, dintre care 400 tone-export, iar 2300 tone-pe piața locală. 2015 – total 3500 tone: 2900 tone-export, iar 500 tone-consum local. 2020 – 3900 tone: 3400 tone-export, 500 tone-consum local; 2022 – 4500 tone: 3400 tone-export, 1100 tone-consum local; 2024 – 5600 tone: 3800 tone-export, 1800 tone-consum local. „Noi avem două probleme. Pe de o parte a scăzut prețul, pe de altă parte, a scăzut și exportul. Pe de o parte, se produce multă miere de albini, iar pe de altă parte, prețul de export a scăzut și volumele au scăzut. Timp de trei ani, dar mai grav în 2023 și 2024, în țară este multă miere de albini. De câteva ori mai mult decât în mod normal”, a precizat analistul economic.

În baza stocului mediu pe doi ani, expertul a estimat consumul mediu de miere de albini pe cap de locuitor. Astfel, în 2010 se consuma 0,8 kg/persoană; în 2015 – 0,2 kg/persoană; 2018 – 0,1 kg/persoană; 2021 – 0,4 kg/persoană; 2023 – 1 kg/persoană; iar în 2024 se consumă 1,2 kg/persoană. „În ultimii doi ani, din cauza că Republica Moldova nu a putut exporta, prețurile au scăzut, iar cantitatea de miere de albini rămasă în țară este de două ori mai mare față de anii precedenți. Toată drama apicultorilor este că ei trebuie să vândă de trei ori mai multă miere de albini ca să aibă veniturile din 2010. Prețul un kilogram de miere de albini a ajuns la minimum de acum 10 ani, în condițiile în care costurile au crescut aproape de două ori. Avem o stare în care avem un surplus de miere de albini, în condiția în care nu se produce atât de mult. Fiecare dintre noi poate susține apicultorii, cumpărând un kilogram de miere pentru consum”, a îndemnat Veaceslav Ioniță.

IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.

Urmărește-ne pe Facebook - https://www.facebook.com/IDISViitorul ;
Abonează-te la canalul nostru de Telegram - https://t.me/idis93 ;
Vizionează-ne pe canalul nostru de Youtube - https://www.youtube.com/@idisviitorul8539 .

Din cauza situației complicate din țară, anul 2024 poate fi considerat un an care a adus o ușoară recuperare economică, deși a fost așteptat să fie unul de recuperare rapidă. Pentru majoritatea populației, în 2024 veniturile au fost mai mari față de 2020 și doar pentru bugetari acestea au fost mai mici. „Sperăm că în 2025 vom avea recuperarea rapidă a industriei, agriculturii și a veniturilor”, a declarat Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, vineri, 27 decembrie, 2024, în cadrul emisiunii săptămânale „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

Ceea ce a marcat începutul și sfârșitul anului 2024, spune Veaceslav Ioniță, este tariful gazelor naturale pentru populație. „Astăzi, tariful înregistrează o creștere neplăcută, dar este mai mic decât a fost în sezonul rece din 2022/2023. Deși criza din acest sezon nu este atât de profundă precum au fost cele din 2022, 2023, sentimentul perceput de către populație că ceva nu este bine este mare și nemulțumirea depășește cu mult efectele reale ale crizei”, a spus Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, în 1995 tariful unui m3 de gaz a fost de 34 de bani. În 2005 a costat 1 leu și 63 de bani. În 2006 – 3,37 lei; 2011 – 6,72 lei; 2015 – 7,57 lei; 2020 – 4,64 lei; 2022 – 29,27 lei; 2024: martie  – 13,13 lei, decembrie – 16,75 lei. „Încă din anii 2005/2006, Federația Rusă ne-a spus, prin majorarea tarifelor, că trebuie să plătim prețul european. Și atunci am avut o dublare a tarifului. După 2015 am avut o scădere până în 2020. Din 2020 și până în 2022, tariful la gazele naturale a crescut de șase ori”, a spus expertul.

Veaceslav Ioniță mai spune că accesibilitatea gazelor naturale pentru populație este indicatorul care arată dacă este sau nu o problemă prețul gazelor. În sezonul rece din 1990/1991 moldovenii puteau procura, de pe un salariu mediu pe economie, 1430 m3 de gaze. Între 1995/1996 – 462 m3. 1999/2000 – 268 m3. 2005/2006 – 705 m3. 2010/2011 – 492 m3. 2015/2016 – 535 m3. 2017/2018 – 732 m3. 2020/2021 – 1521 m3. 2022/2023 – 344 m3. 2023/2024 – 645 m3. 2024/2025, estimativ – 829 m3.

„În anii 1990 noi nu aveam un nivel de gazificare avansat cum este astăzi și prețul era unul simbolic. În anii 1999/2000, a fost criză și au fost tarife mai mari. În 2010/2011, când ne-au trecut la prețuri europene, a fost, la fel, complicat. Cei mai buni ani privind tarifele la gaze au fost 2017/2018/2019/2020 și 2021. Au fost ani cu preț mic și salarii nominale în creștere. În această iarnă, dacă nu vor mai fi majorări de tarife, de pe un salariu mediu pe economie se va putea cumpăra de două ori mai puțin decât în iarna 2020/2021, dar este de trei ori mai mult decât în 2022/2023 și de două ori mai mult decât în 2023/2024. Aici nu este vorba de criză, cât de emoție și nemulțumire. Formal vorbind, situația parcă nu este atât de gravă, dar oamenii sunt nemulțumiți după ce au fost doi ani cu patru crize mari”, a spus expertul.

Despre Produsul Intern Brut (PIB), economistul a spus că am stat pe loc fără dezvoltare. Luând anul 2019 ca an de referință, economistul a spus că în 2020 PIB-ul a fost cu 8,3% mai mic față de 2019; în 2021 – cu 4,4% mai mare față de 2019; în 2022 – cu 0,4% mai mic; în 2023 – cu 0,3% mai mare; iar în 2024 – estimativ va fi cu 1,8% mai mare. „Anticipam că va crește cu cel puțin 2,5%, dar situația proastă din trimestrul trei, când PIB a înregistrat o scădere destul de puternică, și situația proastă din agricultură care era motorul creșterii economice, ne face să avem o prognoză optimistă de 1,5% creștere. În ultimii cinci ani, PIB-ul Republicii Moldova a înregistrat o creștere cumulativă de 1,8%”, a declarat economistul.

Vorbind despre exportul de bunuri și servicii, analistul economic menționează că la noi exporturile de bunuri scad, iar cele de servicii sunt în creștere. Ponderea serviciilor a crescut de la 25% în 2000 la 42% în 2024. Astfel, în 2015 volumul exportului de bunuri și servicii a totalizat 2,9 mild/USD, dintre care 2 mild/USD-exportul de bunuri, iar 1 mild/USD-exportul de servicii. În 2019 – 4,3 mild/USD total exportul de bunuri și servicii, dintre care 2,8 mild/USD-exportul de bunuri, iar 1,5 mild/USD-exportul de servicii. 2020 – total 3,8 mild/USD: 2,5 mild/USD-exportul de bunuri și 1,3 mild/USD-exportul de serviii. 2022 – 6,5 mild/USD: 4,3 mild/USD-exporturile de bunuri și 2,2 mild/USD-exportul de servicii. 2024, estimativ – 6,2 mil/USD: 3,6 mild/USD-exporturile de bunuri, iar 2,6 mild/USD-exportul de servicii. „Trecem de la o economie bazată pe bunuri la o economie bazată pe servicii”, a menționat analistul economic.

Cu referire la salariul mediul lunar, economistul a afirmat că în acest an, salariul mediu lunar în regiunea separatistă transnistreană este de două ori mai mic decât în dreapta Nistrului. Dacă în 1998, pe malul drept al Nistrului salariul mediu lunar era de 252 lei, în stânga Nistrului era de 311 lei.  În 2005: 1319 lei pentru malul drept și 1575 lei pentru malul stâng. 2010: 2972 lei-malul drept, 3377-malul stâng. 2015: 4538 lei-malul drept, 6455 lei-malul stâng. 2018: 6268 lei-malul drept, 4406 lei-malul stâng. 2021: 8980 lei-malul drept, 5870-malul stâng. 2024, estimativ: 14 200 lei pentru malul drept, 6937 lei-malul stâng.

Referindu-se la creșterea reală a salariului față de 2020, când salariul a crescut cu  9,4%, Veaceslav Ioniță a precizat că în 2021 creșterea salariului a fost în scădere cu 0,8%; în 2022 cu 11,4%; în 2023 cu 0,6% și doar în 2024 este în creștere cu 8% față de 2020. „În 2021/2022 și 2023 salariile în Republica Moldova au fost mai mici față de salariul din 2020. În acest an vom avea o creștere de 8% în mediu. Pentru unele categorii de salariați creșterea este mai mică de 8%”, a precizat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, dacă în 2021/2022 și 2023 salariații au avut salarii mai mici față de 2020, pensionarii, chiar dacă sunt cei mai vulnerabili cetățeni, în 2021/2022 și 2023 nu au trăit mai rău decât în 2020. În 2021, față de 2020, pensiile au fost în creștere cu 1,6%; în 2022 cu 1,7%; în 2023 cu 15% ; în 2024, estimativ cu 20,7% față de 2020. „Pensiile lor sunt în acest an sunt cu 20,7% față de 2020. Salariile sunt mai mari cu 8% și nu pentru toate categoriile de salariați. Pensionarii au avut parte de o indexare mai corectă a pensiilor decât salariații bugetari”, a spus expertul.

În 2010, pensia pentru limită de vârstă a fost de 819 lei/lunar; în 2015 – 1156 lei/lunar; 2020 – 1912 lei/lunar; 2024, estimativ – 3850 lei/lunar. „La noi pensiile încă nu reprezintă 40% din salariul mediu pe economie. Este un obiectiv pe care Republica Moldova nu-l poate atinge deocamdată”, a declarat expertul.

Despre inflație, economistul afirmă că în prezent se înregistrează o ușoară creștere. Nu este grav, dar este neplăcut pentru populație. Dacă anul 2020, în trimestrul I inflația a fost de 6%, în trimestrul IV a ajuns 0,4%. A fost cea mai mică rată a inflației din istoria Republicii Moldova. În 2021, trimestrul III a ajuns până la 6,7%; iar în 2022: trimestrul I – 22,2%, trimestrul III – 34%. „Criza energetică, criza prețurilor a determinat cea mai mare creștere a inflației din istoria țării în 2022. În 2023, în trimestrul IV a fost de 4,2%. În 2024: trimestrul II – 3,8%, trimestrul IV – estimativ va fi la nivel de 6,9%”, a afirmat economistul.

Referitor la creșterea prețurilor, economistul declară că în 2021 a fost înregistrată o creștere de 13,9% față de 2020; în 2022 – creștere de 48,4% față de 2020; în 2023 – creștere de 54,6% față de 2020; iar în 2024 – creștere de 65,4% față de 2020. „Ceea ce costa 100 de lei în 2020 astăzi costă 165 de lei sau cu 65 de lei mai mult. O astfel de inflație a fost în Republica Moldova 20 de ani în urmă”, a spus economistul.

Analizând producția globală agricolă de astăzi față de 2018, când a fost înregistrată cea mai bună performanță, analistul economic a menționat că în 2019 a fost 98% din nivelul anului 2018, în 2020 – 71,4%; 2021 – 112,9%; 2022 – 79,9%; 2023 – 99,5%; 2024 – estimativ 92,5% din nivelul anului 2018. „În agricultură, situația rămâne proastă. Dacă anterior erau patru ani buni și unul rău, acum sunt patru ani răi și unul bun. Unicul an bun din ultima perioadă este 2021. Și volumul producției a fost mare și prețurile au fost bune. Timp de șase ani nu s-a asigurat o creștere a producției agricole. În 2023 nu a fost creștere, dar recuperare față de 2022. Încă nu s-a ajuns la nivelul anului 2021. În agricultură situația rămâne complicată. Noi aproape am ajuns situația anilor 1990”, a menționat analistul economic.

Cu referire la producția industrială de astăzi, față de 2019, când a fost cea mai bună situație, expertul a specificat că în 2020 a fost 94,5% din nivelul anului 2019; în 2021 – 105,9%; 2022 – 100,5%; 2023 – 96,9%; 2024 – 94,5% din nivelul anului 2019. „După agricultură, mai complicată este situația în industrie. În industrie oscilațiile sunt doar în jos. Doar în 2021 producția industrială a fost pozitivă, datorită prelucrării producției agricole. Industria noastră nu s-a recuperat și nu a ajuns încă ceea ce a fost cândva. Nu există nici o viziune cum să fie scoasă industria din criză și să fie asigurată dezvoltarea industrială a țării. Dacă anterior, diferența dintre industrie și agricultură era de 2,5 ori, acum este mai puțin de două ori. Agricultura s-a dezvoltat mai bine”, potrivit expertului.

Stă bine, afirmă economistul, sectorul construcției de locuințe noi. 2015 a fost anul cu cea mai bună situație, iar în 2017 sectorul a fost 82,8% din nivelul anului 2015, în 2021 – 165%; 2023 – 95,1%; 2024 – 109,4%, iar 2025 cel mai probabil tot va fi marcat de creștere.

Transportul de pasageri s-a recuperat destul de bine, specifică expertul. Dacă în 1970 s-au transportat 3,6 mild/pasageri/km; în 1990 – 8,9 mild/pasageri/km; în 2000 – 2,4 mild/pasageri/km; în 2009 – 6,7 mild/pasageri/km; în 2020 – 2,9 mild/pasageri/km; în 2024 s-a ajuns la 6,4 mild/pasageri/km.

Cel mai bine arată transportul aerian, este de părere Veaceslav Ioniță. Dacă în 1960 pe cale aeriană s-au transportat 200 mii/pasageri; în 1975 – 700 mii/pasageri; 1990 – 900 mii/pasageri; 2000 – 221 mii/pasageri; 2010 – 649 mii/pasageri; 2015 – 1 mil 085 mii/pasageri; 2017 – 1 mil 640 mii/pasageri; 2020 – 385 mii/pasageri; 2022 – 1 mil 200 mii/pasageri; în 2024 s-a ajuns la 1 mil 423 mii/pasageri. „Anularea regimului de vize, semnarea Acordului de Asociere cu UE, deschiderea spațiului aerian, a dus la ceea că la noi transportul aerian de pasageri a explodat. Anul viitor am putea bate recordul istoric atins în 2016”, estimează Veaceslav Ioniță.”

Despre transportul de mărfuri, economistul a declarat că rezistă funturnilor. În 1970 s-au transportat 11,6 mild/tone/km; în 1985 – 18,9 mild/tone/km; 1999 – 2,3 mild/tone/km; 2006 – 6,2 mild/tone/km; 2010 – 4,2 mild/tone/km; 2019 – 6,5 mild/tone/km; 2022 – 7,9 mild/tone/km; 2023 – 7,7 mild/tone/km; iar în 2024 – 7,9 mild/tone/km.

IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.

Urmărește-ne pe Facebook - https://www.facebook.com/IDISViitorul ;
Abonează-te la canalul nostru de Telegram - https://t.me/idis93 ;
Vizionează-ne pe canalul nostru de Youtube - https://www.youtube.com/@idisviitorul8539 .

Republica Moldova pierde anual sume enorme de bani din cauza risipei de alimente. Mii de tone de produse sunt aruncate și care ar ajunge la peste un milion de oameni care trăiesc sub pragul sărăciei absolute. „În prezent, se înregistrează o tendință ușoară de a reduce risipa alimentară, dar totuși problema rămâne mare. Alimentele pe care le aruncă moldovenii ar ajunge să fie hrăniți oamenii care, în anumite momente ale vieții, trec prin perioade mai dificile”, a declarat Veaceslav Ioniță, vineri 20 decembrie, în cadrul emisiunii săptămânale „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

Potrivit lui Veaceslav Ioniță, în Republica Moldova, în 2025, indicele risipei alimentare va fi de 92,1%. Mai bun cu 1,3% față de 2021, când a fost estimată pentru prima dată risipa alimentară în Republica Moldova. „Atunci, risipa alimentară era de 76 kg/persoană/anual. În 2024 este de 71 kg. Anul viitor, cred că, vom fi la nivel de 70 kg/persoană. A fost îmbunătățit indicatorul privind risipa alimentară, dar totuși, în acest an, dar și în 2025, vom arunca la gunoi circa 180 de mii de tone de alimente. Asta ar însemna trei mii de vagoane marfare cu produse alimentare, cu o lungime de 40 km”, a spus Veaceslav Ioniță.

Expertul susține că se reușește, astăzi, să se recupereze doar 0,15% din ceea ce se aruncă, prin intermediul Băncii Alimente. „0,15% înseamnă 260 de tone de alimente sau 4,5 vagoane. Din 700 kg de produse alimentare risipite, Banca de Alimente reușește să recupereze 1 kg”, susține expertul.

Analizând creșterea prețurilor la produsele alimentare, economistul a menționat că între 2000/2004, creșterea a fost de 82,2%; între 2005/2009 – 40,7%; 2010/2014 – 37,1%; 2015/2019 – 47,9%; 2020/2024 – estimat la 76,5%. „Moldovenii plătesc, astăzi, pentru produsele alimentare cu 76,5% mai mult față de acum cinci ani. Este cea mai mare creștere din ultimii 20 de ani. Chiar și așa, moldovenii continuă să risipească produsele alimentare”, a menționat economistul.

Analizând țările care în 2023 au avut cea mai mare pondere a cheltuielilor pentru produse alimentare din bugetul gospodăriilor casnice, analistul economic a afirmat că ponderea Ucrainei a fost de – 42%; Republica Moldova – 39,7%; Bosnia și Herțegovina – 31,3%; Muntenegru – 27%; Letonia – 20,6%; Bulgaria – 20,2%; Slovacia – 19,6%; Austria – 10,4%; Luxemburg – 9,4%; Irlanda – 8,6%; SUA – 6,5%; Media UE – 13%. „Doar Ucraina cheltuie mai mult decât noi pe produse alimentare. Cu cât țara este mai săracă cu atât ponderea cheltuielilor pentru produse alimentare este mai mică. Cheltuielile mari pentru produse alimentare arată un grad de sărăcie avansat. Moldovenii, 40% din banii disponibili îi dau pe produse alimentare, pe care, până la urmă, le aruncă la gunoi”, a afirmat analistul economic.

Cu referire la ponderea cheltuielilor, în 2023, pentru produse alimentare după veniturile gospodăriilor casnice, Veaceslav Ioniță a declarat că 20% cei mai bogați moldoveni, din mediul urban, cheltuie pe produse alimentare 27,9%, iar cei mai bogați din mediul rural – 33,5%. Următorii 20% dintre moldovenii cu venituri acceptabile, din mediul urban, cheltuie 40,7%, iar cei din mediul rural – 42,4%. 20% dintre moldovenii din clasa medie, din mediul urban, cheltuie – 44,1%, iar cei din mediul rural – 46,8%. 20% dintre moldovenii, din mediul urban, care trăiesc aproape de minimum de existență cheltuie – 49,6%, iar cei din mediul rural – 50,2%. 20% cei mai săraci moldovenii, din mediul urban, cheltuie – 53,1%, iar cei din mediul rural – 56,1%. Media națională, pentru mediul urban este de 34,9%, iar pentru mediul rural – 45,4%. „Moldovenii cu venituri modeste, circa 60% din veniturile lor merg pe produse alimentare. Este o problemă care ne arată că trebuie să luptăm cu fenomenul risipei alimentare”, a declarat expertul.

Despre risipa alimentară a gospodăriilor casnice din alte țări, a specificat că în Portugalia este de 124 kg/per capita/anual. În Elveția – 119 kg/per capita/anual; Serbia – 108; Republica Moldova – 71; Ucraina – 69; România – 67; Olanda – 59; Slovenia – 36; Federația Rusă – 33; Bulgaria – 26; Europa de Sud – 90 kg/per capita/anual; Europa de Nord – 74; Europa de Vest – 65; Europa de Est – 61. „Cu cât țara este mai dezvoltată, din păcate, risipa alimentată este mai ridicată. Creșterea bunăstării populației nu trebuie transformată în risipă alimentară”, a specificat Veaceslav Ioniță.

Cu referire la ponderea risipei de alimente în diferite etape ale lanțului alimentar, expertul a precizat că cei mai risipitori sunt oamenii, cu o pondere de 40%. Urmează sectorul de producție cu 25%; sectorul procesării – 20%, sectorul comercial – 15%.

La nivel global, pe regiuni, cele mai mari pierderile și risipe de produse alimentare, sunt în America de Nord – de 280-300 kg/anual/per capita; în Europa – 270-290 kg/anual/per capita; Asia industrializată – 220-240; America latină – 220-230; Africa – 160-210; iar în Asia de Sud și Sud-Est – 120-140.

Referindu-se la structura cheltuielilor gospodăriilor în 2023, economistul a menționat că pentru produse alimentare și băuturi nealcoolice s-a alocat 39,4%, iar real consumate au fost 34,8%, fiind înregistrată o risipă de 4,9%. Pentru servicii comunale s-au cheltuit 17,6% din veniturile gospodăriei; pentru îmbrăcăminte și încălțăminte – 7,8%; transport – 7%; deservirea locuinței – 5,3%; sănătate – 4,4%; telecomunicații – 4,3%; restaurante și hoteluri – 3,2%; recreere și cultură – 3%; băuturi alcoolice și tutun – 1,7%; educație – 1,2%. „5% din banii noștri merg pentru produse alimentare pe care le aruncăm. Este mai mult decât cheltuim pentru sănătate, recreere , cultură și educație”, a constatat economistul.

Vorbind despre valoarea produselor alimentare risipite și pierdute în Republica Moldova, analistul economic a spus în 2015 aceasta a fost de 11 mild/lei, dintre care 3,8 mild/lei au mers pe produse procurate și aruncate de către populație. 2020 – 14,6 mild/lei, dintre care 5 mild/lei pentru produse procurate și aruncate de către populație. 2024 – 20,5 mild/lei estimat, dintre care 7 mild/lei pentru produse procurate și aruncate de către populație. 2025 – estimat 22,3 mild/lei, dintre care 7,6 mild/lei pentru produse procurate și aruncate de către populație.

IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.

Urmărește-ne pe Facebook - https://www.facebook.com/IDISViitorul ;
Abonează-te la canalul nostru de Telegram - https://t.me/idis93 ;
Vizionează-ne pe canalul nostru de Youtube - https://www.youtube.com/@idisviitorul8539 .

În data de 13 decembrie, 2024, IDIS ”Viitorul” a organizat conferința de diseminare și încheiere a proiectului  „Consolidarea capacităților și abilităților femeilor în procesul politic din Moldova”.

În cadrul conferinței, au venit cu un cuvânt de salut Liubomir Chiriac, manager de proiect, director executiv IDIS „Viitorul”, Barbora Žáčková, consilier cooperare și dezvoltare, Ambasada Republicii Cehe în Moldova și Kristyna Fantova, manager de proiect, Agora Central Europe, Republica Cehă.

La eveniment au participat circa 60 de femei, reprezentate ale administrației publice locale, experte, lidere ONG. Evenimentul a început cu o analiză detaliată a evenimentelor desfășurate în cadrul proiectului, prezentată de Nicoleta Gherman, asistent de proiect IDIS „Viitorul”.

Ulterior, dna Svetlana Racul, primăria Boșcana, raionul Criuleni, a relatat despre propria experiență în combaterea violenței de gen la domiciliu și în spațiul public. În acest sens a menționat că: ”Rezultate semnificative în combaterea violenței de gen se pot obține la nivel de comunitate, în primul rând, prin instituirea unei culturi de intoleranță în raport cu acest fenomen. Această idee a fost promovată în cadrul seminariilor organizate de IDIS ”Viitorul”. Acest lucru încercăm să-l facem în Boșcana”.

Dna Olga Luchian, preşedinta raionului Ştefan Vodă, a vorbit despre experiența sa privind promovarea și implementarea propriilor idei în dezvoltarea comunităților din raion. Dna Președinte a subliniat că: ”Se pot construi lucruri frumoase și durabile pentru cetățenii noștri doar prin unirea tuturor forțelor responsabile din societatea noastră. În această cheie încerc să promovez ideile care țin de dezvoltarea socio-economică a raionului Ștefan-Vodă.  

Dna Lilia Pilipețchi, primara municipiului Soroca, a vorbit despre succesele în implementarea strategiilor de comunicare și negociere în administrația publică locală. ”Realizările importante în municipiul Soroca se datorează comunicării bune pe care o are Primăria Soroca cu cetățenii din comunitate. Comunicarea deschisă și onestă cu cetățenii ne-a permis să depășim momentele grele și să implementăm proiecte frumoase”       .

Despre experiența privind managementul destinațiilor regionale și dezvoltarea zonelor cu potențial turistic utilizând finanțarea publică, a vorbit dna Lenka Krizkova, Director al Agenției de Turism ”Cesky Les”, Republica Cehă. Ideile promovate de experta cehă a trezit un viu interes printre reprezentantele administrației publice. 

Despre vizita de studiu în Republica Cehă a vorbit dna Natalia Țaruc, consilieră, primăria Antonești, raionul Cantemir: ”Preluarea și implementarea experienței și bunelor practici din Republica Cehă în guvernământul local din Moldova, este datoria noastră directă. În acest sens, cred că fiecare din femeile membre a delegației din Moldova, care au vizitat Republica Cehă, și-a îmbogățit propria experiență cu multe idei interesante care pot fi implementate cu succes în propriile comunități”.

Un moment important al conferinței a fost lansarea platformei femei experte (https://experte.viitorul.org/), care este prevăzută pentru a fi o platformă de comunicare și interacțiune prin intermediul expertelor cu experiență în administrația publică locală, economie, finanțe, politică, educație și alte domenii conexe. Nicoleta Gherman susține că: ”Platforma respectivă reprezintă un suport sigur pentru femeile care intenționează să soluționeze diverse probleme socio-economice cu care se confruntă și, din această perspectivă, au nevoie de sprijin în activitățile care urmează să le desfășoare”.

La finele conferinței s-a discutat despre mai multe subiecte, precum: atragerea și implicarea tinerilor în administrația publică; pregătirea unei noi generații de funcționari publici în administrația publică; migrația cetățenilor peste hotare etc.

Kristyna Fantova, manager de proiect, Agora Central Europe a punctat faptul că: „În Republica Cehă există  experiența necesară privind readucerea tinerilor talentați de peste hotare acasă. Plecați la studii ei revin atunci când statul creează condiții atractive pentru activitate și creșterea profesională”. 

La finele discuției, Liubomir Chiriac, manager de proiect, director executiv, IDIS ”Viitorul”, a punctat următoarele: ”Cei mai mulți tinerii din Republica Moldova sunt implicați în sectorul IT, care este atractiv pentru ei din mai multe perspective. Cu regret tinerii din țară nu sunt atrași de domeniul educației, științei, administrației publice, agriculturii, industriei, etc. Încercări de a soluționa problemele respective se fac. Dar, cu părere de rău, problemele respective rămân nerezolvate la moment. Toate subiectele discutate vor fi luate în considerare și vom încerca prin intermediul viitoarelor proiecte să propunem unele soluții”.

Proiectul „Consolidarea capacităților și abilităților femeilor în procesul politic din Moldova”, este implementat de IDIS ”Viitorul” și Agora Central Europe, cu sprijinul financiar al Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Cehe.

Populația municipiului Chișinău reprezintă peste 27% din populația țării. 60% din valoarea Produsului Intern Brut (PIB) este realizat în Chișinău. 55% din toată producția industrială a țării este realizată în Chișinău. 70% din toate lucrările de construcție care au loc la nivel de țară sunt efectuate în Chișinău. 90% din banii moldovenilor investiți în procurarea locuințelor sunt în Chișinău. Cheltuielile bugetului municipal sunt circa 25% din toate cheltuielile bugetelor publice locale. 75% din toate vânzările din țară au loc în capitală. 82% din afacerile mari din țară sunt în Chișinău. 60% din toți angajații țării din sectorul real sunt în Chișinău. Sunt cifre ce caracterizează municipiul Chișinău, enunțate de către Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, vineri, 11 octombrie, în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

Vorbind despre populația mun. Chișinău, Veaceslav Ioniță a spus că în 2015 în capitală erau 674 de mii de persoane (23,7% din populația țării), în 2019 numărul a scăzut la 657 de mii de persoane (24,5% din populația țării). În 2022 a crescut la 672 de mii de persoane (26,2% din populația țării), iar în 2024 estimativ va atinge cifra de 665 de mii de persoane sau 27,5% din populația țării. „Aici vorbim de populația care este înregistrată oficial că locuiește în Chișinău. În municipiu sunt încă mulți alții care nu au reședință, dar învață și lucrează aici. Are și Chișinăul migrație, însă spre deosebire de alte localități, în capitală migrația  externă este compensată de migrația internă. Pleacă și din Chișinău, în special tinerii, dar vin foarte mulți, în special tineri, din alte orașe și sate ale țării. În 2-3 ani în Chișinău va fi 30% din populația țării. 1 din 3 cetățeni ai Republicii Moldova va fi în capitală”, a spus Veaceslav Ioniță.

Analizând structura populației pe grupe de vârste la nivel național în 2024, expertul susține că de la 0-4 ani, în mediul rural sunt 5% dintre moldoveni, în mediul urban – 5% și tot atâțea în mun. Chișinău (27,6% din copii țării). Cu vârste de la  5 la 9 ani în mediul rural sunt 6,2%, în mediul urban – 6,8%, iar în mun. Chișinău – 6,3% (27,3% dintre copii de aceeași vârstă). De la 10 la 14 ani, în mediul rural sunt 5,9%, în mediul urban – 6,1%, iar în mun. Chișinău – 6,6% (29,7% dintre copii care au de la 10 la 14 ani). Din categoria de vârstă 15-19 ani, în mediul rural sunt 5,8%; în mediul urban – 5,3%, iar în mun. Chișinău – 5,3% (26,4% dintre adolescenții care au de la 15 la 19 ani). De la 20 la 24 de ani, în mediul rural sunt 5%; în mediul urban – 3,9%, iar în mun. Chișinău – 5,3% (18,9% dintre tineri care au între 20 și 24 de ani). De la 25-29 de ani, în mediul rural sunt 5,2%, în mediul urban – 5,3%, iar în mun. Chișinău – 5,4% (28,2% din populația țării care are 25-29 de ani).

Din categoria de vârstă 30-34 de ani, în mediul rural sunt 6,1%, în mediul urban – 6,2%, iar în mun. Chișinău – 9,7% (37,5% dintre moldoveni). De la 35-39 de ani, în mediul rural sunt 6,7%, mediul urban – 8%, iar în mun. Chișinău – 11% (37,2% din populația țării); 40-44 de ani: mediul rural – 6,2%, mediul urban – 7,5%, mun. Chișinău – 9,3% (35,1% dintre moldoveni care au între 40 și 44 de ani). 45-49 de ani: mediul rural – 6,5%, mediul urban – 6,6%, mun. Chișinău – 7% (28,9% din populația țării). 50-54 de ani: mediul rural – 6,8%; mediul urban – 6,2%, mun. Chișinău – 6% (25,4% din cetățenii țării de aceeași vârstă). 55-59 de ani: mediul rural – 7,2%, mediul urban – 6,4%, mun. Chișinău – 5,6% (23,2% din populația țării cu vârste de la 55 la 59 de ani). 60-64 de ani: mediul rural – 8,6%, mediul urban – 8,3%, mun. Chișinău – 6% (21% din populația țării cu vârste de 60-64 de ani). 65-69 de ani: mediul rural – 7,5%, mediul urban – 7,6%, mun. Chișinău – 5,5% (21,8% dintre cei de 65 și 69 de ani). 70-74 de ani: mediul rural – 6%, mediul urban – 6,3%, mun. Chișinău – 4,3% (21,2%). 75+: mediul rural – 5,3%, mediul urban – 4,6%, mun. Chișinău – 4% (22,6%).  „Atât în sate, cât și la orașe, dar și în mun. Chișinău, populația este aproape aceeași pe categorii de vârste. Excepție fac doar moldovenii care au între 30 și 44 de ani, care sunt cei mai activ economic. Ponderea lor este mai mare în mun. Chișinău decât în restul țării. Populația de peste 60 de ani, în mun. Chișinău are o pondere redusă. Mun. Chișinău este cu câțiva ani mai tânăr decât restul țării. Este mai tânăr și decât orașele din țară, iar decât satele noastre cu mult mai tânăr. Satele noastre sunt bătrâne, orașele la mijloc, iar mun. Chișinău – tânăr”, a declarat expertul.

Analizând schimbarea structurii populației, economistul afirmă că se atestă migrația părinților către Chișinău împreună cu copii lor, în special cu copii de până la 14 ani. „În toată țara numărul copiilor în școli scade, iar în Chișinău crește. Tinerii vin din orașe și sate la Chișinău. Se înregistrează în Chișinău o scădere bruscă a copiilor de la 15 la 19 ani. Aceștia pleacă peste hotare. Este și mai accentuată plecarea atât din Chișinău, cât și din țară, a tinerilor de la 20 la 24 de ani. Persoanele de la 25 la 40 de ani migrează la Chișinău împreună cu copii. Însă, tinerii din Chișinău pleacă peste hotare. Chișinăul reușește să-și mențină populația datorită migrației familiilor tinere din sate și orașe către capitală”,  spune economistul.

Cu referire la PIB regional a mun. Chișinău, analistul economic a afirmat că acesta în 2015 a fost de 83,1 miliarde de lei (mlrd/lei); 2021 -  146,2 mlrd/lei; iar în 2024, estimativ va fi de 203,8 mlrd/lei. „PIB regional al mun. Chișinău este 60% din PIB național sau de 4 ori mai mult pe cap de locuitor decât în restul țării. Diferența dintre Chișinău și restul țării este de 4 ori și această diferență se accentuează în fiecare an”, a afirmat analistul economic.

Referitor la numărul salariaților din mun. Chișinău, expertul a menționat că în 2015 a fost de 289,5 mii de persoane; în 2020 – 287,2 mii; iar în 2023 – 312,1 mii. „Salariați în sectorul real al economiei din Chișinău sunt 60%, iar din totalul salariaților din țară – 48%. În afară de mun. Chișinău, oameni angajați în sectorul real al economiei nu prea sunt. Doar 40% în afara Chișinăului. 60% sunt aici concentrați. În Chișinău sunt de 2,4 ori mai mulți salariați decât media pe republică. Șansa unui moldovean de a se angaja în Chișinău este mai mare decât în oricare altă parte a țării”, a menționat expertul.

Vorbind despre cifra de afaceri a întreprinderilor din mun. Chișinău, Veaceslav Ioniță a spus că în 2017 a fost de 201,6 mlrd/lei; iar în 2022 a ajuns 351 mlrd/lei. „70% din toate vânzările care sunt în Republica Moldova sunt generate de către întreprinderile din mun. Chișinău. În acest an, probabil ne vom apropia de 500 mlrd/lei. Media cifrei de afaceri pe cap de locuitori este de 6 ori mai mare în Chișinău decât în restul țării. Aici viața economică este de șase ori mai mare pe cap de locuitor. Diferența dintre Chișinău și restul republicii este mai mare decât diferența dintre Republica Moldova și alte țări”, a spus expertul.

Analizând valoarea producției industriale fabricate în mun. Chișinău, economistul a declarat că în 2010 a fost de 16,2 mlrd/lei; în 2015  -26,1 mlrd/lei; 2020 – 30,8 mlrd/lei; iar în 2024 este estimat să fie 48,6 mlrd/lei. „55% din toată producția industrială a Republicii Moldova este realizată în Chișinău sau de trei ori mai mult pe cap de locuitor în capitală decât pe cap de locuitor în restul țării”, a mai declarat expertul.

Potrivit analistului economic, 70% din construcțiile din Republica Moldova sunt în Chișinău. Pe cap de locuitor, de 6,3 ori pe mult decât în restul țării. Dacă în 2010 valoarea lucrărilor de construcție în mun. Chișinău a fost de 3,5 mlrd/lei; în 2024 este estimat să fie de 13,9 mlrd/lei.

Cu referire la locuințele noi construite în mun. Chișinău, economistul a spus că din 10 metri pătrați care se construiesc în prezent în Republica Moldova, 7 sunt în Chișinău, iar 3 în restul țării. Dintr-un milion de dolari, care se investesc în locuințe noi în Republica Moldova, 900 de mii de dolari se investesc în Chișinău, iar 100 de mii în restul țării.

Vorbind despre cheltuielile bugetului municipal, expertul a menționat că în 2017 au fost de 3,32 mlrd/lei; 2019 – 4,09 mlrd/lei; 2021 – 5,27 mlrd/lei; 2023 – 7,36 mlrd/lei; iar în 2024, prognozat – 8,21 mlrd/lei. Astfel, se constată că populația Chișinăului este mai puțin de 27,6% din populația țării, iar bugetul municipal reprezintă 25% din totalul bugetelor locale sau 6% din Bugetul Public Național.

Veaceslav Ioniță a evaluat și situația elevilor din învățământul primar și secundar general a mun. Chișinău. Dacă în 2015 erau 80,9 mii de copii, în 2023 numărul a crescut la 104,4 mii. „O creștere de 23,5 mii de copii. Numărul de copii per capita este cu 20% mai mare decât în restul țării. În anii 2000, copii din Chișinău erau 20% din copii țării, astăzi sunt 31%. Acești oameni nu se vor întoarce în satele și orașele din țară”, potrivit lui Veaceslav Ioniță.

Dacă în 2015 erau de 14,6 mlrd/lei investițiile în active imobilizate în mun. Chișinău; în 2018 au ajuns la 17,3 mlrd/lei; 2021 – 23,4 mlrd/lei; iar în 2023 – 24,7 mlrd/lei sau 65% din toate investițiile în active imobilizate din țară. De 5 ori mai mult decât media națională.

Cu referire la furnizarea de apă către populație prin sistemul public de furnizare, economistul a menționat că în municipiul Chișinău media a fost și este de 52 de metri cubi de apă anual. În orașele din țară de 30 de metri cubi de apă de la 22 de metri cubi de apă în 2015, iar în sate a crescut de la 7 metri cubi de apă în 2015 la 14 metri cubi de apă în 2023. „În sate avem cea mai spectaculoasă scădere a numărului populației, dar și cea mai spectaculoasă creștere a furnizării de apă către populație”, a conchis economistul.     

IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.

Urmărește-ne pe Facebook - https://www.facebook.com/IDISViitorul ;
Abonează-te la canalul nostru de Telegram - https://t.me/idis93 ;
Vizionează-ne pe canalul nostru de Youtube - https://www.youtube.com/@idisviitorul8539 .

Republica Moldova tot mai frecvent înregistrează fenomene climatice nefavorabile, caracterizate, în special, prin temperaturi ridicate. Anual cad tot mai puține precipitații, iar cel mai grav este în zona de sud a țării. Însă, impactul dezastruos este simțit semnificativ nu atât din cauza fenomenelor naturale care au loc, dar al oamenilor, care refuză să implementeze măsuri pentru atenuarea efectelor negative. „Noi folosim doar 0,5% din toată apa care este disponibilă anual pentru Republica Moldova. Noi trebuie să ne consolidăm capacitățile de captare și utilizare a apei disponibile, să creștem de 20 de ori intensitatea de utilizare a acestei ape în agricultură”, a declarat Veaceslav Ioniță, expert în  politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, vineri, 27 septembrie, în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

Pornind analiza sa de producția agricolă globală pe care o înregistrează Republica Moldova, Veaceslav Ioniță susține că ceea ce a influențat scăderea ei în ultimii ani sunt condițiile climatice negative. Dacă în 2021 producția agricolă globală a totalizat 48,4 mlrd/lei, în 2022/2024 – 41 mlrd/lei, atunci în 2024 este prognozat să fie de 45,3 mlrd/lei. „Agricultorii au spus deja că de când activează ei nu au avut așa an de bun ca 2021. Cu părere de rău, cred că nici nu vor avea în viitorul apropiat. Anul acesta se prognoza să fie unul bun, dar, după mine, situația va fi și în acest an destul de complicată. În 2024 producția agricolă globală va fi circa 90% din nivelul anului 2021. Factorii care influențează acest lucru este seceta și alte tipuri de condiții climatice”, a spus Veaceslav Ioniță.

Analizând cantitatea medie anuală de precipitații, expertul a declarat că în perioada 2002/2004 în partea de nord a țării au căzut 570 mm de apă, iar la sud-436 mm. Între 2020/2023 – nord-520 mm, iar la sud-423 mm. „În Republica Moldova, în ultimii zece ani a plouat cu 10% mai puțin decât acum douăzeci de ani. La sud cantitatea de precipitații este cu 20% mai mică decât în restul țării”, a declarat expertul.

Potrivit lui Veaceslav Ioniță, având în față deja câțiva ani de secetă se constată că problema nu este în condițiile climaterice, dar în oameni, care nu întreprind măsuri pentru a atenua efectele negative provocate de acestea. „Problema agriculturii din Republica Moldova nu sunt condițiile meteo, nu seceta, dar faptul că nu se răspunde la secetă cu dezvoltarea sistemelor de irigare”, potrivit lui Veaceslav Ioniță.

Vorbind despre suprafețele irigate, economistul a afirmat că în 1980 în Moldova erau 280 de mii de hectare (mii/ha) cu sisteme de irigare. În 1990 – 292 mii/ha; 1995 – 309 mii/ha; 2000 – 302 mii/ha; 2010 – 228,3 mii/ha; 2020 – 222,2 mii/ha; iar în 2023 – 216,1 mii/ha. „Estimăm că 25 mii/ha sau 10% dintre suprafețele agricole, care au sisteme de irigare, sunt irigate astăzi. Circa 1% din suprafața agricolă a țării”, a afirmat economistul.

Despre cantitatea de apă utilizată pentru irigare, analistul economic a menționat că în 1980 s-au utilizat 643 de milioane de metri cubi (mln/m³). În 1990 – 898 mln/m³; 1995 – 402 mln/m³; 2000 – 50 mln/m³; 2010 – 43 mln/m³; 2020 – 50 mln/m³; 2023 – 18 mln/m³. „Republica Moldova anual utilizează 800 mln/m³ de apă, iar pentru irigare ajung 5% din acești 800 mln/m³. În prezent, în Republica Moldova, intensitatea de irigare este de 20 de ori mai mică decât a fost cândva”, a menționat analistul economic.

Analizând contextul regional privind cantitatea de apă anuală utilizată în agricultură, expertul a mai spus că Republica Moldova utilizează 28 de metri cubi la hectar (m³/ha), România – 276 m³/ha, iar Ucraina – 90 m³/ha. „Republica Moldova, care are condiții climaterice mai proaste decât România și Ucraina, având în vedere volumul de precipitații care cade anual, intensitatea utilizării apei pentru irigare este de trei ori mai slabă decât în Ucraina și de zece ori mai slabă față de România”, a spus expertul.

Analizând contextul internațional privind intensitatea utilizării apei pentru irigare în agricultură, Veaceslav Ioniță a constatat că Malta utilizează 2576 m³/ha; Grecia – 2518 m³/ha; Portugalia – 1867 m³/ha; Italia – 1816 m³/ha; Spania – 1141 m³/ha; Europa – 342 m³/ha; România – 276 m³/ha; Ucraina – 91 m³/ha; Suedia – 40 m³/ha; Republica Moldova – 28 m³/ha; iar Lituania – 25 m³/ha. „În țările de la sud, cantitatea de apă utilizată la hectar în timpul irigării este de 100 de ori mai mare decât în Republica Moldova. Republica Moldova se află la coadă alături de Suedia și Lituania, doar că Suedia și Lituania se află la nord unde au apă îndeajuns și nu au nevoie de irigare”, declară Veaceslav Ioniță.

Cu referire la cantitatea de apă disponibilă anual și cea utilizată efectiv, economistul spune că Republica Moldova dispune anual de 6340 m³/ha de apă regenerabilă și are doar 28 m³/ha de apă real utilizată. România dispune anual de 23582 m³/ha de apă regenerabilă și are 276 m³/ha de apă real utilizată. Ucraina dispune anual de 5189 m³/ha de apă regenerabilă și are 90 m³/ha de apă real utilizată. „Din cantitatea de apă pe care o are anual Republica Moldova se folosește mai puțin de jumătate de procent. 99,5% nu este folosită, se duce pe apa sâmbetei. Din totalul de apă regenerabilă anual, Republica Moldova consumă în agricultură 0,45%; România – 1,17%; iar Ucraina – 1,75%”, spune economistul.

Analizând la nivel internațional cantitatea de apă utilizată în agricultură din totalul resurselor de apă regenerabile, analistul economic menționează că în cazul Maltei este de 44,6%; al Spaniei – 17%; Grecia – 11,9%; Italia – 8,9%; Danemarca – 8,8%; Macedonia de Nord – 7,7%; Portugalia – 4,4%; Bulgaria – 3,1%; Ucraina – 1,7%; Europa – 1,3%; România – 1,2%; iar Republica Moldova – 0,4%.

Cu referire la rata de dependență de sursele externe al volumelor de apă disponibile anual, expertul a mai declarat că în cazul Republicii Moldova este de 86,6%; al României – 80%; al Ucrainei – 68,6%. „Anual 1 miliard m³de apă pleacă din Republica Moldova sau de 20 ori mai mult decât utilizăm în agricultură. Din cele 12,5 mlrd/m³ pe an, se folosește pentru agricultură doar 0,4%. Cel mai mare potențial de apă al Republicii Moldova este în două râuri. Noi nu doar că nu utilizăm apa care vine la noi pe aceste două râuri, dar noi nici apa care este generată în fiecare an pe teritoriul țării, 1 mlrd/m³, nu poate fi folosit și pleacă pe apa sâmbetei. Dacă am avea posibilitate să utilizăm apa care pleacă din Republica Moldova, 1 mlrd/m³, ar crește capacitatea noastră de utilizare a apei în agricultură de 20 de ori”, declară expertul.  

Vorbind despre subvențiile oferite de către Guvern pentru irigare, economistul a afirmat că în 2013 au fost de 12,7 milioane de lei (mln/lei); în 2014 – 35,1 mln/lei; 2015 – 8,2 mln/lei; 2016 – 21,8 mln/lei; 2017 – 34,8 mln/lei; 2018 – 23,7 mln/lei; 2019 – 39,5 mln/lei; 2020 – 32,9 mln/lei; 2021 – 24,2 mln/lei; 2022 – 20,2 mln/lei; 2023 – 48,5 mln/lei; iar pentru 2024 este prognozat – 55 mln/lei, cel mai mare volum de până acum.

„Republica Moldova are nevoie pentru reabilitarea sistemelor de irigare de 2 mlrd euro. Efortul persoanelor fizice ar fi de 1,4 mlrd euro, iar al autorităților – 600 mln euro. Până astăzi autoritățile au oferit ca 20 de milioane de euro. Trebuie de 30 de ori mai mult. Asta înseamnă împrumuturi și granturi externe, contractate de către autorități. Statul nu are acești bani. Problema numărul unu în Republica Moldova sunt sistemele de irigare în agricultură. Doar să le aducem la media regională este nevoie de un efort financiar considerabil. Trebuie să le creștem de 5 ori ca să fie cât de cât bine”, spune economistul.

Despre sumele solicitate și sumele autorizate pentru irigare, Veaceslav Ioniță a specificat că în 2015 agricultorii au solicitat 13,1 mln/lei, iar autoritățile au autorizat – 8,2 mln/lei. În 2017 s-a solicitat 37,5 mln/lei și s-a autorizat 34,8 mln/lei. În 2020, suma solicitată a fost de 70,1 mln/lei, iar cea autorizată – 32,9 mln/lei. 2021: suma solicitată – 75,4 mln/lei, iar suma autorizată – 24,2 mln/lei. 2022: suma solicitată – 73,8 mln/lei, iar suma autorizată – 20,2 mln/lei. 2023: suma solicitată – 52,7 mln/lei, suma autorizată – 48,5 mln lei. „După ce au fost secete câțiva ani la rând, solicitările pentru irigare au fost cu mult peste capacitățile Guvernului de a le oferi. În acest an cred că se vor aloca 55-60 de milioane de lei. Deja 28 mln s-au alocat în prima jumătate a anului”, a spus Veaceslav Ioniță.

IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.

Urmărește-ne pe Facebook - https://www.facebook.com/IDISViitorul ;
Abonează-te la canalul nostru de Telegram - https://t.me/idis93 ;
Vizionează-ne pe canalul nostru de Youtube - https://www.youtube.com/@idisviitorul8539 .

Peste 60% dintre moldoveni nu merg în general în vacanțe sau cel puțin nu au fost nicăieri în ultimii doi ani. Nici măcar acasă nu s-au odihnit. Este vorba de persoanele în vârstă, în special din mediu rural, fără studii. Pe de altă parte, 3,5% dintre moldoveni merg de câteva ori pe an în vacanțe, atât în țară, cât și peste hotare. Este vorba de tineri, de la orașe, cu studii. Sunt date ale unui sondaj de opinie național, realizat la comanda Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, de către CBS Research, și prezentate vineri, 20 septembrie, 2024, de către Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la IDIS „Viitorul”, în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

La întrebarea dacă în 2023 au mers în vacanță, 70,3% dintre moldoveni au răspuns că nu; 16,5% au menționat că au fost peste hotare; 7% au spus că au fost la odihnă în țară; 5,1% au fost în vacanțe atât în țară, cât și peste hotare; iar 1,1% au fost de cel puțin trei ori în vacanțe.

Fiind întrebați dacă în 2024 au fost sau planifică să meargă în vacanță, 71,3% au menționat că nu au fost și nici nu planifică; 18,6% au afirmat că au fost sau planifică să meargă peste hotare; 5,4% au declarat că au fost sau planifică să meargă undeva în Republica Moldova; 3,4% au fost sau planifică să meargă atât în țară cât și peste hotare; iar 1,4% au fost și planifică să meargă mai mult de trei ori în vacanță.

Veaceslav Ioniță a mai spus că moldovenii au fost întrebați și dacă în ultimii doi ani au fost sau au planificat să meargă în vacanță. Astfel, 61,3% au specificat că nu au fost niciodată timp de doi ani în vacanță și nici nu planifică. 18,1% au răspuns că cel puțin o dată la doi ani au mers în vacanță; 4,9% cel puțin o dată la doi ani merg undeva în Republica Moldova; 1,2% cel puțin o dată la doi ani merg la odihnă în Republica Moldova sau peste hotare; iar 12,8% cel puțin o dată la doi ani merg la odihnă peste hotare.

Potrivit sondajului, 16,2% dintre moldoveni anual undeva merg în vacanță, dintre aceștia 2,2% cel puțin o dată în doi ani se odihnesc undeva în Republica Moldova; 5,6% în fiecare an se odihnesc undeva în Republica Moldova sau peste hotare; iar 8,4% în fiecare an se odihnesc undeva în Republica Moldova. Totodată, 3,5% anual merg de mai multe ori în vacanță, dintre care 2,4% în fiecare an se odihnesc în Republica Moldova și peste hotare; iar 1,1% în fiecare an merg de cel puțin trei ori undeva în vacanță. „Deci, 61,3% din populația Republicii Moldova este săracă, fără vreo posibilitate de a merge în vacanță. Aceștia, aproape nu se relaxează. 18,1% reprezintă clasa mijlocie de jos, cu posibilități reduse de a merge la odihnă, iar 16,2 % sunt din clasa mijlocie, cu posibilități de a merge în vacanță și doar 3,5% sunt oameni bogati, care își permit să meargă de mai multe ori pe an la odihnă”, a spus Veaceslav Ioniță.

După vârsta respondentului, anul acesta (2024), din cei cu vârsta cuprinsă între 18-29 de ani – 55,3% nu au fost și nu planifică să meargă undeva în vacanță; 39,2% au fost sau vor merge în vacanță peste hotare sau în Republica Moldova; 5,5% au fost și vor merge atât în țară cât și peste hotare. Din cei cu vârsta cuprinsă între 30-44 de ani – 66,1% nu au fost și nu planifică să meargă undeva în vacanță; 27% au fost sau vor merge în vacanță peste hotare sau în Republica Moldova; iar 6,9% au fost și vor merge atât în țară cât și peste hotare. Din cei care au între 45-59 de ani – 70,4% nu au fost și nu planifică să meargă undeva în vacanță; 25,3% au fost sau vor merge în vacanță peste hotare sau în Republica Moldova; iar 4,4% au fost și vor merge atât în țară cât și peste hotare. Din cei care au peste 60 de ani – 84% nu au fost și nu planifică să meargă undeva în vacanță; 13,5% au fost sau vor merge în vacanță peste hotare sau în Republica Moldova; iar 2,5% au fost și vor merge atât în țară cât și peste hotare.

După studiile respondentului, anul acesta (2024), din cei cu studii medii incomplete s-au fără – 86,9% nu au fost și nu planifică să meargă undeva în vacanță; 13,14% au fost sau vor merge în vacanță peste hotare sau în Republica Moldova; și nimeni nu a fost și nu va merge atât în țară cât și peste hotare. Din cei cu studii medii generale – 79,2% nu au fost și nu planifică să meargă undeva în vacanță; 18,9% au fost sau vor merge în vacanță peste hotare sau în Republica Moldova; iar 1,9% au fost și vor merge atât în țară cât și peste hotare. Din cei cu studii profesional-tehnice – 76,4% nu au fost și nu planifică să meargă undeva în vacanță; 20% au fost sau vor merge în vacanță peste hotare sau în Republica Moldova; iar 3,6% au fost și vor merge atât în țară cât și peste hotare. Din cei cu studii superioare – 55% nu au fost și nu planifică să meargă undeva în vacanță; 35,5% au fost sau vor merge în vacanță peste hotare sau în Republica Moldova; iar 9,5% au fost și vor merge atât în țară cât și peste hotare. „Nu doar veniturile joacă un rol important în organizarea unei vacanțe, dar și cultura odihnei”, susține expertul.

După locul de trai al respondentului, dintre cei din mediul urban, anul acesta (2024), 61,1% nu au fost și nu planifică să meargă undeva în vacanță; 31,8% au fost sau vor merge în vacanță peste hotare sau în Republica Moldova; iar 7% au fost și vor merge atât în țară cât și peste hotare. Dintre cei din mediul rural, 79,9% nu au fost și nu planifică să meargă undeva în vacanță; 17,4% au fost sau vor merge în vacanță peste hotare sau în Republica Moldova; iar 2,8% au fost și vor merge atât în țară cât și peste hotare. 

După gradul de ocupație, 39,4% dintre respondenți au răspuns că sunt salariați și că salariul este 100% oficial; 29,5% au menționat că sunt pensionari; 22,5% nu lucrează; 7,6% lucrează, dar neoficial; iar 1% lucrează, dar o parte din salariul îl primesc în plic.

Potrivit sondajului, circa 751 de mii de persoane au spus că sunt salariați și că salariul lor este 100% oficial, iar dintre aceștia 87 de mii au între 18-29 de ani, 317 mii – 30-44 de ani, 267 de mii – 45-59 de ani, iar 80 de mii – 60 de ani. Circa 20 de mii, cea mai mică cifră înregistrată vreodată, au afirmat că lucrează, însă o parte din salariu îl primesc în plic. Dintre aceștia, nimeni nu are 18-29 de ani, 9 mii au între 30-44 de ani, 7 de mii – 45-59 de ani, iar 4 mii au peste 60 de ani. Alții 144 de mii au afirmat că lucrează, însă neoficial, o creștere a înclinației de a munci la negru. Dintre aceștia, 32 de mii au între 18-29 de ani, 56 de mii – 30-44 de ani, 45 de mii – 45-59 de ani, iar 12 mii – peste 60 de ani. Pensionari sunt circa 567 de mii de persoane: iar 3 mii au între 18-29 de ani, 10 mii – 30-44 de ani, 50 de mii – 45-59 de ani, iar 503 mii au peste 60 de ani. Nu lucrează sunt 433 de mii de persoane, dintre care 158 de mii au între 18-29 de ani, 154 de mii – 30-44 de ani, 110 mii – 45-59 de ani, iar 10 mii au peste 60 de ani.

Cei care lucrează undeva permanent, au fost întrebați cum primesc salariul. În luna iulie 2018, 78,7% au menționat că totul era oficial, 5,8% au menționat că o parte oficial, o parte în plic, iar 15,5% au spus că totul era în plic. În august 2019: 82,1% - totul oficial, 7,3% - o parte oficial, o parte în plic, iar 10,6% - totul în plic. În februarie 2022: 88% - totul oficial, 5,7% - o parte oficial, o parte în plic, iar 6,3% - totul în plic. În februarie 2024: 84,4% - totul oficial, 5,5% - o parte oficial, o parte în plic, 9,1% - totul în plic. În septembrie 2024: 82,1% - totul oficial, 2,1% - o parte oficial, o parte în plic, 15,8% - totul în plic. „Avem o înrăutățire a situației, a crescut puternic munca neoficială”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Salariații fiind întrebați dacă au mers sau planifică să meargă în vacanță anul acesta (2024): 56,3% au spus că nu au mers și nu planifică; 28,5% au mers sau planifică să meargă peste hotare; 8,6% au mers sau planifică undeva prin Republica Moldova; iar 6,5% au fost sau planifică să meargă în vacanță în țară și peste hotare. Dintre cei care lucrează, dar neoficial: 82,3% nu au mers și nu planifică să meargă în vacanță; 12,7% au mers sau planifică să meargă; 2,5% au mers sau planifică undeva prin Republica Moldova; 2,5% - au fost sau planifică să meargă în vacanță în țară și peste hotare.

Analizând ponderea celor care nu au mers deloc în vacanță, economistul a spus că în 2023 salariații, circa 56,9% nu au mers deloc în vacanță, în 2024 – 56,3%. Angajații neoficiali, în 2023 – 74,4%, în 2024 – 82,3%. Persoanele ocupate, în 2023 – 59,6%, în 2024 – 60,3%. „Vedem că numărul celor salariați care merg la odihnă scade. A crescut brusc numărul celor care declară că lucrează neoficial, dar a crescut și numărul celor care se confruntă cu o sărăcie de vacanță mult mai mare. Avem o creștere a celor care nu vor putea merge în vacanță în acest an. Avem o tendință negativă. Anul trecut, din cei care lucrează, 538 de mii, nu și-au permis să meargă în vacanță. În acest an numărul lor va crește cu 17 mii și va ajunge la 555 de mii de persoane care lucrează, oficial sau neoficial, însă nu-și permit să meargă în vacanță”, a constatat economistul.

Potrivit analistului economic, atunci când un om nu-și permite să meargă într-o vacanță este numită aceasta sărăcia de vacanță. Atunci când un om, care muncește, nu-și permite să meargă într-o vacanță, el nu se odihnește, nu-și reabilitează forțele, iar capacitatea lui de a munci este una destul de precară. Astfel, o parte considerabilă dintre moldoveni, în special de la sate, care lucrează neoficial, de vârstă înaintată, nu-și permit vacanțe nu doar într-un an, dar niciodată.

IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.

Urmărește-ne pe Facebook - https://www.facebook.com/IDISViitorul ;
Abonează-te la canalul nostru de Telegram - https://t.me/idis93 ;
Vizionează-ne pe canalul nostru de Youtube - https://www.youtube.com/@idisviitorul8539 .

Deși, în prezent, citesc ziare și reviste de 3-4 ori mai puțin decât acum 15 ani, moldovenii, după ce au depășit perioada de deznaționalizare din perioada sovietică, astăzi, la capitolul ziare – aproape citesc românește, iar la capitolul reviste și cărți – deja citesc românește. O spune expertul în politici economice al Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, care a realizat o ediție specială a emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”, în contextul marcării la 31 august a Zilei Naționale a Limbii Române.

Potrivit expertului, în 1995 în Republica Moldova erau 287 de publicații periodice tipărite. În 1998 – 331; 2008 – 518, maximum istoric; 2018 – 331; iar în 2023 – 222, cel mai mic număr avut vreodată. „Începând cu 2008, în Republica Moldova, anual, se închid 20 de publicații periodice. Cel mai mare record a fost în 2015, când s-au închis 60 de ziare și reviste. Jaful bancar, creșterea prețurilor, deprecierea valutei, inflația mare, au afectat grav nu doar viața economică, dar și presa scrisă din Republica Moldova”, a spus expertul.

Expertul a mai spus că în perioada 1996/2000 au existat 292 de publicații periodice, dintre care: reviste-87, iar ziare-205. Între 2006/2010 erau 478 de publicații: reviste-257, ziare-221. 2016/2020 – 319 publicații: reviste-195, ziare-124. 2021/2023 – 250 de publicații: reviste-154, ziare-96. „Ziarele, de la un număr de 205 în perioada 1996/2000, au scăzut la 96, în prezent. Revistele, de la un număr de 87 în perioada 1996/2000, au crescut la 154, în prezent. Ziarele astăzi sunt de două ori mai puține decât revistele. Practic, ziarele pe hârtie dispar”, a mai spus expertul.

După limba în care au apărut și apar, Veaceslav Ioniță declară că între 1996/2000, din cele  292 de publicații care au fost publicate, 134 au apărut în limba română, iar 159-în limba rusă și alte limbi. Între 2006/2010 – 478 de publicații: 222-în limba română, iar 257-în limba rusă și alte limbi. 2016/2020 – 319 de publicații: 137-în limba română, iar 182-în limba rusă și alte limbi. 2021/2023 – 250 de publicații: 105-în limba română, iar 145-în limba rusă și alte limbi. „Au dominat și domină publicații tipărite în limba rusă, dar deja nu atât de accentuat”, declară Veaceslav Ioniță.

Analizând numărul ziarelor procurate, economistul a afirmat că între 2001/2005, un adult de peste 15 ani, procura anual 19 ziare, dintre care 8 în limba română, iar 11 - în limba rusă și alte limbi. Între 2006/2010 procura 20,7 ziare: 7 în limba română, iar 13,7 în limba rusă și alte limbi. 2021/2023 – 6,6 ziare: 3,1 în limba română, iar 3,4 în limba rusă și alte limbi. 2011/2015 – 15,8 ziare: 5,7 în limba română, iar 10,1 în limba rusă și alte limbi. 2021/2023 – 6,6 ziare: 3,1 în limba română, iar 3,4 în limba rusă și alte limbi. „Deși 78% dintre moldoveni sunt vorbitori de română, totuși ziare în limba română erau mai puține și moldovenii procurau ziare în limba rusă. Totuși a scăzut și numărul ziarelor în limba rusă. Dacă ziarele tipărite în limba română a scăzut de 2,2 ori, cele în limba rusă de 4 ori”, constată economistul.

Economistul a precizat că între anii 1996/2000, o persoană, de peste 15 ani, procurase timp de zece ani, 13 reviste, dintre care 3 în limba română, iar 10 în limba rusă și alte limbi. Între 2001/2005, procurase timp de zece ani 16 reviste: 7 în limba română, iar 9 în limba rusă și alte limbi. 2006/2010 – 17 reviste: 7 în limba română, iar 10 în limba rusă și alte limbi. 2011/2015 – 14 reviste: 8 în limba română, iar 6 în limba rusă și alte limbi. 2021/2023 – 5 reviste: 3 în limba română, iar 2 în limba rusă și alte limbi. „Reviste în limba română se procurau în 1995 câte trei în zece ani și astăzi situația este la fel. Revistele în limba rusă se procurau în 1995 câte zece în zece ani, astăzi se procură două reviste în zece ani. Scad revistele tipărite în limba rusă, domină cele românești. În doi-trei ani, cred că vor domina procurarea ziarelor tipărite în limba română”, a precizat economistul.

Potrivit analistului economic, importul mediu anual de ziare și reviste între 1996/2000 a totalizat 400 de mii de dolari. Între 2006/2010 – 4,7 milioane de dolari. 2016/2020 – 1 mln/dolari. 2021/2023 – 500 mii/dolari. „Numărul de ziare și reviste citite în prezent este de trei ori mai mic decât în perioada 2006/2010, iar numărul de ziare și reviste importate este de zece ori mai mic. Presa scrisă, moldovenii o citesc de 3-4 ori mai puțin decât acum 15 ani”, potrivit analistului economic.

Veaceslav Ioniță a mai constatat că între 2001 și 2005 un moldovean procurase, timp de zece ani, 5 cărți tipărite în Republica Moldova, dintre care: 4 în limba română, iar 1 în limba rusă și alte limbi. Între 2006/2010 procurase, timp de zece ani, 11 cărți, dintre care: 8 în limba română, iar 3 în limba rusă și alte limbi. 2011/2015 – 10 cărți: 7 în limba română, iar 3 în limba rusă și alte limbi. 2016/2023 – 8 cărți: 6 în limba rumână, iar 2 în limba rusă și alte limbi.

Vorbind despre importul mediu anual de cărți, expertul a specificat că între 1996/2000 acesta a totalizat 2,2 milioane de dolari; 2001/2005 – 2,6 mln/dolari; 2006/2010 – 4,9 mln/dolari; 2011/2015 – 4,8 mln/dolari; 2016/2020 – 5,6 mln/dolari; 2021/2023 – 8,7 mln/dolari. „2021/2023 – a fost luată media pe ultimii trei ani, dar datele oficiale arată că anul trecut, în 2023, moldovenii au importat cărți de peste 10 mln de dolari”, a specificat expertul.

Economistul menționează că sunt zece țări  de unde Republica Moldova a importat cele mai multe cărți în 2023: România – 34,9%; Rusia – 20,4%; Ucraina – 11%; Italia – 7,4%; China – 7,1%; Marea Britanie – 5,8%; Polonia – 3,7%; Germania – 3,2%; Slovacia – 0,9%; SUA – 0,7%; restul țărilor – 4,8%. „1/3 dintre cărțile procurate de peste hotare sunt în limba română, 1/3 – sunt cel mai probabil în limba rusă, iar 1/3 sunt în restul limbilor lumii, preponderent în limba engleză. Dacă la capitolul cititului de ziare și reviste situația nu este prea bună,  la capitolul cititul cărților stăm relativ mai bine”, a menționat economistul.

Date statistice preluate de la Camera Națională a Cărții din Republica Moldova arată că în 2023, în funcție de limba textului, în Republica Moldova au fost editate 2521 de titluri de carte, dintre care în limba română – 1832, ceea ce reprezintă 72,7%. În restul limbilor – 689 de titluri de carte sau 27,3%. Cărțile, în proporție de 44,1% au fost tipărite la edituri private; 15,9% - edituri de stat; 12,2% - peste hotare la comanda editurilor din Republica Moldova; 3,3% - tipografii, în calitate de editură; 0,6% - centre de învățământ superior de stat; 0,4% - centre de învățământ superior private; 0,3% - edituri ale autorităților publice; 0,2% - edituri religioase; iar 23,2% dintre cărți au apărut fără indicarea editurii.

„Nu este faptul că moldovenii nu citesc ziare și reviste. Există un studiu din 2014, când online-ul nu era atât de răspândit, care a spus că oamenii de la sate citesc de două ori mai puțin; că moldovenii citesc mai puțin decât europenii; și că aproape tot timpul liber, moldovenii îl petrec citind online. Din 2014 și până astăzi situația cu mult s-a schimbat. Cred că internetul a depășit ziarele și revistele”, a conchis expertul.

IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.

Urmărește-ne pe Facebook - https://www.facebook.com/IDISViitorul ;
Abonează-te la canalul nostru de Telegram - https://t.me/idis93 ;
Vizionează-ne pe canalul nostru de Youtube - https://www.youtube.com/@idisviitorul8539 .

Republica Moldova, după 33 de ani de la declararea independenței, în ceea ce privește dezvoltarea economiei, industriei, agriculturii și crearea de noi locuri de muncă, continuă să stă foarte prost. Nu a reușit să recupereze nivelurile pe care le-a avut în 1991. „În acești 33 de ani a plecat peste hotare un milion și jumătate de moldoveni, au câștigat bani, i-au trimis acasă, investind în avuții. Unde a trebuit să facă ceva statul nu s-a făcut nimic”, a declarat Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, vineri, 23 august, în cadrul ediției săptămânale „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

Despre evoluția nominală a Produsului Intern Brut (PIB), Veaceslav Ioniță a spus că în 1985 acesta a constituit 8,6 miliarde (mlrd) de ruble. În 1991 – 25,9 mlrd/ruble; 1993, când a fost aprobat leul moldovenesc – 2,2 mlrd/lei; 1995 – 6,5 mlrd/lei; 2000 – 16 mlrd/lei; 2010 – 86,3 mlrd/lei; 2015 – 145,8 mlrd/lei; 2020 – 199,7 mlrd/lei; 2024, prognozat – 342,1 mlrd/lei. „Din 1993 și până în prezent avem o creștere nominală a PIB-ului de peste 150 de ori”, a spus Veaceslav Ioniță.

Luând  anul 1991 ca an de referință care vorbește despre statul Republica Moldova, despre valoarea reală a PIB-ului, Veaceslav Ioniță a declarat că în 1960 acesta a reprezentat 24,5% din ceea ce a fost în 1991, în 1980 – 87,1% față de 1991; în 1989 – 123,8%, anul în care a atins maximum istoric; 1999 – 37,7% sau minimum de la independență; 2005 – 54,1%; 2015 – 76,8%; 2019 – 90,8%; 2020 – 83,3%; 2021 – 94,8%; 2024, estimativ – 92,1% din valoarea anului 1991. „Când și-a declarat independența, teritoriul Republicii Moldova economic deja se prăbușea cu viteză rapidă. În 1999 PIB-ul a ajuns la nivelul celui din 1965. Treptat a crecut, dar încă nu a ajuns la nivelul anului 1991. În ultimii cinci ani, Republica Moldova practic a bătut pasul pe loc din cauza celor trei crize pe care le-a avut”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Analizând media anuală a PIB-ului, expertul susține că între 1961-1970 acesta a crescut cu 8,4%; între 1971-1980 – cu 4,7%; 1981-1989 – 4%; 1990-1999 – minus 11,2%; 2000-2010 – 4,8%; 2011-2019 – 4,1%; 2020-2023 – 0,3%. „În ultimii cinci ani Republica Moldova a stat pe loc”, spune expertul.

Cu referire la producția industrială, luând, la fel, anul 1991 ca an de referință, expertul a declarat că în 1960 a fost de 13,3% din valoarea anului 1991; 1980 – 75,6%; 1990 – 113,3%; 1999 – 35,8%; 2005 – 65,5%; 2010 – 53,5%; 2019 – 76,6%; 2023 – 74,2% din ceea ce a fost înregistrat 1991. „În perioada obținerii independenței, producția industrială a Republicii Moldova era deja în scădere. A scăzut continuu până în 1999. În perioada 2020-2024 industria Republicii Moldova a stagnat. Ritmul de creștere este unul destul de slab”, a declarat expertul.

Privind media anuală a producției industriale, expertul a mai declarat că între 1961-1970 aceasta a crescut cu 10.8%; între 1971-1980 – cu 7,4%; 1981-199 – 4,1%; 1991-1999 – minus 12%; 2000-2005 – 10,5%; 2006/2020 – minus 3,8%; 2011/2015 – 5,3%; 2016/2019 – 2,5%; 2020/2023 – minus 0,5%. „Industria Republicii Moldova are nevoie de mulți ani să ajungă unde a fost”, a mai declarat expetul.

Economistul afirmă că producția globală agricolă a fost în 1980 de 113,5% din valoarea anului 1991, an de referință pentru Republica Moldova. În 1987 – 134,4%; 2000 – 54,2%; 2010 – 60,9%; 2019 – 86%; 2020 – 62,7%; 2021 – 99,1%; iar în 2023 – 87,3%. „La noi producția agricolă, începând cu anul 1988, a început să scadă, când a început să fie practicată de către sectorul individual, care era mai mult una de supraviețuire, nu de dezvoltare. Agricultura noastră se dezvoltă anevoios”, constată economistul.

Vorbind despre media anuală a producției globale agricole în valori reale, economistul a mai afirmat că între 1981 și 1987 a crescut cu 2,4%; între 1988-1991 – a scăzut cu 7,1%; 1992-2000 – +6,6%; 2001-2005 – +2,8%; 2006-2010 – minus 0,4%; 2011-2015 – +1,5%; 2016-2019 – +7%; 2020-2023 – +0,4%. „Creșterea spectaculoasă din 2021 a fost anihilată complet de evoluția extrem de proastă din 2020, 2022 și 2023”, a mai afirmat economistul.

Descriind populația Republicii Moldova, analistul economic a menționat că în 1991 aceasta era de 4,34 de milioane de locuitori (mln/locuitori), dintre care 3,60 mln pe malul drept al râului Nistru. În 2000: 3,96 mln/locuitori, dintre care 3,37 mln pe malul drept. Cu 37 de mii mai puțini față de 1991, inclusiv minus 23 de mii în dreapta Nistrului. În 2010: 3,34 mln/locuitori în țară, dintre care 2,95 mln pe malul drept. Cu 99 de mii mai puțini în țară față de 1991, inclusiv cu 65 de mii mai puțini în dreapta Nistrului. În 2024: 2,72 mln/locuitori în țară, dintre care 2,42 mln pe malul drept al Nistrului. Cu 1,6 mln mai puțini în țară față de 1991, dintre care 1,18 mln a fost reducerea pe malul drept. „Populația Republicii Moldova, de pe ambele maluri ale Nistrului, a scăzut dramatic. Din nefericire suntem țara cu cea mai mare prăbușire a numărului populației din toată Europa”, a menționat analistul economic.

Potrivit expertului, în 1991, în Republica Moldova erau 1,5 milioane de salariați și 582 de mii de pensionari; în 1995 a scăzut la 1,2 milioane de salariați și la 566 de mii de pensionari. În 2000 s-a ajuns la 697 de mii de salariați și la 518 mii de salariați. În 2005 erau 660 de mii de salariați și 452 de mii de pensionari; 2010 – 598 de mii de salariați și 461 de mii de pensionari: 2015 – 601 mii de salariați și 519 mii de pensionari; 2020 – 602 mii de salariați și 524 de mii de pensionari; 2024, prognozat – 625 de mii de salariați și 530 de mii de pensionari. „Avem o scădere de 900 de mii de locuri de muncă, pe care nu le-a recuperat până astăzi. 600 de mii de locuri de muncă avem în ultimii 15 ani. Nu am găsit soluții pentru creștere economică și a angaja oamenii în câmpul muncii”, a spus expertul.

Vorbind despre salariile și pensiile din Republica Moldova, Veaceslav Ioniță a precizat că în 1970, salariul mediu era de 102,8 ruble, iar pensia – 28,7 ruble. În 1980: salariul – 138,3 ruble, pensia – 47,7 ruble; 1991: salariul – 434 de ruble, pensia – 210,3 ruble; 1995: salariul – 143,2 lei, pensia – 62,4 lei; 2000: salariul – 407,9 lei, pensia – 86,2 lei; 2005: salariul – 1319 lei, pensia – 367 de lei; 2010: salariul – 2972 de lei, pensia – 819 lei; 2015: salariul – 4538 de lei, pensia – 1156 lei; 2020: salariul – 1943 de lei, pensia – 1912 lei; 2024, estimat: salariul – 14200 de lei, pensia – 3850 lei.

Cu referire la salariul mediu lunar, în valori reale, Veaceslav Ioniță a mai precizat că în 1970 acesta a fost mai mare cu 121,1% față de ceea ce a fost în 1991; în 1980 – mai mare cu 139,5%; 1983 – cu 143%; în 1993 – 19,3% din valoarea anului 1991; 2000 – doar 38,7%; 2010 – deja a depășit valoarea reală din 1991 și a constituit 118,1%; 2020 –187,9%; 2023 –189% sau aproape de două ori mai mult decât în 1991. „Când am devenit independenți, bunăstarea cetățenilor moldoveni deja degrada rapid. S-a accelerat în 1991 și a ținut până în 1993. În acești trei ani, veniturile reale ale oamenilor au scăzut de 5 ori. Către 2008 s-a ajuns la nivelul anului 1991, iar astăzi veniturile moldovenilor sunt de două ori mai mari față de 1991, chiar mari mari decât în 1983, când a fost cel mai ridicat venit din perioada URSS. Totuși, în ultimii trei ani veniturile moldovenilor au stat pe loc, practic nu au crescut. Inflația, din cauza crizelor, a fost enorm de mare”, a precizat Veaceslav Ioniță.

Despre salariul mediu pe economie, economistul a specificat că între 1961/1965 acesta a crescut cu 2,8% anual; 1966/1970 – +4,5%; 1971/1975 – +1,8%; 1976/1983 – +1%; 1984/1990 – minus 0,8%; 1991/1993 – minus 47,8% anual; 1994/2000 – +10,4%; 2001/2005 – +15,3%; 2006-2010 – +8,4%; 2011/2015 – +1,7%; 2016/2020 – +7,9%; 2021/2023 – +0,2%.

Potrivit analistului economic, în 1991 pe ambele maluri ale râului Nistru salariile medii lunare erau de 434 de ruble. În 1995: 143 de lei pe malul drept și 141 de lei pentru malul stâng. În 2000: 408 lei pentru malul drept și 398 de lei-malul stâng; 2005: 1319 lei-malul drept, 1575 de lei-malul stâng; 2010: 2972 lei-malul drept, 3377 de lei-malul stâng; 2015: 4538 de lei-malul drept, 6455 de lei-malul stâng; 2020: 7943 de lei-malul drept, 5226 de lei-malul stâng; 2024, estimativ: 14200 lei-malul drept, 7050 lei-malul stâng. „În prezent în dreapta Nistrului, salariul este de două ori mai mare decât pe malul stâng. Să vii din regiunea separatistă transnistreană să lucrezi la Chișinău este ceva similar cu situația moldovenilor care pleacă peste hotare la muncă”, a declarat analistul economic.

Analizând avuția persoanelor fizice, expertul susține că în 1991 aceasta a fost de 1,4 miliarde de dolari și erau investiții în bunuri imobiliare. În 1995 – 6,6 mlrd/dolari, dintre care 6,1 mlrd/dolari-bunuri imobile, iar 500 mln/dolari-resurse financiare; 2000 – 6 mlrd/dolari: 4,8 mlrd/dolari-bunuri imobile, iar 1,2 mlrd/dolari-resurse financiare; 2008 – 41 mlrd/dolari: 38 mlrd/dolari-bunuri imobile, iar 3 mlrd/dolari-resurse financiare; 2015 – 29,8 mlrd/dolari: 27 mlrd/dolari-bunuri imobile, iar 2,8 mlrd/dolari-resurse financiare; 2024, prognozat – 56,8 mlrd/dolari: 53,5 mlrd/dolari-bunuri imobile, iar 3,3 mlrd/dolari-resurse financiare. „Avem o creștere a avuției moldovenilor de circa 40 de ori, în dolari, comparativ cu anul 1991”, afirmă expertul.

Cu referire la autoturisme înmatriculate în Republica Moldova, economistul a specificat faptul că în 1970 erau 15,4 mii de unități sau 5 autoturisme la 1000 de locuitori. În 1980 – 90 de mii de unități sau 27 de autoturisme la 1000 de locuitori; 1991 – 155 de mii de unități sau 43 de autoturisme la 1000 de locuitori; 2000 – 238 de mii de unități sau 71 de autoturisme la 1000 de locuitori; 2010 – 404 mii de unități sau 137 de autoturisme la 1000 de locuitori; 2020 – 678 de mii de unități sau 256 de autoturisme la 1000 de locuitori; 2024, estimativ – 825 de mii de unități sau 344 de autoturisme la 1000 de locuitori.

„În ultimii patru ani, Republica Moldova a trecut prin trei crize. Nu a mai fost niciodată în istoria țării așa ceva. Republica Moldova s-a pomenit stat independent într-o criză profundă, care a început mult mai devreme de anul 1991. Noi suntem săraci nu că am devenit indepedenți, dar am devenit independenți deoarece s-a prăbușit sistemul economic sovietic care a ajuns într-o sărăcie extremă”, a conchis expertul.

IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.

Urmărește-ne pe Facebook - https://www.facebook.com/IDISViitorul ;
Abonează-te la canalul nostru de Telegram - https://t.me/idis93 ;
Vizionează-ne pe canalul nostru de Youtube - https://www.youtube.com/@idisviitorul8539 .

Chiar dacă fenomenul creditelor imobiliare din Republica Moldova este de două-trei ori mai slab față de țările din regiune și incomparabil de slab față de țările dezvoltate, totuși, în condițiile în care piața imobiliară este în proces de formare, este mai bună decât a fost acum 10 sau mai mulți ani în urmă. Împrumuturile ipotecare în Republica Moldova, deși a avut loc o creștere spectaculoasă în ultimii ani, sunt în prezent la început de cale, dar în stare să formeze o piață civilizată. „Suntem în situația când procurarea unui imobil, prin intermediul creditelor bancare, a devenit un instrument real, accesibil, cu riscuri calculate. Cred că odată cu scăderea ratei dobânzilor, încetinirea creșterii prețurilor, creșterea salariilor nominale în euro, moldovenii vor continua să se împrumute de la bănci. Anul acesta cu certitudine ne vom apropia de maximum creditelor ipotecare contractate vreodată”, a declarat Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, vineri, 2 august, în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

Potrivit lui Veaceslav Ioniță, volumul creditelor ipotecare noi contractate de la bănci în 2015 a fost de 0,5 miliarde de lei (mlrd/lei). În 2017 a crescut la 0,8 mlrd/lei. În 2018 a constituit 2 mlrd/lei; 2019 – 3,2 mlrd/lei; 2021 – 5,2 mlrd/lei; 2022 – 2,9 mlrd/lei; 2023 – 3,3 mlrd/lei; 2024, trimestrul doi – 5,2 mlrd/lei în valoare anuală. „În primul trimestru din acest an s-au luat credite de 1,29 mlrd/lei, iar în trimestrul doi – de 1,58 mlrd/lei. Ne-am apropiat de maximum din 2021. Ultima dată când a fost înregistrat un asemenea record a fost în 2021, trimestrul trei, când s-au luat credite de 1,53 mlrd/lei. Acum, în trimestrul doi, s-au luat credite mai multe decât oricând”, a spus Veaceslav Ioniță.

Expertul declară că în 2010, media lunară a creditelor imobiliare noi acordate persoanelor fizice a fost de 35 milioane de lei (mln/lei). În 2014 – de 79 mln/lei; 2019 – 270 mln/lei; 2021, trimestrul trei – 511 mln/lei; 2023, trimestrul patru – 405 mln/lei, 2024, trimestrul doi – 528 mln/lei lunar. „În 2021 am avut maximum de credite imobiliare noi acordate lunar persoanelor fizice. De șapte ori mai mult față de perioada de până în 2017. Scăderea înregistrată în ultimii ani a fost generată de politica, de creștere a ratei dobânzilor și descurajare a împrumuturilor, promovată de către Banca Națională a Moldovei (BNM). În prezent, situația s-a restabilit și a crescut mai mult decât a fost în 2021”, a declarat expertul.  

Economistul menționează că în timp ce unii oameni accesează credite imobiliare noi, alții întorc creditele accesate anterior. Dacă în trimestrul unu din 2020 credite noi s-au luat, lunar, de 562 mln/lei, s-au rambursat credite vechi de 221 mln/lei. Astfel, povara datoriilor moldovenilor a crescut cu 341 mln/lei. Dacă în trimestrul patru din 2020 credite noi s-au luat, lunar, de 853 mln/lei, s-au rambursat credite vechi de 358 mln/lei. Povara îndatorării a fost de 496 mln/lei. Dacă în trimestrul unu din 2021 credite noi s-au luat, lunar, de 824 mln/lei, s-au rambursat credite vechi de 363 mln/lei. Astfel, povara datoriilor a fost de 461 mln/lei. Dacă în trimestrul patru din 2021 credite noi s-au luat, lunar, de 1,5 mlrd/lei, s-au rambursat credite vechi de 483 mln/lei. Povara îndatorării a fost de 1,02 mlrd/lei. Dacă în trimestrul unu din 2022 credite noi s-au luat, lunar, de 1,16 mlrd/lei, s-au rambursat credite vechi de 619 mln/lei. Astfel, povara datoriilor a fost de 546 mln/lei. Dacă în trimestrul patru din 2022 credite noi s-au luat, lunar, de 385 mln/lei, s-au rambursat credite vechi de 509 mln/lei, iar datoriile oamenilor a ajuns la 124 mln/lei.

Totodată, dacă în trimestrul unu din 2023, credite noi s-au luat, lunar, de 428 mln/lei, s-au rambursat credite vechi de 583 mln/lei. Astfel, povara datoriilor a fost de 155 mln/lei. Dacă în trimestrul patru din 2023 credite noi s-au luat, lunar, de 1,21 mlrd/lei, s-au rambursat credite vechi de 621 mln/lei, iar îndatorarea populației a fost de 594 mln/lei. Dacă în trimestrul unu din 2024 credite noi s-au luat, lunar, de 1,29 mlrd/lei, s-au rambursat credite vechi de 679 mln/lei și datoriile oamenilor au fost de 616 mln/lei. Dacă în trimestrul doi din 2024, credite noi s-au luat, lunar, de 1,58 mlrd/lei, s-au rambursat credite vechi de 543 mln/lei, iar datoriile populației au fost de 1,039 mlrd/lei.

Analistul economic afirmă că rata medie a dobânzii la creditele imobiliare noi pentru persoanele fizice în 2008 a fost de 16,6%. În 2010 – de 13,2%; 2015 – 13,1%; 2021 – 6,7%; 2022, trimestrul patru – 12,8%; 2023, trimestrul patru – 8,8%; iar în 2024, trimestrul doi – 7,6%. „S-a accelerat piața creditelor, chiar dacă apartamentele s-au scumpit. O bună perioada rata dobânzilor a fost confortabilă, ceea ce a determinat oamenii să acceseze credite imobiliare. Apoi, din cauza politicii monetare a BNM, prin care a fost majorată rata dobânzilor la credite și a fost descurajat consumul, creditele imobiliare au scăzut. Am avut o creditare negativă din 2022. Oamenii întorceau bani băncilor pentru creditele anterioare, dar nu prea luau credite. Procesul de creditare a reînceput când dobânda bancară a scăzut sub 10%. În prezent este 7,6%, media lunară, cu tendință clară de scădere. Cred că până la sfârșitul anului va fi sub 7%. Fapt ce mă face să cred că la noi procesul de creditare se va accelera”, afirmă analistul economic.

Vorbind despre creditele imobiliare noi acordate persoanelor fizice, Veaceslav Ioniță a specificat că în 2008 media lunară a fost de 2,8 mln/euro; 2014 – 4,2 mln/euro; 2019 – 13,7 mln/euro; 2021, trimestrul patru – 24,9 mln/euro; 2022, trimestrul patru – 6,5 mln/euro; 2023, trimestrul patru – 21 mln/euro; 2024, trimestrul doi – 27,6 mln/euro lunar credite noi luate pentru procurarea de imobile. „În prezent, creșterea este datorită relaxării politicii monetare de către BNM”, a spus Veaceslav Ioniță.

Cu referire la numărul creditelor ipotecare contractate de la bănci, expertul a precizat că în 2015 s-au acordat 1256 de credite; în 2017 – 2231; 2019 – 6169; 2021 – 7647; 2022 – 3810; 2023 - 4106; 2024, jumătate de an – 5785. De asemenea, mărimea medie a unui credit ipotecar în 2015 a fost de 20,9 mii/euro; 2020 – 26,3 mii/euro; 2022 – 38,2 mii/euro; 2024, trimestrul doi – 50,8 mii/euro. La fel, a spus că în 2015, valoarea unui credit ipotecar echivala cu 8 salarii medii anuale; în 2017 – cu 5,8; 2020 – 5,4; 2022 – 6,1; 2023 – 5,9; 2024, trimestrul doi – 6,2 salarii medii anuale.

Despre corelația dintre mărimea medie a unui credit ipotecar și salariul mediu anual, economistul a mai spus că în 2015, salariul mediu anual a fost de 2,6 mii/euro, iar mărimea unui credit ipotecar – 20,9 mii/euro. În 2020, circa 4,8 mii/euro a fost salariul mediu anual, iar 26,3 mii/euro – mărimea unui credit ipotecar. În 2022: 6,3 mii/euro – salariul mediu anual, iar 38,2 – mărimea unui credit ipotecar; 2023, trimestrul patru: 7,5 mii/euro – salariul mediu anual, iar 44,6 mii/euro – mărimea unui credit bancar; 2024, trimestrul doi: 8,2 mii/euro – salariul mediu anual, iar 50,8 mii/euro – mărimea unui credit bancar ipotecar. „Republica Moldova este într-o zonă de subdezvoltare, iar în următorii ani salariile vor continua să crească în euro. Dacă cineva a accesat 5 ani în urmă un credit, povara financiară asupra bugetului familiei este în prezent de două ori mai mică. Dacă trei ani în urmă un credit ipotecar echivala cu 6 salarii ale unei familii, astăzi este 3 salarii”, a mai spus economistul.

Analizând ponderea creditelor noi în valută în totalul creditelor imobiliare pentru persoanele fizice, analistul economic a mai afirmat că în anii 2013/2014 a reprezentat 1%; în 2015 – 12,8%; 2017 – 2,8%; 2018 – 7,1%; 2020 – 2,7%; 2021 – 3,9%; 2022 – 42,5%; 2023/2024, trimestrul doi – 0,1%. „În Republica Moldova, 99% din toate împrumuturile ipotecare sunt în lei. Au fost doar 2 excepții, una mică și alta extrem de mare. Prima excepție a fost în 2015, când după jaful bancar a avut loc deprecierea valutei, leul moldovenesc s-a depreciat, a crescut dobânda, ceea ce a dus la creșterea creditelor ipotecare în valută. După, piața s-a stabilizat între 2017/2021. Anul 2022, luna decembrie, a venit cu o rată a dobânzii înaltă și 42%, aproape jumătate din toate creditele ipotecare, s-au dat în valută o perioadă, ceea ce a afectat populația negativ. Apoi situația s-a inversat. Astăzi este 0,1%. Practic credite în valută nu se accesează. Toate se i-au în lei și este cel mai bine”, a afirmat analistul economic.

Cu referire la portofoliul creditelor bancare în ramura construcțiilor, a declarat expertul că între 1998/2001 a totalizat  0,2 mlrd/lei; în 2005 – 0,7 mlrd/lei; 2008 – 3,5 mlrd/lei; 2011 – 3,8 mlrd/lei; 2014 – 3,9 mlrd/lei; 2017 – 3,2 mlrd/lei; 2020 – 8,6 mlrd/lei; 2024, trimestrul doi – 16,4 mlrd/lei. „În jumătate de an din 2024 este dublu față de anul trecut”, a declarat expertul. 

Potrivit lui Veaceslav Ioniță, ponderea creditelor din domeniul construcțiilor în totalul creditelor bancare în 2004 a fost de 6,4%; în 2008 – 14,7%; 2010 – 12,3%; 2013 – 7,9%; 2017 – 9,7%; 2020 – 18,8%; 2023 – 22,6%; 2024, trimestrul doi – 23,5%. Astfel, fiecare al patrulea leu acordat de către bănci a fost destinat ramurii construcției.

Analistul economic a mai specificat că, creditele ipotecare, raportate la PIB, în anii 2000/2003 a reprezentat 0,3%; în 2004 – 0,4%; 2008 – 1,7%; 2010 – 1,3%; 2014 – 1,7%; 2016 – 1,4%; 2020 – 3,9%; 2021 – 4,7%; 2023 – 4,3%; 2024, trimestrul doi – 4,6%. „Anul acesta, cu certitudine, va fi depășită maxima istorică”, constată analistul economic.

Analizând situația din alte țări, Veaceslav Ioniță a mai constatat că, credite ipotecare raportate la PIB, în anul 2021, în Marea Britanie au fost de 132,9%; în Elveția – 124,6%; Macao – 100,1%; Danemarca – 98,9%; Australia – 97,3%; Estonia – 29,9%; Georgia – 23,5%: Bulgaria – 11,9%; România – 9,3%; Albania – 8,8%; Federația Rusă – 6,9%; Uzbekistan – 4,9%; Republica Moldova – 4,7%; Kazahstan – 4,1%; Kârgâstan – 2,7%; Ucraina – 0,5%; Belarus – 0,01%.

IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.

Urmărește-ne pe Facebook - https://www.facebook.com/IDISViitorul ;
Abonează-te la canalul nostru de Telegram - https://t.me/idis93 ;
Vizionează-ne pe canalul nostru de Youtube - https://www.youtube.com/@idisviitorul8539 .