În data de 26 iulie 2024, la IDIS „Viitorul”, s-a desfășurat al 4-lea workshop întitulat: „Strategii de comunicare și negociere. Tehnici de formularea de opinii, discuții online și față-în-față”. În cadrul evenimentului respectiv au participat circa  25 de doamne primar și consiliere la  nivel  local și  raional, din toate regiunile țării.   

Workshop-ul a acoperit subiecte precum strategii și tehnici de comunicare și negociere și dezvoltarea competențelor în acest sens, tehnici de formularea de opinii, discuții online și față-în-față, abilități de retorică, discurs instigator la ură și modul de reacție, fiind urmate de o sesiune de întrebări, discuții și sinteze.

În calitate de experți, au fost implicate Erica Zucec, expert IDIS „Viitorul” și Aurelia Peru, expert în PR politic. În cadrul atelierului de lucru un interes sporit participantele l-au avut în raport cu următoarele subiecte: practici de dezvoltare a comunicării și negocierii, tehnici de formulare de opinii, negocierea și comunicarea politică, tipuri de discursuri în domeniul politic etc.

Un interes sporit au manifestat participantele și față de activitățile în echipă. Astfel, participantele au apreciat foarte mult implicarea lor pe echipe în identificarea părților cheie a comunicării și negocierilor, urmate de o sesiune de simulare a acestora..

În contextul dat, dna Veronica Cernețchi, primăria comunei Tănătarii Noi, r-nul Căușeni a menționat: „De fiecare dată vin cu cea mai mare plăcere la workshopurile organizate de IDIS ,,Viitorul”, căci în urma subiectelor  abordate, avem doar de învățat prin bunele practici. Workshopul N4, dar de fapt ca și cele anterioare, a fost foarte bine organizat. Astăzi am învățat cum să-mi dezvolt competențe de comunicare și negociere, dar și cum să comunicăm eficient pentru a transmite un mesaj către interlocutor. La fel de bun augur mi-a fost algoritmul de structurare  a unui discurs public. Prin nenumărate exemple am înțeles care este discursul public de instigare la ură. Am primit un feedback foarte bun.  Pe tot parcursul zilei, doamnele moderatoare au interacționat cu noi și m-am simțit foarte bine datorită profesionalismului dumnealor. De fiecare dată au venit cu exemple concrete, cu bune practici. Am lucrat în echipă plini de entuziasm și energie, pentru ce și le mulțumesc din suflet doamnei  Erica și Aurelia, dar și tuturor organizatorilor. Cu drag și interes voi  reveni, de fiecare dată  și la alte workshop-uri organizate de IDIS ,,Viitorul”.

Workshop-ul s-a desfășurat în cadrul Proiectului ”Consolidarea capacităților și abilităților femeilor în procesul politic din Moldova” și este sprijinit financiar de Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Cehe și implementat de AGORA CENTRAL EUROPE și IDIS „Viitorul”

În data de 29-30 iunie 2024, la IDIS „Viitorul”, s-a desfășurat al 3-lea workshop întitulat: „Experiența implicării femeilor în politică în Republica Cehă. Solidaritate, inițiative și rezultate din perspectiva leadershipului feminin”. În cadrul evenimentului respectiv au participat circa  25 de doamne primar și consiliere la  nivel  local și  raional, din toate regiunile țării.   

Workshop-ul a acoperit subiecte precum mecanismele de implicare a femeilor în politică, participarea cetățenilor la soluționarea problemelor locale și istorii de succes în Republica Cehă,  instrumente, metode, privind implicarea tinerilor în viața socială în Moldova și Republica Cehă, acestea fiind urmate de o sesiune de întrebări, discuții și sinteze.

În calitate de experți, au fost implicate Monika Durajová, manager de proiect și șef al Secției educație în Agora CE, Praga; Teodora Panus, președinte CNTM, Chișinău; Lenka Opočenská, viceprimar într-un mic oraș ceh Jablonec nad Nisou. În cadrul atelierului de lucru un interes sporit participantele l-au avut în raport cu următoarele subiecte: practicile rurale din Cehia, implicarea tinerilor la nivel local, exemplele proprii din activitatea primăriilor, implicarea femeilor  în procesul decizional în Republica Cehă etc.

Un interes sporit au manifestat participantele și față de activitățile în echipă. Astfel, participantele au apreciat foarte mult implicarea lor pe echipe în soluționarea a două studii de caz, inspirate din practicile  și inițiative de participare din  Jablonec nad Nisou.

În contextul dat, dna Inga Orbu, consilier raional din Soroca a menționat: „Acest seminar pentru mine a fost o experiență binevenită la momentul potrivit  pentru că sunt la primul mandat în calitate de consilier. În acest sens am avut posibilitatea să învățăm din experiența  colegilor noștri din Cehia. În general în aceste două zile de seminar  am cunoscut persoane noi și am învățat cum se pot implica tinerii și femeile în dezvoltarea unei localități. Totodată am înțeles cât este de important ca o femeie cu inițiativă, implicându-se la dezvoltarea comunității poate deveni un politician local foarte apreciat și stimat în propria localitate. Țin să menționez că FEMEIA e puternică și poate răsturna și munții dacă este nevoie! Mulțumim IDIS ”VIITORUL” pentru oportunitatea de a acumula experiențe și cunoștințe noi!”

Workshop-ul s-a desfășurat în cadrul Proiectului „Consolidarea capacităților și abilităților femeilor în procesul politic din Moldova” și este sprijinit financiar de Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Cehe și implementat de AGORA CENTRAL EUROPE și IDIS „Viitorul”

Populația Republicii Moldova a ajuns la nivelul anului 1953. În ultimii trei ani, a fost înregistrat cel mai negativ spor natural din istoria țării. Fiecare al patrulea moldovean are peste 60 de ani. Ultima dată când Republica Moldova a înregistrat atât de puține nașteri, precum în 2023, a fost cu 180 de ani în urmă. În 2022, vârsta medie a unei mame la prima naștere era de 24,8 ani, în creștere cu 4 ani față de acum 30 de ani. În special după 2010, se înregistrează o creștere constantă a vârstei mamelor care au mai mult de 35 de ani. În ultimii trei ani s-a înregistrat cel mai înalt ritm de migrație din istoria Republicii Moldova. După 2029, mai mulți moldoveni se vor naște peste hotare, decât în interiorul țării. „În viitorii zece ani, situația demografică a țării se va înrăutăți și mai mult”, a declarat Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, Veaceslav Ioniță, vineri, 28 iunie, în cadrul emisiunii săptămânale „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

Potrivit lui Veaceslav Ioniță, populația Republicii Moldova la 01.01.2024 era de 3 milioane (mln) 954 de mii de oameni. Dacă în 2020 populația era puțin peste 4 mln, a început să coboare sun 4 mln din 2021. În prezent, din cei 3 mln 954 de mii de moldoveni, pe malul drept al Nistrului sunt 3 mln 494 de mii, în regiunea separatistă transnistreană – 460 de mii. În țară, la 01.01.2024, erau 2 mln 423 de mii, iar peste hotare-1 mln 70 de mii. Alții circa 100 de mii vin și pleacă în decursul unui an.

Populația Republicii Moldova aflată în țară. Potrivit expertului, în 1953 în țară erau 2,7 mln de locuitori; în 1960 – 2,9 mln; 1970 – 3,5 mln; 1980 – 3,9 mln; 1991 – 4,3 mln, dintre care 3,6 mln în dreapta Nistrului, iar 731 de mii-malul stâng; 2000 – puțin peste 4 mln: 3,4 mln-dreapta Nistrului, iar 587 de mii-malul stâng; 2010 – 3,3 mln: 2,9 mln-malul drept, iar 380 de mii-cel stâng; 2020 – 2,9 mln: 2,6 mln-malul drept, iar 312 mii-malul stâng; 2024 – 2,7 mln: 2,4-malul drept, iar 297 de mii-malul stâng. „Populația Republicii Moldova a ajuns la nivelul anului 1953, s-a dus cu 70 de ani în urmă”, a spus expertul.

Migrația populației peste hotare. Veaceslav Ioniță declară că în perioada 1991/1995 au migrat 142 de mii de moldoveni; între 1996/2000 – au plecat alții 192 de mii, iar numărul celor plecați a atins cifra de 334 de mii. Între 2001/2005 au plecat alții 201 mii, iar numărul celor plecați a ajuns la 535 de mii. Între 2006/2010 au mai plecat 96 de mii de moldoveni, iar numărul celor plecați era de 630 de mii. Între 2011/2015 – au plecat alții 97 de mii, iar numărul lor a ajuns la 728 de mii. Între 2016/2020 - 175 de mii s-au dus, iar numărul lor a ajuns la 902 mii. Între 2021/2023 - 168 de mii s-au dus, atingând cifra de 1 milion 70 de mii de oameni, plus circa 100 de mii care vin și pleacă de câteva ori pe parcursul unui an.

Emigrația populației din Republica Moldova (media anuală). Economistul afirmă că în perioada 2001/2005 – a emigrat 1,53% din populația Republicii Moldova; între 2006/2010 – 0,83%; 2011/2015 – 0,72%; 2016/2020 – 1,45%; 2021-2023 – 2,65%. „În ultimii trei ani s-a înregistrat cel mai înalt ritm de migrație din istoria Republicii Moldova. În prezent, viteza de emigrație este de două ori mai mare decât în oricare altă perioadă din istoria Republicii Moldova”, a afirmat economistul.

Populația pe grupe de vârstă din țară și stabilită peste hotare. Potrivit economistului, până la 17 ani, în țară sunt 509 mii de persoane, iar peste hotare – 110 mii  sau 17,8%. Cu vârsta de 18-29 de ani, în țară sunt 280 de mii, iar peste hotare – 213 mii  sau 43,2%. 30-44 de ani: în țară – 546 de mii, peste hotare – 403 mii sau 42,5%; 45-59 de ani: în țară – 478 de mii, peste hotare – 191 de mii sau 28,6%; peste 60 de ani: în țară – 611 mii, peste hotare – 102 mii sau 14,3%). „Avem o migrație sporită a celor tineri. În următorii ani, numărul lor va fi mai mare peste hotare, decât în țară. Cel mai mare grup care se află în țară, sunt persoanele de peste 60 de ani”, potrivit economistului.

Vârsta medie a celor aflați în țară. Analistul economic menționează că în 1959, vârsta medie a celor din țară era  de 27,5 ani; în 1970 – 29,4 ani; 1980 – 31,2 ani; 1990 – 31,8 ani; 2000 – 33,5 ani; 2010 – 36,3 ani, 2020 – 39,3 ani; 2024 – 41,1 ani. „În ultimii patru ani, vârsta medie a populației aflată în țară a îmbătrânit cu patru ani. Acest lucru va fi o presiune enormă pe sistemul de pensionare moldovenesc. Practic nu avem tineri, avem doar populație în vârstă. Tinerii au migrat spre țările dezvoltate, care au, la fel, o îmbătrânire a populației, dar la ei au plecat tinerii noștri și nu există această presiune socială. În Republica Moldova, tinerii pleacă, numărul celor vârstnici crește, iar forța de muncă este slabă. Riscăm să intrăm într-un colaps și nu vom reuși să facem față provocărilor”, a menționat analistul economic.  

Tinerii din Republica Moldova de la 23 la 35 de ani. În 2014, afirmă expertul, Republica Moldova avea 846 de mii de tineri de la 23 la 35 de ani, dintre care 599 de mii în țară, iar 247 de mii – peste hotare. În 2016 – 852 de mii: 593 de mii-în țară, iar 259 de mii-peste hotare; 2018 – 842 de mii: 554 de mii-în țară, iar 288 de mii-peste hotare; 2020 – 814 mii: 508 mii-în țară, 306 mii-peste hotare; 2022 – 760 de mii: 460 de mii-în țară, iar 300 de mii-peste hotare; 2024 – 696 de mii: 381 de mii-în țară; 315 mii-peste hotare; 2026, estimativ – 628 de mii: 312 mii-în țară, 317 mii-peste hotare. „În ultimii patru ani, numărul tinerilor moldoveni a scăzut cu 130 de mii în interiorul țării și a crescut cu 10 mii în exterior. În 2026, numărul tinerilor plecați va fi mai mare decât al celor aflați în țară. Primul factor este migrația masivă, iar al doilea, este natalitatea în scădere avansată”, a afirmat expertul.

Sporul natural al populației. Veaceslav Ioniță a declarat că între 1996/2000 s-au născut cu 9 mii de copii mai puțin decât numărul persoanelor decedate; între 2001/2005 – s-au înregistrat cu 26800 nașteri mai puține decât decese; 2006/2010 –cu 18100 de nașteri mai puține decât decese; 2011/2015 – au fost cu 1600 de nașteri mai multe față de numărul deceselor; 2016/2020 – s-au născut cu 15800 de copiii mai puțini decât decesele înregistrate; 2021/2023 – au fost cu 35100 de nașteri mai puține față de numărul deceselor. „Timp de 25 de ani, s-au născut cu 95100 de persoane mai puține decât au murit. Până în 1995 se nășteau mai mulți decât mureau. După 1996, în toată perioadele analizate, natalitatea a fost negativă, cu excepția anilor 2011/2015. În ultimii trei ani a fost înregistrat cel mai negativ spor natural din istoria Republicii Moldova. Practic avem o natalitate la pământ”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Coeficientul de îmbătrânire al populației. Economistul susține că în 1970, ponderea persoanelor cu vârsta de 60 de ani și mai mult era de 9,7%; 1980 – de 10,7%; 1990 – 12,8%; 2000 – 13,6; 2010 – 14%; 2015 – 18,1%; 2020 – 21,7%; 2023 – 25,2%. Astfel, fiecare a patra persoană are peste 60 de ani.

Copii născuți în Republica Moldova. Potrivit datelor analizate, în 1845 erau 29 de mii de copii; în 1940 – 65600; 1950 – 103100; 1960 – 86800; 1965 – 66000; 1970 – 69200; 1980 – 79600; 1986 – 94700; 1990 – 77100, dintre care: 66400 pe malul drept al Nistrului, iar 10700-în regiunea separatistă transnistreană; 2000 – 37600: 32600-dreapta Nistrului; 5000-stânga Nistrului; 2015 – 45500: 40500-malul drept, 5000-malul stâng; 2023 – 27100: 24000-dreapta Nistrului, 3100-stânga Nistrului. „Ultima dată, atât de puține nașteri a fost în 1844, cu 180 de ani în urmă”, susține analistul.

Vârsta medie a mamelor la nașterea unui copil. În 1980, vârsta medie a unei mame era de 25,1 ani, iar a unei mame la prima naștere – 22,3 ani. În 1990, vârsta medie a unei mame – 25,3 ani, iar la prima naștere – 22 de ani. În 2000, vârsta medie a unei mame – 24,4 ani, iar la prima naștere – 21,8 ani. În 2010, vârsta medie a unei mame – 25,8 ani, iar la prima naștere – 23,5 ani. În 2020, vârsta medie a unei mame – 28,3 ani, iar la prima naștere – 24,6 ani. În 2022, vârsta medie a unei mame – 28,7 ani, în creștere cu 5 ani față de 1995, iar la prima naștere – 24,8 ani, în creștere cu 4 ani față de acum 30 de ani.

Repartizarea născuților după vârsta mamei. În 1980: 84,9% dintre mame aveau între 20 și 34 de ani, 9,3% - până la 20 de ani, iar 5,7% - 35 și mai mulți ani. În 2000: 77,3% dintre mame aveau între 20 și 34 de ani, 16,9% - până la 20 de ani, iar 5,7% - 35 și mai mulți ani. În 2010: 83,6% aveau între 20 și 34 de ani, 5,9% - până la 20 de ani, iar 15,4% - 35 și mai mulți ani. În 2023: 75,4% - 20 și 34 de ani, 5,8% - până la 20 de ani, iar 18,8% - 35 și mai mulți ani. „În special după 2010, se înregistrează o creștere constantă a vârstei mamelor care au mai mult de 35 de ani”, constată expertul.

Numărul femeilor de vârsta 20-34 ani. În 1980, potrivit lui Veaceslav Ioniță, erau 491 de mii de femei; 1985 – 550 de mii; 1990 – 519 mii; 2000 – 393 de mii; 2010 – 466 de mii; 2015 – 473 de mii, dintre care 343 de mii erau în țară, iar 131 de mii-peste hotare; 2020 – 426 de mii: 273 de mii-în țară, iar 153 de mii-peste hotare. 2024 – 355 de mii: 209 mii-în țară, iar 146 de mii-peste hotare; 2029, estimativ, vor fi 293 de mii, dintre care 145 de mii vor fi în țară, iar 148 de mii-peste hotare. „După 2029 mai mulți moldoveni se vor naște peste hotare, decât în interiorul țării”, potrivit lui Veaceslav Ioniță.

Coraportul dintre copii și persoane în vârstă în Republica Moldova. Analistul economic menționează că în 1960 erau 682 de copii de 0-14 ani la 100 vârstnici de 65+ ani; 1970 – 505 copii de 0-14 ani la 100 vârstnici de 65+ ani; 1980 – 354 de copii de 0-14 ani la 100 vârstnici de 65+ ani; 1990 – 343 de copii de 0-14 ani la 100 vârstnici de 65+ ani; 2000 – 253 de copii de 0-14 ani la 100 vârstnici de 65+ ani; 2010 – 165 de copii de 0-14 ani la 100 vârstnici de 65+ ani; 2020 – 129 de copii de 0-14 ani la 100 vârstnici de 65+ ani; 2024 – 101 copii de 0-14 ani la 100 vârstnici de 65+ ani; în 2025, estimativ vor fi 95 de copii de 0-14 ani la 100 vârstnici de 65+ ani. „Anul viitor, numărul copiilor va fi mai mic decât numărul bătrânilor. În viitorii zece ani, situația demografică se va înrăutăți și mai mult. Presiunea socială, presiunea demografică în Republica Moldova este una gravă, dar în prezent este una bună față de ceea ce urmează să fie în următorii zece ani”, crede analistul economic.

Populația stabilită peste hotare. Economistul susține că la alegerile parlamentare din 2010 erau 630 de mii de moldoveni peste hotare; la alegerile parlamentare din 2014 – 709 mii; la alegerile prezidențiale din 2016 – 770 de mii; la alegerile parlamentare din 2019 – 895 de mii, la alegerile prezidențiale din 2020 – 902 mii; iar la alegerile prezidențiale din 2024 vor fi circa 1 milion 120 de mii de moldoveni. Astfel, timp de 4 ani, numărul celor plecați peste hotare a crescut cu 218 mii. Iar din 2010 și până în prezent, numărul celor plecați peste hotare a crescut cu 490 de mii.

Tineri care pentru prima dată participă la alegerea președintelui/președintei. În 2016 erau 180 de mii de tineri, dintre care 142,4 mii se aflau în țară, iar 37,6 mii-peste hotare. În 2020 – 151 de mii de tineri: 107,2 mii-în țară, iar 43,8-peste hotare. 2024 – 151 de mii: 97,5 mii-în țară, 53,5-peste hotare. 

Ponderea tinerilor stabiliți peste hotare. În 2016 – 20,9% dintre tinerii care au mers pentru prima dată să voteze la alegerile prezidențiale se aflau peste hotare; în 2020 – 29%; iar în 2024 – 35,4%.

„Suntem acum loviți de doi factori majori: migrația, în special a tinerilor. Numărul acestora peste hotare se apropie de 45%, iar în 2-3 ani va depăși 50% și numărul tinerilor moldoveni peste hotare va fi mai mare decât al tinerilor aflați în țară; natalitatea. Avem acum cel mai mic număr de copii născuți vreodată în Republica Moldova, iar în câțiva ani, numărul femeilor apte de a naște copii vor fi în mare parte peste hotare. Către 2030, numărul moldovenilor care se vor naște peste hotare va fi mai mare decât al celor care se nasc în țară”, a conchis expertul.

----------------------------------

IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.

Urmărește-ne pe Facebook - https://www.facebook.com/IDISViitorul ;
Abonează-te la canalul nostru de Telegram - https://t.me/idis93 ;
Vizionează-ne pe canalul nostru de Youtube - https://www.youtube.com/@idisviitorul8539 .

Moldovenii, pentru a fi fericiți au nevoie de 16300 de lei, iar dacă ar primi un salariu de 17500 lei nu ar pleca peste hotare. Moldovenii, dacă ar câștiga cu 70% mai mult decât câștigă în prezent, nu ar pleca din țară. În 2017, așteptările lor financiare erau de două ori mai mari. În prezent, salariul care se plătește în Republica Moldova se apropie de așteptările oamenilor. Sunt declarații făcute vineri, 21 iunie, de către Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”, unde a prezentat datele unui sondaj de opinie, realizat în luna mai, 2024, de către CBS Research, unde IDIS „Viitorul” a comandat câteva întrebări la care să primească răspunsuri.

Moldovenii, fiind întrebați, lunar, de câți bani ar avea nevoie ca să fie fericiți, 23,6% au răspuns că le trebuie între 5 și 10 mii de lei, fiind vorba în mare parte de pensionari, care au dintre cele mai mici venituri. Alții 20,3% au menționat suma de 10-15 mii de lei; 18,4% – 15-20 de mii de lei; 13,5% – 20-25 de mii de lei; 10,9% – peste 30 de mii de lei; 5,7% – nu au știut ce să răspundă; 4,1% – până la 5 mii de lei, iar 3,4% – 25-30 de mii de lei. „Acești 4,1% dintre oameni cred că sunt într-o situație extrem de proastă dacă ei spun că dacă vor avea 5 mii de lei ar fi fericiți”, a spus Veaceslav Ioniță.

În funcție de gen, bărbații au menționat că ar avea nevoie de 18 mii de lei lunar pentru a fi fericiți, iar femeile – de 14900 de lei. O diferență de 20%. Media națională fiind de 16300 de lei.

Pe grupe de vârstă: tinerii de la 18 la 29 de ani au menționat că le trebuie 18700 de lei pe lună pentru a fi fericit. Cei cu vârsta cuprinsă între 30-44 de ani – au nevoie de 20600 de lei/lunar; moldovenii de la 45-59 de ani – de 16900 de lei/lunar; iar vârstnicii de 60+ - de 10400 de lei pe lună.

După locul de trai: cei din mediul urban, unde atât salariile, dar și costurile sunt mai mari, au menționat că le-ar trebui 19 mii de lei pe lună pentru a fi fericiți; iar cei din mediul rural – de 14 mii de lei/lunar.

După nivelul de studii: cei cu studii medii incomplete au menționat că ar fi bine să aibă lunar 15 mii de lei pentru a fi fericiți; moldovenii cu studii medii generale spun că sunt necesari 14 mii de lei pe lună pentru a fi fericiți; cei cu studii profesional-tehnice – 13500 lei/lunar; cu studii superioare – 20500  lei. „Cei cu studii superioare au așteptări financiare mai mari cu 30% față de ceilalți”, a declarat expertul.

După statutul economic: cei economic activi, care lucrează au menționat cifrat de 19900 de lei ca fiind necesitățile lor lunare, iar cei economic inactivi – 13 mii de lei/lunar. „Pentru a fi fericit, cel care lucrează are nevoie de un salariu de două ori mai mare decât salariul mediu pe economie”, potrivit economistului.  

După limba de comunicare: vorbitorii de limba română au menționat cifra de 15900 de lei pe lună pentru a fi fericiți, iar vorbitorii de limba rusă sau alte limbi – 17400 de lei/lunar pentru a fi fericiți.

Care ar trebui să fie salariul unui angajat ca acesta să nu plece peste hotare. În 2017, salariul dorit pentru a nu pleca era de 10480 de lei, iar salariul mediu pe economie era de 4564 de lei. În 2019: salariul dorit pentru a nu pleca era de 11740 de lei, iar salariul mediu pe economie – 6010 lei. În 2021: salariul dorit pentru a nu emigra – 14540 de lei, iar salariul mediu pe economie – 7635 de lei. 2024, semestrul I: salariul dorit – 17500 de lei, salariul mediu pe economie – 10880 de lei. „În 2017 așteptările erau de două ori mai mari. În prezent, salariul se apropie de așteptările salariale ale oamenilor. Diferența dintre așteptări și salariul real primit nu este atât de mare”, potrivit lui Veaceslav Ioniță.

Salariul mediu în Republica Moldova și zona euro. Analistul economic a afirmat că în 2000, salariul mediu în Republica Moldova era de 36 de euro pe lună, iar în zona euro – de 1245 de euro/lunar. O discrepanță salarială de 35,1 ori. În 2005: în Republica Moldova – 84 de euro/lunar, iar în zona euro – 1408 euro/lunar. O discrepanță de 16,8 ori. 2010: în Republica Moldova – 181 euro/lunar, zona euro – 1588 euro/lunar. O discrepanță de 8,8 ori. 2015: în Republica Moldova – 217 de euro/lunar, zona euro – 1688 euro/lunar. O discrepanță de 7,8 ori. 2020: în Republica Moldova – 402 euro/lunar, zona euro – 1845 euro/lunar. O discrepanță de 4,6 ori. 2024, estimativ: salariul mediu în Republica Moldova – 724 euro/lunar, zona euro – 2310 euro/lunar. O discrepanță de 3,2 ori. „În anii 2000 moldovenii care plecau peste hotare plecau la un salariu de 20 de ori mai mare decât în Republica Moldova. Treptat, în zona euro, deoarece bunăstarea cetățenilor era ridicată, nu a crescut atât de semnificativ salariul mediu pe economie. Timp de 24 de ani, salariul în Republica Moldova a crescut cu un ritm de 10 ori mai mare decât în zona euro”, a constatat expertul.

Migrația. În perioada 2001/2005, media anuală a migrației a fost de 1,53%; între 2006/2010 – 0,83%; 2011/2015 – 0,72%; 2016/2020 – 1,45%; 2021-2023 – 2,65%. „Presiunea migrației rămâne una foarte mare. În ultimii doi ani se înregistrează al treilea cel mai mare val al migrației din istoria Republicii Moldova. În prezent, se înregistrează 2,8% migrația anuală. Drama nu este că pleacă oamenii din țară, drama este că pleacă tinerii. Chiar dacă în Republica Moldova salariile au crescut, aceasta nu a influențat dorința oamenilor de a migra”, a spus analistul economic.

Fiind întrebați respondenții despre cine câștigă mai mult în familie: în cazul a 49,2% dintre familii – soțul câștigă mai mult; 28,3% – soția; 16,5% – ambii egal; 5,1% – alți membri; 1% – nu au răspuns.  

După sexul respondentului: 64,8% dintre respondenții care au răspuns că soțul câștigă mai mult erau bărbați, iar 35,9% erau femei. 41,4% dintre respondenții/respondentele care au răspuns că soția câștigă mai mult erau femei și 12,8% erau bărbați. 16,9% dintre respondenții bărbați și 16,2% dintre respondentele femei au menționat că ambii parteneri câștigă egal. 4,3% dintre respondenții bărbați și 5,7% dintre respondentele femei au zis că alți membri ai familiei, alții decât soția sau soțul, câștigă mai mult. Nu au dorit să răspundă cine câștigă mai mult 1,2% bărbați și 0,8% femei. „Diferența sa observat la ceea ce au spus bărbații și ceea ce au spus femeile. Tind să cred că bărbații nu vor să recunoască faptul că soția câștigă mai mult, iar soțiile, de multe ori, posibil, că oleacă exagerează. Dar cel mai bine se vede că bărbații nu vor să recunoască că soția câștigă mai mult”, a menționat economistul.

Referitor la cine gestionează banii în familie: 22,1% dintre respondenți/respondente au menționat că soțul mai mult; 30,8% – soția mai mult; 41,7% – ambii egal; 4,8% –alți membri, iar 0,6% –nu au răspuns.

Cine gestionează banii în familie, după sexul respondentului: soțul mai mult – 37,7% erau bărbați, 8,9% au fost femei; soția mai mult – 45,9% au fost femei, 13,1% erau bărbați; ambii egal – 43,4% bărbați, 40,3% femei; alți membri – 5% bărbați, 4,6% femei; nu au răspuns – 0,8% bărbați, 0,3% femei.

Cine câștigă mai mult și cine gestionează banii din familie? Atunci când soțul câștigă mai mult: în 41,9% dintre cazuri bărbați gestionează mai mult banii, în 13,8% – femeile, 44,3% – ambii. Atunci când soția câștigă mai mult: 2,7% dintre cazuri bărbați gestionează mai mult banii, 73,4% – femeile, 23,9% – ambii. Atunci când ambii câștigă la fel: în 4,6% dintre cazuri bărbați gestionează mai mult banii, 16,7% – femeile, 78,7% – ambii.

----------------------------------

IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.

Urmărește-ne pe Facebook - https://www.facebook.com/IDISViitorul ;
Abonează-te la canalul nostru de Telegram - https://t.me/idis93 ;
Vizionează-ne pe canalul nostru de Youtube - https://www.youtube.com/@idisviitorul8539 .

Cireșele au cunoscut în anul 2023 cea mai spectaculoasă creștere a exportului din istoria Republicii Moldova. Anul trecut a fost atestată o creștere de 11 ori față de acum 10 ani, creștere care nu poate fi observată la nici un alt produs exportat. Despre aceasta a declarat Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul” vineri, 7 iunie, în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

Exportul de cireșe din Republica Moldova, potrivit expertului, a fost în 2016 de 1,9 milioane de dolari (mln/dolari); în 2017 – de 4,2 mln/dolari; 2018 – 6,5 mln/dolari; 2019 – 3,8 mln/dolari; 2020 – 6,4 mln/dolari; 2021 – 4,4 mln/dolari; 2020 – 10,9 mln/dolari; 2023 – 21,8 mln/dolari. Despre numărul țărilor unde Republica Moldova a exportat și exportă cireșe, a spus că în 2016 și 2017 a avut loc în două țări (Rusia și Belarus); în 2018 și 2019 – în cinci țări; în 2020 – în nouă țări; 2021 – 6 țări; 2022 – 8 țări; iar 2023 – 14 țări.

Expertul a mai spus că trei țări au avut aproape toată ponderea în exportul cireșelor moldovenești: Federația Rusă, Belarus și România. Aceste țări în 2016 și 2017 au avut o pondere de 100%; în 2018 – de 99,3%; 2019 – 99,4%; 2020 și 2021 – 96,3% și 96,8%; 2022 – 97,1%; iar 2023 – 62,6%. „La început era doar Rusia și Belarus, apoi a intrat România în joc. România în ultimii ani este țara care ne permite să dezvoltăm sectorul de fructe. Absoarbe o cantitate enormă de produse. În 2023 brusc a crescut numărul de țări unde Republica Moldova a exportat cireșe. 11 țări noi la cele trei de bază”, a spus expertul.

Vorbind despre țările unde au fost exportate în 2023 cireșele moldovenești, Veaceslav Ioniță a declarat că în Federația Rusă au ajuns 33,2%; în România – 15,1%; Belarus – 14,3%; Kazahstan – 10,5%; Letonia – 7,8%; Marea Britanie – 4,8%; Spania – 3,7%; Polonia – 2,4%; Kîrgîstan – 2,1%; Ucraina – 1,9%; Olanda  -1,7%; Italia – 1,2%; Belgia – 0,9%; Germania – 0,4%.

Cu referire la suprafața livezilor de cireșe în rod, Veaceslav Ioniță a menționat că în perioada 2006/2010 au fost estimativ 2,8 mii de hectare (mii/ha), dintre care 2,2 mii/ha erau gestionate de către populație, iar 0,6 mii/ha – de către întreprinderi agricole și fermieri. Între 2011/2015 au fost 3,1 mii/ha, dintre care 2,1 mii/ha – în gestiunea populației, iar 1 mii/ha – în gestiunea întreprinderilor agricole și a fermierilor. 2020 – 4,1 mii/ha: 2,1 mii/ha – întreprinderi agricole și fermieri, iar 2 mii/ha – populație; 2023 – 4,7 mii/ha: 2,8 mii/ha – întreprinderi agricole și fermieri, iar 1,9 mii/ha – populație.

„Avem o creștere semnificativă a suprafețelor de livezi. În perioada 2006/2010 toate plantațiile erau gestionate de către populație și era dificil de organizat exportul acestora. Din 2020, plantațiile de cireș din gestiunea întreprinderilor și a fermierilor au început să domine. Cireșele au devenit un produs investițional. O creștere de aproape cinci ori în mai puțin de 20 de ani. Agricultura intensivă este cheia succesului pentru Republica Moldova. Permite încasări financiare la hectar incomparabil mai mari față de agricultura tradițională. Are nevoie de absorbție de capital și este unde investi. Implică forțe de muncă de 5-10 ori mai multe decât agricultura cerealieră”, a menționat Veaceslav Ioniță.

Economistul afirmă că veniturile din producția de cireșe între 2011/2015 au fost estimativ de 45 de milioane de lei (mln/lei); în 2016 – de 66 mln/lei, dintre care: 29 mln/lei din vânzarea lor pe piața internă, iar 37 mln/lei – din export; 2018 – 116 mln/lei: 50 mln/lei – venituri de pe piața internă, 67 mln/lei – venituri din export; 2020 – 114 mln/lei: 33 mln/lei – venituri de pe piața internă, 111 – venituri din export; 2022 – 243 mln/lei: 37 mln/lei – venituri de pe piața internă, iar 206 mln/lei – venituri din export; 2023 – 424 mln/lei: 27 mln/lei – venituri de pe piața internă, 397 mln/lei – venituri din export. „Astăzi, veniturile pe care le încasează cei care au plantații de cireșe sunt de zece ori mai mari față de acum zece ani. Nu există o ramură a economiei care să aibă o astfel de creștere spectaculoasă. A crescut producția de cireșe de 1,6 ori, iar prețurile au crescut de 2,3 ori”, a afirmat economistul.

Despre producția de cireșe, a menționat că în perioada 2006/2010 a fost estimativ de 4,5 mii de tone (mii/t); între 2011/2015 – de 6,8 mii/t; în 2016 – de 7,6 mii/t, dintre care: 3,5 mii/t a fost producția întreprinderilor agricole și ale fermierilor, iar 4,1 mii/t-ale populației; 2018 – 12,3 mii/t: 8,4 mii/t-întreprinderi agricole și fermieri, iar 3,9 mii/t-populație; 2021 – 10,2 mii/t: 7 mii/t-întreprinderi agricole și fermieri, iar 3,2 mii/t-populație; 2022 – 13,6 mii/t: 10,7 mii/t-întreprinderi agricole și fermieri, iar 2,9 mii/t-populație; 2023 – 16 mii/t: 13,4 mii/t-întreprinderi agricole și fermieri, iar 2,6 mii/t-populație.

Expertul a mai spus că producția, consumul local și exportul de cireșe a fost în 2016 de 7,6 mii de tone (mii/t), dintre care: 3,9 mii/t au mers către export, iar 3,7 mii/t pentru consum local. În 2018, din cele 12,3 mii/t de cireșe produse: 11,7 mii/t au fost exportate, iar 0,6 mii/t-consumate în țară; 2021 – 10,2 mii/t: 6,4 mii/t-export, iar 3,8 mii/t-consum local; 2022 – 13,6 mii/t: 10,8 mii/t-export, iar 2,8 mii/t-consum local; 2023 – 16 mii/t: 14,7 mii/t-export, iar 1,3 mii/t-consum local. „Niciodată nu am avut așa volum de cireșe exportate. De 4 ori mai mult față de acum 7-8 ani”, a spus expertul.

Analizând prețul mediu de vânzare al cireșelor, economistul a declarat că în 2016 a fost de 9,6 lei per kilogram (lei/kg) la producția exportată și de 7,7 lei/kg – realizarea pe piața locală; 2018: 9,4 lei/kg la producția exportată și 9 lei/kg – realizarea pe piața locală; 2020: 14,3 lei/kg pentru producția exportată și 12,5 lei/kg – realizarea pe piața internă; 2021: 12,3 lei/kg pentru producția exportată și 10,6 lei/kg – realizarea pe piața locală; 2022: 19 lei/kg pentru producția exportată și 13,3 lei/kg – realizarea pe piața locală; 2023: 27,1 lei/kg pentru producția exportată și 20,4 lei/kg – realizarea pe piața internă.

Analizând exportul de fructe, nuci și pomușoare în 2023, a specificat că strugurii au avut o pondere de 24,9%; merele – 23,5%; prunele – 15,3%; nucile – 15,2%; cireșele – 8,2%; pomușoarele – 1,2%; caise – 1,1%; alte fructe – 10,5%.

„În 2023 au fost câteva rezultate spectaculoase la capitolul exportul de fructe. În timp ce exporturile moldovenești au înregistrat scădere anul trecut, exportul de fructe a crescut puternic. Dacă anterior erau două produse din categoria fructe care mergeau cel mai bine la export, în prezent Republica Moldova are o diversitate mare de produse fructe exportate. Dacă anterior dominau două-trei țări în exporturile moldovenești, acum se înregistrează o diversitate mare de produse exportate. Anul 2023 se deosebește cu mult față de ceilalți ani: exporturi au avut loc în mult mai multe țări, un număr semnificativ de produse au fost exportate, dar venituri semnificative au fost acumulate. Republica Moldova are șansa de a-și crește producția de nuci, fructe și pomușoare, care poate să aducă venituri de cel puțin 7-10 ori mai mari la hectar, decât prin metoda tradițională, să fie angajate minimum 7-10 ori mai multe persoane în câmpul muncii; să fie obținute venituri decente, iar exporturile să fie marcate de aceste produse”, a conchis Veaceslav Ioniță.

----------------------------------

IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.

Urmărește-ne pe Facebook - https://www.facebook.com/IDISViitorul ;
Abonează-te la canalul nostru de Telegram - https://t.me/idis93 ;
Vizionează-ne pe canalul nostru de Youtube - https://www.youtube.com/@idisviitorul8539 .

Ramura pomușoarelor în Republica Moldova este una în devenire, una care practic a lipsit, iar acum se dezvoltă intens. Dezvoltarea ramurii a dus la creșterea consumului de pomușoare în rândul moldovenilor de peste patru ori în mai puțin de zece ani. Consumul pomușoarelor a crescut în aceeași măsură cu producția, care în proporție de 95% este realizată pe piața internă. Despre aceasta a comunicat Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, vineri, 31 mai, în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

Potrivit expertului, pomușoarele, deși par un produs de lux, având în vedere prețul pe care îl au, intră destul de activ în viața moldovenilor. De la lipsa lor, acum câțiva ani, pe piața moldovenească, în prezent au o oarecare pondere în structura fructelor din Republica Moldova. Au înregistrat o creștere vizibilă în ultimii ani, în special a crescut consumul acestora în rândul moldovenilor. Prețul pomușoarelor pe piața internă este aproape egal cu cel din exterior. „Producția de pomușoare în Republica Moldova este un fenomen plăcut, care se dezvoltă destul de bine”, potrivit expertului.

Cu referire la consumul de pomușoare în Republica Moldova pe cap de locuitor, Veaceslav Ioniță a spus că în perioada 1981/1985 acesta a fost de 0,4 kg de persoană anual. Între 1986/1990 – de 0,5; 1991/1995 – 0,6; 1996/2000 – 0,5; 2001/2005 – 1,1; 2006/2010 – 0,9; 2011/2015 – 1,7; 2016/2020 – 4,1; 2021 – 5,8; 2022 – 7,5; 2023 – 7,7. „În perioada sovietică, consumul pomușoarelor chiar era un lux, doar de sărbători. În prezent, moldovenii consumă pomușoare de 20 de ori mai mult. Acestea au devenit accesibile în ultimii 10 ani. Tot mai multe pomușoare au început să fie produse, dar și veniturile populației au crescut”, a spus Veaceslav Ioniță.

Vorbind despre producția de pomușoare în Republica Moldova, media pe 2021-2023, a declarat că producția de căpșune a fost de 60,9%; zmeură – 33,4%; coacăză – 3,3%; alte pomușoare – 1,3%; cătină și mure – câte 0,3%; iar agriș – 0,2%. „Suprafața de pomușoare din Republica Moldova în perioada 1981/1985 a fost de 1,2 mii de hectare. Între 1986/1990 – de 2,2 mii/ha; 1991/1995 – 1,8; 1996/2000 – 0,6; 2001/2005 – 1; 2006/2010 – 1; 2011/2015 – 1,8; 2016/2020 – 3,8; 2021 – 3,8; 2022 – 4,4; 2023 – 4,7. Astăzi este de două ori mai mult decât a fost în perioada sovietică”, a declarat expertul.

Despre producția, consumul și exportul de pomușoare, economistul a afirmat că în 2016 producția a fost de 9,5 mii de tone, dintre care: consumul intern-8,1 mii de tone, iar exportul-1,4 mii de tone; 2018 – 13,3 mii/t producția: consumul intern-10,5 mii/t, iar exportul-2,8 mii/t; 2020 – 15,4 mii/t producția: consumul intern-12,6 mii/t, iar exportul-2,8 mii/t; 2022 – 20,3 mii/t producția: consumul intern-18,2 mii/t; iar exportul-2,1 mii/t; 2023 – 20,8 mii/t producția: consumul intern-18,3 mii/t, exportul-2,5 mii/t. „Către export s-au dus doar căpșuni, zmeură și coacăză. Practic 10% din pomușoarele care sunt produse sunt exportate, restul sunt consumate pe intern”, a afirmat economistul.

Potrivit economistului, veniturile din vânzarea pomușoarelor a fost în 2016 de 240 de milioane (mln) de lei, dintre care 214 mln/lei din consumul intern, iar 26 de mln/lei din exporturi. În 2017 – de 273 mln/lei: 249 mln/lei-consumul intern, iar 24 mln/lei-export; 2018 – 216 mln/lei: 171 mln/lei-consumul intern, 45 mln/lei-export; 2019 – 320 mln/lei: 270 mln/lei-consumul intern, 51 mln/lei-export; 2020 – 206 mln/lei: 162 mln/lei-consumul intern, 43 mln/lei-export; 2021 – 374 mln/lei: 291 mln/lei-consumul intern, 83 mln/lei-export; 2022 – 591 mln/lei: 516 mln/lei-consumul intern, 75 mln/lei-export; 2023 – 464 mln/lei: 404-consumul inter, 60 mln/lei-export. „În 2022 a crescut substanțial producția de pomușoare, a fost și o creștere de prețuri. În 2023 a fost creștere de producție, dar a fost înregistrată o scădere destul de semnificativă a prețurilor”, a spus economistul.

Analistul economic a menționat că în 2016 consumul de pomușoare în Republica Moldova a fost de 8,6 mii de tone, dintre care 8,1 mii/t a fost producția locală, iar 0,5 mii/t – producție de import; 2018 – 11 mii/t: 10,5 mii/t-producție locală, iar 0,5 mii/t-import; 2020 – 13,1 mii/t: 12,6 mii/t-producție locală, iar 0,5 mii/t-import; 2022 – 19,2 mii/t: 18,2 mii/t-producție locală, iar o mie de tone-import; 2023 – 19,3 mii/t: 18,3 mii/t-producție locală, o mie de tone-import. Astfel, se constată că 95% din pomușoarele pe care moldovenii le consumăm sunt de producție locală, cele de import sunt consumate preponderent iarna.

Analizând consumul de pomușoare din Republica Moldova per capita, a constatat că în 2016 a fost de 3 kg/anual, dintre care 2,8 kg/anual-producție locală, iar 0,2 kg/anual-producție de import; 2018 – 4 kg/anual pe cap de locuitor: 3,8 kg/anual-producție locală, iar 0,2 kg/anual-de import; 2020 – 5 kg/anual per capita: 4,8 kg/anual-producție locală, iar 0,2 kg/anual-de import; 2022 – 7,5 kg/anual/per capita: 7,1 kh/anual-producție locală, iar 0,4 kg/anual-de import; 2023 – 7,7 kg/anual pe cap de locuitor: 7,3-producție locală, iar 0,3-de import.

Exportul de pomușoare în 2016 a fost de aproape 1,77 de milioane (mln) de dolari, dintre care: 910 mii de dolari din exportul zmeurei, 450 de mii de dolari-exportul altor pomușoare, iar 410 mii de dolari-exportul de căpșune;  2018 – 2,56 mln dolari: 1,3 mln-exportul de căpșune, 1,1 mln-exportul altor pomușoare, iar 0,16 mln-exportul zmeurei; 2020 – 2,53 mln dolari: 1,92 mln-căpșune, 0,56 mln-zmeură, iar 0,06 mln-alte pomușoare; 2021 – 4,68 mln dolari: 2,33 mln-căpșune, 2,31 mln-zmeură, iar 0,03 mln-alte pomușoare; 2023 – 3,29 mln dolari: 2,22 mln-căpșune, 1,07 mln-zmeură.

În 2023, exportul pomușoarelor a avut loc în Federația Rusă: căpșune – 32,5%, zmeură și alte pomușoare – 8,4%; România: căpșune – 29,2%, zmeură și alte pomușoare – 3%; Polonia – zmeură și alte pomușoare – 18,4%; Kîrgîstan: căpșune – 5,1%; Serbia: zmeură și alte pomușoare – 2,7%; Belarus: căpșune – 0,5%; Ucraina: zmeură și alte pomușoare – 0,1%.

„Agricultura Republicii Moldova, la capitolul pomușoare, este o ramură care trece printr-un proces de transformare. În mare parte, pomușoarele moldovenești sunt destinate consumului intern și au o creștere fenomenală în acest sens. Republica Moldova trebuie să treacă la agricultură intensivă, consumatoare de capital propriu, lucru care va permite creșterea productivității. Fructele sunt deja mai bine privite decât cerealele. Plantațiile noi moderne de fructe permit obținerea unei producții mult mai mari decât cerealele”, a conchis expertul.

----------------------------------

IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.

Urmărește-ne pe Facebook - https://www.facebook.com/IDISViitorul ;
Abonează-te la canalul nostru de Telegram - https://t.me/idis93 ;
Vizionează-ne pe canalul nostru de Youtube - https://www.youtube.com/@idisviitorul8539 .

Merele rămân cele mai importante fructe ale Republicii Moldova. La capitolul exporturi au cedat în fața strugurilor de masă. Merele pot fi considerate cele mai politizate produse moldovenești la capitolul exporturi. Merele trebuie să reprezinte o direcție strategică de dezvoltare a țării. S-au pierdut jumătate din suprafețele de livezi cu mere, dar există potențial să fie dezvoltate livezi tehnologizate, care pot aduce venituri la hectar mult mai mari comparativ cu produsele cerealiere. Merele au potențial de export pe diferite piețe de desfacere, unele dintre ele neidentificate încă. Sunt declarații făcute de către Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, vineri, 24 mai, în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

Potrivit lui Veaceslav Ioniță, veniturile din vânzarea fructelor, nucilor și pomușoarelor moldovenești în 2015 au totalizat 5,7 miliarde (mlrd) de lei, dintre care merele au adus venituri de 900 de milioane (mln) de lei. În 2017 veniturile au fost de 7,9 mlrd lei, iar mere au adus 1,8 mlrd lei; 2019 – 7 mlrd lei: de la mere-2,1 mlrd lei; 2021 – 8,5 mlrd lei, de la mere-2,9 mlrd lei; 2023 – 9,2 mlrd lei, de la mere-2,5 mlrd lei. În 2023, prunele au avut o creștere spectaculoasă a veniturilor, de la 600 de mln lei în 2022 la 1,1 mlrd lei în 2023. De la 1 mlrd lei în 2022 la 1,5 mlrd lei în 2023 au crescut veniturile din vânzarea strugurilor de masă. Veniturile din vânzarea merelor au rămas la nivelul anului 2022 – de 2,5 mlrd lei.

Cele 9,2 mlrd lei, venituri din vânzarea fructelor, nucilor și pomușoarelor în 2023, au fost asigurate de către sectorul de mere-2,47 mlrd lei; struguri tehnici-1,84 mlrd lei; struguri de masă-1,52 mlrd lei; prune-1,13 mlrd lei; nuci-870 mln lei; pomușoare-500 mln lei; cireșe-420 mln lei; restul fructelor-470 mln lei. „Nucile, care ani la rând au dominat, erau pe primul loc privind exporturile, acum cedează. Este un segment al producerii unde se înregistrează o scădere continuă a veniturilor încasate. Era o ramură promițătoare care acum se află într-o stare nu cea mai bună”, potrivit lui Veaceslav Ioniță.

Expertul susține că producția de fructe, nuci și pomușoare a fost în perioada 1981/1985 – 208 kg anual pe cap de locuitor; 1986/1990 – 243 kg anual per capita; 1991/1995 – 160; 1996/2000 – 112; 2001/2005 – 131; 2006/2010 – 107; 2011/2015 – 150; 2016-2020 – 269; 2021/2023 – 297. Astfel, în 2016, producția de fructe per capita din Republica Moldova a depășit nivelul din perioada sovietică.

Potrivit expertului, exportul de mere a fost în 1995 de 21,1 mln dolari; 1996/2000 – 6 mln dolari; 2001/2005 – 14,7; 2006/2010 – 31,2; 2011/2015 – 37,6; 2016/2020 – 50,1; 2021 – 87,6; 2022 – 90,7; 2023 – 62,6. „În perioada 1996/2000 a căzut piața rusă pentru merele moldovenești și ne-am prăbușit. Alte piețe de desfacere nu avea Republica Moldova. În 2020, din nou, Republica Moldova a pierdut piața rusă, dar repede au fost identificate alte piețe pentru merele moldovenești. În 2023, pierderile la fel au fost legate de piața rusă, unde am fost prezenți 97% până în 2021. S-a reușit în 2022 să fie identificate noi piețe, dar nu suficiente. Anul 2023 a fost finalizat cu mult sub nivelul anului 2022 deoarece prea repede s-a pierdut piața rusă ca să fie identificate noi piețe”, potrivit expertului.

Economistul declară că după situația privind exportul de mere în Federația Rusă, poți demonstra că merele moldovenești sunt un produs politic, sunt produsele care vorbesc despre o diferență dintre ceea ce exportă Republica Moldova în Federația Rusă și ceea ce importă rușii din Republica Moldova. În ultimii trei ani au fost mai multe extreme istorice legate de exportul de mere moldovenești în Federația Rusă. În 2021, Republica Moldova exporta în Federația Rusă 97% din producția de mere, acum în Federația Rusă se exportă practic jumătate și parțial s-a reușit să fie compensată piața rusă cu alte piețe.

Scăderea veniturilor din exportul către Federația Rusă a fost de 52 mln dolari, dintre care 27 mln s-a reușit să fie recuperate de pe alte piețe de desfacere, precum Kazahstan – 9,97 mln, România – 5,96, Belarus – 2,98, Emiratele Arabe Unite – 2,38, Arabia Saudită – 2,04, Kîrgîzstan – 800 de mii de dolari, Uzbekistan – 570 de mii, Oman – 310 mii, Israel și Qatar – câte 280 de mii, restul lumii – 1 mln și 480 de mii. În 2023, față de 2021, a fost o reducere a exporturilor de 25 mln de dolari. La doi ani de la pierderea pieții ruse s-a reușit să fie recuperată, cu noi piețe de desfacere, doar jumătate din piața pierdută.

Potrivit economistului, producția, consumul intern și exportul de mere a fost între 1996/2000 de 321 de mii de tone: consumul intern – 302 mii de tone; exportul – 19 mii de tone; 2001/2005 – 299 mii/t: consumul intern-214 mii/t, exportul-85 mii/tone; 2006/2010 – 220 de mii/tone: consumul intern-108 mii/t, exportul-112 mii/t; 2011/2015 – 308 mii/t: consumul intern-157 mii/t, exportul-151 mii/t; 2016/2020 – 531 mii/t: consumul intern-335 mii/t; exportul-196 mii/t; 2021 – 648 mii/t: consumul intern-442 mii/t; exportul-206 mii/t; 2022 – 448 mii/t: consumul intern-259 mii/t; exportul-189 mii/t; 2023 – 518 mii/t: consumul intern-401 mii/t, exportul-117 mii/t.

Prețul mediu de vânzare al merelor în 2015 pe piața internă a fost de 2,82 de lei per kilogram, pe piața externă-3,46 de lei per kilogram; 2017 – pe piața internă-3,69 lei/kg, pe piața externă-3,84 lei/kg; 2019 –piața internă-2,89 lei/kg, piața externă-4,33 lei/kg; 2021 –piața internă-297 lei/kg, piața externă-7,52 lei/kg; 2023 – piața internă-3,33 lei/kg, piața externă-9,76 lei/kg. „Până în 2019, diferența dintre prețul de vânzare al merelor în interiorul țării, dar și în afară, nu era foarte mare, iar în 2023 s-a înregistrat o diferență de 3 ori. Merele exportate au costat de 3 ori mai mult decât cele consumate în interiorul țării. Am pierdut piața rusă, în schimb ne-a mers pe alte piețe, unde exportăm mult mai puține mere, dar se încasează cu mult mai mulți bani”, potrivit economistului.

Analistul economic declară că veniturile din vânzarea merelor a fost în 2015 de 900 de mii de lei, veniturile din țară-600 de mii de lei, veniturile din export-300 de mii de lei; 2017 – 1,83 de miliarde de lei, din țară-980 mii/lei, din export-850 mii/lei; 2019 – 2,08 mlrd lei, din țară-1,13 mlrd de lei, de la export-950 mii/lei; 2021 – 2,86 mlrd lei, din țară-1,31 mlrd de lei, din export-1,55 mlrd lei; 2023 – 2,47 mlrd de lei, din țară-1,33 mlrd de lei, din export-1,14 mlrd de lei.

Vorbind despre decalajele înregistrate în comerțul cu mere dintre Republica Moldova și Federația Rusă, Veaceslav Ioniță a afirmat că în 2000 exportul de mere al Republicii Moldova către Federația Rusă a fost de 1,6 mln dolari, iar importul de mere moldovenești al Federației Ruse – de 5,9 mln dolari. În 2004, exportul merelor moldovenești către Federația Rusă a fost de 19,6 mln dolari, iar importul Federației Ruse –38,1 mln dolari. În 2006, exportul Republicii Moldova– 300 de mii de dolari, iar importul Federației Ruse – 200 de mii de dolari. În 2013, exportul Republicii Moldova– 43,2 mln dolari, iar importul Federației Ruse – 70,1 mln  dolari. În 2024, exportul Republicii Moldova – 8,9 mln dolari, iar importul Federației Ruse – 14,2 mln dolari. 2021, exportul moldovenesc – 85,2 mln dolari, iar importul rusesc – 151,3 mln dolari; În 2022, exportul moldovenesc către piața rusă a totalizat 65,3 mln dolari; 2023 – 33,1 mln dolari. „Sunt niște diferențe stranii dintre sumele exportate și importate. Sunt ani unde cifrele practic corespund, dar în ultimii ani este o diferență enormă. Noi am exportat un volum, ei au declarat că au importat alt volum”, constată Veaceslav Ioniță.

Cu referire la ponderea Federației Ruse în exportul merelor moldovenești, a menționat că în 2001 a fost de 75,4%; 2004 – 79,9%; 2006 – 2%; 2009 – 89,2%; 2013 – 90,9%; 2015 – 30,9%; 2016 – 89,7%; 2018 – 97,5%; 2021 – 97,2%; 2023 – 52,9%. „Republica Moldova a avut cu Federația Rusă trei istorii interesante. Prima a fost în perioada 2005/2006 când exportul mărfurilor moldovenești către piața rusă s-a prăbușit de la 79,9% în 2004 la 2% în 2006. Atunci Republica Moldova anunțase intenția de a se integra în Uniunea Europeană (UE). A doua, a fost în 2015, după ce Republica Moldova a semnat în 2014 Acordul de Liber Schimb cu UE. Atunci exportul de mărfuri din Republica Moldova către Federația Rusă s-a prăbușit de la 90,9% în 2013 la 30,9% în 2015. A treia istorie, ține atât de Republica Moldova, dar și de războiul dus de către Federația Rusă în Ucraina. Exportul de mărfuri din Republica Moldova către Federația Rusă s-a prăbușit de la 97,2% în 2021 la 52,9% în 2023. Merele sunt cele mai vulnerabile produse ale Republicii Moldova, deoarece aproape 97% erau exportate doar pe o piață”, a menționat economistul.

Expertul a mai afirmat că exportul merelor moldovenești în 2023 a fost către 49 de țări: Federația Rusă – 52,9%; Kazahstan – 17,4%; România – 10,1%; Belarus – 5,3%; Emiratele Arabe Unite – 3,8%; Arabia Saudită – 3,3%; Uzbekistan – 1,9%; Kîrgîzstan – 1,3%; Oman – 0,5%; Qatar – 0,5%; altel 39 de țări – 3%.

Despre prețul mediu de export al merelor, a afirmat că în perioada 1994/1995 a fost de 0,26 dolari/kg; între 1996/2000 – 0,28; 2001/2005 – 0,18; 2016/2010 – 0,27; 2011-2015 – 0,24; 2016/2020 – 0,25; 2021 – 0,43; 2022 – 0,48; 2023 – 0,54. Astfel, s-a observat o creștere a prețului de export după 2021. Referitor la prețul mediu de export în 2023, a specificat că în Qatar și Emiratele Arabe Unite s-a exportat cu 0,85 dolari/kg; Oman – 0,81; Arabia Saudită – 0,79; Belarus – 0,70; Uzbekistan – 0,67; Federația Rusă – 0,62; Kîrgîstan – 0,57; România – 0,55; Kazahstan – 0,31; restul 39 de țări – 0,62.

Vorbind despre exporturile moldovenești în 2023 față de 2022, a declarat că s-a atestat o scădere de 28,1 mln dolari la nivel mondial, o scădere de 32,18 mln dolari din Federația Rusă. Din Belarus o scădere de 2,19 mln dolari; Turcia – scădere de 1,67 mln; Kîrgîzstan – 390 de mii de dolari scăderea importurilor din Republica Moldova. Alte 10 țări au scăzut exporturile cu 1,29 mln de dolari din Republica Moldova. Pe de altă parte, au crescut exporturile de mere moldovenești în Kazahstan cu 4,59 mln dolari; România – 1,83; Arabia Saudită – 1 milion de dolari; Emiratele Arabe Unite – 860 de mii de dolari; Israel – 290 miii dolari. Alte 22 de țări – cu 1,06 mln dolari.

Privind suprafața livezilor de mere în rod, a spus că între 1996/2000 a fost de 88 de mii de hectare (ha), dintre care: 64 mii/ha erau gestionate de către întreprinderile agricole, iar 24 mii/ha-de către gospodării țărănești și populație; 2006/2010 – 60,6 mii/ha, dintre care: 25,6 mii/ha-gestioate de către întreprinderi agricole, iar 35 de mii/ha-gospodării țărănești și populație; 2016/2020 – 51,6 mii/ha, dintre care: 15,6 mii/ha-gestionate de către întreprinderi agricole, 32,8 mii/ha-gospodării țărănești, iar 3,2 mii/ha-populație; 2021 – 48,5 mii ha, dintre care: 14,9 mii/ha-întreprinderi agricole, 30,4 mii/ha-gospodării țărănești, iar 3,2 mii/ha-populație; 2023 – 43,1 mii/ha, dintre care: 12,8 mii/ha-întreprinderi agricole, 26,7 mii/ha-gospodării țărănești, iar 3,6 mii/ha-populație. „Este cea mai mică suprafață pe care a avut-o vreodată Republica Moldova. Însă, avem multe livezi tehnologizate, care au o productivitate mult mai mare”, a conchis expertul.

----------------------------------

IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.

Urmărește-ne pe Facebook - https://www.facebook.com/IDISViitorul ;
Abonează-te la canalul nostru de Telegram - https://t.me/idis93 ;
Vizionează-ne pe canalul nostru de Youtube - https://www.youtube.com/@idisviitorul8539 .

Prunele moldovenești au atins câteva recorduri pozitive în anul 2023. Exportul lor, din totalul producției,  a crescut de la 3% în perioada anilor 2000 la 47% în 2023, ceea ce reprezintă circa 70 de mii de tone. Tot în 2023, producția medie de prune a ajuns aproape 8 tone la hectar. Cel mai înalt nivel de până acum. De asemenea, în 2023, exporturile de prune au totalizat 40,8 milioane de dolari. Dublu față de recordul înregistrat în 2021. Tot în 2023, prunele moldovenești s-au vândut cel mai mult pe piața europeană și la cel mai mare preț din toate timpurile. Sunt declarații făcute de către Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, vineri, 17 mai, în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

Potrivit expertului, suprafața în rod a plantațiilor de prune în perioada 1996/2000 a fost de 26,5 mii de hectare (ha), dintre care 15 mii ha erau deținute de către întreprinderi agricole, iar 11,5 mii - de către gospodăriile țărănești și populație. Între 2001 și 2005 au fost 21,8 mii ha: 14,2 mii ha erau în posesia gospodăriilor țărănești și a populației, iar 7,6 mii ha - a întreprinderilor agricole. Între 2006/2010, suprafața în rod era de 19,2 mii ha: 13,2 mii ha - gospodăriile țărănești și populația, iar 6 mii ha - întreprinderile agricole. Între 2011/2015 – 17,2 mii ha: 11,8 mii ha - gospodăriile țărănești și populația, iar 5,4 mii ha - întreprinderile agricole. În perioada 2016/2020 suprafața în rod a ajuns 19,5 mii ha, dintre care 11,3 mii ha - gospodăriile țărănești, 6,4 mii ha - întreprinderile agricole, iar 1,8 mii ha – populația. În 2021 – 19,6 mii ha:  10,6 mii ha - gospodăriile țărănești, 7,2 mii ha - întreprinderile agricole, iar 1,8 mii ha - populația; 2022 – 19,4 mii ha: 10,5 mii ha - gospodăriile țărănești, 7,1 mii ha - întreprinderile agricole, iar 1,8 mii ha - populația; 2023 – 19 mii ha: 9,9 mii ha - gospodăriile țărănești, 7,1 mii ha - întreprinderile agricole, iar 2 mii ha - populația.

„Până la destrămarea URSS, fără regiunea separatistă transnistreană, erau circa 30 de mii ha de prune în rod. După prăbușirea URSS, a scăzut până la 19 mii ha. Acum avem o ușoară înviorare, avem plantații noi, care demonstrează performanțe în ceea ce privește productivitatea. În perioada de după destrămarea URSS, circa 70% din toate suprafețele cu prune erau în gestiunea întreprinderilor agricole, apoi a scăzut cu 25%. Acum sunt aproape 30%. În ultimii ani, plantațiile de prune cresc exclusiv din contul întreprinderilor agricole”, a declarat expertul.

Veaceslav Ioniță spune că între 1996/2000, producția de prune a fost de 50,6 mii tone anual, dintre care 49,1 mii tone s-au consumat în țară, iar 1,5 mii tone au mers la export. Între 2001/2005 – 47,8 mii tone a totalizat producția de prune, dintre  care: 39,9 mii tone - consum în țară, iar 7,9 mii tone - export; 2006/2010 – 46,2 mii tone: 34,8 mii tone - consum în țară, iar 11,4 mii tone - export; 2011/2015 – 62,6 mii tone: 40,4 mii tone - consum în țară, iar 22,2 mii tone - export; 2016/2020 – 112,2 mii tone: 67,9 mii tone - consum în țară, iar 44,3 mii tone - export; 2021 – 136,1 mii tone: 91,2 mii tone - consum în țară; iar 44,9 mii tone - export; 2022 – 100,2 mii tone: 71,3 mii tone - consum în țară, iar 28,9 mii tone - export; 2023 – 150,3 mii tone: 80,1 mii tone - consum în țară, iar 70,2 mii tone - export. „Exportul de prune moldovenești a crescut de la 3% în perioada 1996/2000 la 47% în 2023. Anul 2023 a fost un an cu recorduri absolut istorice. Niciodată în istoria țării noastre nu a fost o producție de prune de circa 150 de mii de tone”, a spus Veaceslav Ioniță.

Analizând recolta medie de prune, expertul a menționat că între 1996 și 2000 a fost de 1,9 tone la hectar (t/ha). Între 2001/2005 – de 2,2 t/ha; 2006/2010 – 2,4 t/ha; 2011/2015 – 3,7 t/ha; 2016/2020 – 5,8 t/ha; 2021 – 6,9 t/ha; 2022 – 5,2 t/ha; 2023 – 7,9 t/ha. „Plantațiile de prune au scăzut, dar producția a crescut. Producția la hectar a crescut foarte mult. În 2023 producția medie de prune a ajuns 8 tone la hectar, lucru care se datorează cel mai probabil plantațiilor noi. Livezile noi intensive au dus la ceea că prunele au o recoltă de patru ori mai mare decât acum 25 de ani”, a menționat expertul.

Vorbind despre exportul de prune, economistul a mai menționat că între 1994 și 1995 a totalizat 1,2 milioane de dolari. Între 1996/2000 – 0,3 milioane de dolari; 2001/2005 – 1,6 milioane de dolari; 2006/2010 – 3,6; 2011/2015 – 6,3; 2016/2020 – 15,8; 2021 – 23; 2022 – 15,1; 2023 – 40,8 milioane de dolari. „Creșterea a început după ce Republica Moldova a semnat Acordul de Asociere cu UE, care îl cuprinde și pe cel de comerț liber”, a mai menționat economistul.

Analistul economic a afirmat că prețul mediu de export al prunelor moldovenești între 1994 și 1995 a fost de 0,19 dolari per kilogram; 1996/2005 – 0,20 dolari per kilogram; 2006/2010 – 0,32; 2011/2015 – 0,28; 2016/2020 – 0,36; 2021 – 0,51; 2022 – 0,52; iar în 2023 – 0,58. „În 2023, prunele moldovenești s-au vândut la cel mai ridicat preț din toate timpurile”, a afirmat analistul economic.

Cu referire la veniturile obținute din exportul culturilor agricole (media anului 2023), Veaceslav Ioniță a mai afirmat că strugurii au avut un venit de 7000 de dolari la hectar (ha); merele – 6440; prunele – 4580; sâmburoasele – 3940; nucile – 2945; rapița – 1110; floarea soarelui – 965; grâul – 870; soia – 760; orzul – 740; porumbul – 670. „Prunele sunt printre primele trei produse care aduc cele mai mari venituri de pe un hectar, dar și cere mai multe forțe de muncă implicată. Producția intensivă necesită investiții”, a mai afirmat Veaceslav Ioniță.

Referitor la țările unde au fost exportate prunele moldovenești, expertul a subliniat că din 2010 au fost exportate în total în 39 de țări. Dacă până în 2014 a exportat doar 5 țări (Federația Rusă, Belarus, Kazahstan etc.), din 2014, urmare a semnării Acordului de liber schimb cu UE, dar și a embargoului impus de către Federația Rusă, Republica Moldova a ajuns să exporte în 13 țări, în 2019 – în 21 de țări; în 2021 – în 25 de țări; 2023 – în 33 de țări.

„Din 2010 și până în 2013, 99% din exportul de prune era îndreptat către piețele din Comunitatea Statelor Independente (CSI). În 2014, după semnarea Acordului de comerț liber cu UE, 83,7% din exporturile de prune moldovenești mergeau către CSI, iar 14,4% - către UE. În 2015, 60,8% - către CSI, iar 38,9% – către UE. În 2017: 52,3% către UE, iar 47,2 către CSI; 2021: 60,9% - UE; iar 38,3% - CSI; 2022: 74,5% - UE, iar 24,5% - CSI; 2023: 81% - UE, iar 15,1% - CSI. Restul exportului se realizează pe alte piețe decât cele europene și ale CSI. În 2023 a fost un al record al prunelor, cel mai mult a ajuns să fie exportat în UE”, a subliniat expertul.

Despre țările unde au fost exportate prunele moldovenești în 2023, Veaceslav Ioniță a enumerat Germania cu o pondere de 17,7%; România – 17,3%; Polonia – 16,8%; Rusia – 8,4%; Croația – 5,5%; Țările de Jos – 5,2%; Austria – 4,6%; Letonia și Belarus – câte 3,5%; Italia – 3,1%; Cehia – 2,8%; Kazahstan – 2,5%; Marea Britanie – 1,7%; Lituania și Bosnia și Herțegovina – câte 1,3%.

Media pentru ultimii 3 ani, potrivit expertului, arată că prunele moldovenești au fost exportate în România în proporție de 19,5%; Germania – 16,6%; Rusia – 15,9%; Polonia – 13,3%; Austria – 5%; Croația – 4,7%; Belarus – 4,3%; Țările de Jos – 3,6%; Letonia – 3,2%; iar Kazahstan – 2,8%.

Economistul a mai spus că prețul mediu de export al prunelor moldovenești în Germania a fost în 2023 de 0,98 de dolari per kilogram; Austria – 0,88 de dolari per kilogram; Țările de Jos – 0,82; Italia – 0,78; Croația – 0,69; Belarus – 0,65; Letonia – 0,64; Polonia – 0,62; Federația Rusă – 0,50; România – 0,63. „Prețul mediu de export a fost de 0,58 de dolari per kilogram. În Germania, în 2023, am exportat cel mai mult și tot în Germania am vândut cel mai scump”, a constatat economistul.

Veaceslav Ioniță susține că plantațiile de prune au o capacitate de a asigura creșterea veniturilor la hectar de 10 și mai multe ori, creșterea numărului de angajați de minimum de 5-6 ori, dublarea veniturilor populației, dar și posibilități nelimitate de export.

----------------------------------

IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.

Urmărește-ne pe Facebook - https://www.facebook.com/IDISViitorul ;
Abonează-te la canalul nostru de Telegram - https://t.me/idis93 ;
Vizionează-ne pe canalul nostru de Youtube - https://www.youtube.com/@idisviitorul8539 .

Sectorul vitivinicol din Republica Moldova merită o atenție mai mare. În prezent, cresc suprafețele cu plantații de viță de vie aflate în gestiunea întreprinderilor agricole. Cele gestionate de către populație au scăzut de 2,5 ori în 10 ani. „Trebuie relansată capacitatea noastră de producție. Ceea ce producem acum este bun, dar este incomparabil cu potențialul pe care are are sectorul vitivinicol din Republica Moldova. Trebuie să exportăm atât vin, dar și alte tipuri de băuturi alcoolice, care au sporit în ultima perioadă”, a declarat Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, vineri, 10 mai, în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

Potrivit expertului, plantații de viță de vie din Republica Moldova în 1960 erau în total 220 de mii de hectare (ha), dintre care 200 de mii ha erau gestionate de către întreprinderile agricole, iar 20 de mii ha se aflau în gestiunea populației. Recordul plantațiilor a fost în anul 1980, când au fost 256 de mii ha, dintre care 229 de mii ha - gestionate de către întreprinderile agricole, iar 27 de mii ha - populație. Către 2000 a scăzut suprafața plantațiilor de viță de vie în Republica Moldova la 149 de mii ha, dintre care 50 de mii ha - gestionate de către întreprinderile agricole, iar 99 de mii ha - în gestiunea populației. Către 2010 a scăzut până la 145 de mii ha suprafețele cu vii, dintre care 34 de mii ha  - gestionate de către întreprinderile agricole, iar 111 mii ha - populației. După 2000 au crescut semnificativ suprafețele cu vii gestionate de către populație, iar din 2015 au început să scadă. În 2020 s-a ajuns la 121 de mii ha suprafețele cu plantații de viță de vie, dintre care 24,8 mii ha - gestionate de către întreprinderile agricole, iar 96 mii ha - populației. În 2023 erau 115 mii ha cu plantații de viță de vie, dintre care 25,9 mii ha - gestionate de către întreprinderile agricole, iar 89 de mii ha - populației. „Însă, acum avem plantații cu o productivitate mult mai înaltă față de ceea ce a fost în trecut. Sunt plantații care nu mai sunt gestionate de către populație, plantații care s-au învechit și sunt scoase. Cele care apar acum sunt plantații intensive, care sunt mult mai bune și care le substituție pe cele vechi”, a declarat expertul.

Vorbind despre repartizarea plantațiilor de viță de vie, în baza recensământului agricol din 2011, Veaceslav Ioniță a spus că cele mai multe sunt în raionul Cahul – 11,8%; UTA Găgăuzia – 8,9%; raionul Hâncești – 8,6%; raionul Călărași – 5,7%; raionul Strășeni – 5,5%; raionul Cantemir – 5,2%; raionul Ialoveni – 5,1%; raionul Taraclia – 5%; raionul Nisporeni – 4,3%; raionul Cimișlia – 4,2%; raionul Ștefan Vodă – 4,1%; raionul Orhei – 3,9%; raionul Căușeni – 3,7%; raionul Leova – 3,3%; raionul Telenești – 2,9%; iar restul raioanelor – 17,8%. 

Despre producția soiurilor tehnice de struguri, a menționat că în 1980 era 1 milion și 201 mii de tone, dintre care 1 milion în întreprinderile agricole, iar 201 mii în gospodăriile individuale. Către 1982 a crescut la 1 milion și 959 de mii de tone, dintre care 1 milion 652 de mii în gospodăriile agricole, iar 307 mii în gospodăriile individuale. Către 1990 a scăzut la 774 de mii de tone, dintre care 582 de mii în gospodăriile agricole, iar 192 de mii în gospodăriile individuale. Deși în 1993 a crescut la 928 de mii de tone, a scăzut semnificativ în 1997 la 260 de mii de tone. În 2000 a ajuns la 592 de mii de tone; 2009 – 611 mii tone; 2018 – 604 mii tone; 2020 – 368 de mii de tone; 2023 – 463 de mii de tone.

În 2016, din cele 529 de mii de tone, 249 de mii au fost produse de către populație, 157,4 mii - de către fermieri, iar 123 de mii - de către întreprinderile agricole. În 2018, din cele 604 mii de tone, 255 de mii au fost produse de către populație, 179,3 mii - de către fermieri, iar 169 de mii - de către întreprinderile agricole. În 2020 din cele 378 de mii de tone, 150 de mii au fost produse de către fermieri, 143 de mii - de către populație, iar 85 de mii - de către întreprinderile agricole. În 2023 a crescut la 463 de mii de tone: 222,9 mii au fost produse de către fermieri, 137 de mii - de către întreprinderile agricole, iar 103 mii - de către populație. „Sectorul individual în perioada sovietică producea 15-20% din volumul de struguri tehnici. În perioada 2006-2010, când practic au dispărut gospodăriile agricole, sectorul individual a ajuns la 80%. Acum este de 70%. În Republica Moldova, populația ca principalul furnizor și producător de struguri tehnici dispare, populația nu mai domină piața. Dețin acum această pondere fermierii. Întreprinderile agricole își mențin poziția, cu o ușoară ceștere”, a menționat expertul.

Analizând producția vinului, Veaceslav Ioniță a afirmat că în 1970 s-au produs 246 de milioane de litri; în 1980 – 217 milioane de litri; 1985 – 128 de milioane de litri; 1986 – 61 de milioane de litri; 1987 – 204,5 milioane de litri. Către 1999 a scăzut dramatic la 73,8 milioane de litri. Către 2003 s-a ridicat la 227,4 milioane de litri, iar către 2005 – la 405,9 milioane de litri. A scăzut, din nou, până la 135,9 milioane de litri în 2007, a crescut la 143,1 milioane de litri în 2010, la 165,5 milioane de litri în 2013, la 173,7 milioane de litri în 2017, la 184,8 milioane de litri în 2019 și a scăzut la 155,7 milioane de litri în 2022. 

„În perioada sovietică, Republica Moldova producea vin, dar nu totul în țară. Mult vin era produs din struguri moldovenești, la întreprinderi moldovenești, dar amplasate în afara țării, în special în Federația Rusă. De aceea, datele din 1970 și până în 1990 sunt relative. După 2002, la noi brusc a crescut producția de vin. După criza din 1998, în Federația Rusă brusc au crescut veniturile populației, care și-a schimbat și preferințele de consum. Mulți, de la vodcă au trecut la vin. Astfel, a crescut brusc cererea de vin în Federația Rusă. La acea vreme, rușii în afară de Moldova nu știau nimic. Foarte mulți investitori ruși au venit în Republica Moldova, au cumpărat fabrici de vin, podgorii și astfel industria de vin moldovenesc a crescut în acea perioadă. Însă, această creștere a ținut până când Republica Moldova a declarat că dorește să se integreze în Uniunea Europeană (UE). Atunci, Federația Rusă a impus embargo, iar la noi a scăzut dramatic producția și exporturile de vin. Din 2007 este cam la același nivel producția de vin moldovenesc. Piața care a venit ușor, tot ușor a plecat”, a afirmat Veaceslav Ioniță.

Analistul economic a analizat și regiunile Republicii Moldova cu cea mai mare producție de vinuri, în baza producției pentru ultimii 5 ani. Astfel, municipiul Chișinău deține o cotă de 25,9%; UTA Găgăuzia – 19,2%; raionul Cantemir – 11,5%; raionul Cahul – 10%; raionul Strășeni – 6,2%; raionul Ialoveni – 5,9%; raionul Fălești – 4,2%; raioanele Căușeni și Ștefan Vodă – 3,4%; raionul Nisporeni – 1,9%; alte 10 regiuni – 8,5%.

Cu referire la exportul Republicii Moldova de vin, a declarat că în 2000 a fost de 113 milioane de dolari; în 2005 a crescut până la 278 de milioane de dolari. Către 2006 a scăzut brusc la 161 de milioane de dolari, iar către 2007 la 108 milioane de dolari. În 2008 a crescut până la 154 de milioane de dolari, iar de atunci exporturile sunt mai mici de 150 de milioane de dolari. În 2010 au fost de 138 de milioane de dolari, 2015 – 98 de milioane de dolari, 2020 – 134 de milioane de dolari, 2023 – 138 de milioane de dolari. „După 2000, în Federația Rusă brusc a crescut cererea de vin, au văzut piața din Republica Moldova una cu potențial de investiții. Pentru Republica Moldova, la acea vreme, piața rusă era o piață bună de desfacere, care a generat vânzări mari. În acea perioadă 2001-2005, vinurile reprezentau 26,4% din tot exportul Republicii Moldova. Între 2006 și 2010 a reprezentat 10,4%, între 2011-2015 – 5,7%, 2016-2020 – 5,1%, 2021-2023 – 4,9%”, a declarat analistul economic.

Cu referire la exportul Republicii Moldova de produse alcoolice, expertul a spus că în 2000 a totalizat 120 de milioane de dolari, dintre care 112,7 milioane de dolari a reprezentat exportul de vin, iar 15,3 milioane de dolari - alte băuturi alcoolice. În 2005 – 314,5 milioane de dolari: 278,1 milioane de dolari - exportul de vin, iar 36,4 milioane de dolari - alte băuturi alcoolice. În 2007 – 134,2 milioane de dolari: 107,8 milioane de dolari - exportul de vin, iar 26,4 milioane de dolari - alte băuturi alcoolice. În 2013 – 253,3 milioane de dolari: 149,6 milioane de dolari - exportul de vin, iar 103,7 milioane de dolari - alte băuturi alcoolice. În 2015 – 160 de milioane de dolari: 97,7 milioane de dolari - exportul de vin, iar 62,3 milioane de dolari - alte băuturi alcoolice. În 2023 – 232,5 milioane de dolari: 137,5 milioane de dolari - exportul de vin, iar 95 de milioane de dolari - alte băuturi alcoolice.

Potrivit expertului, ponderea vinurilor în totalul exporturilor de produse alcoolice, între 2001/2005 a fost de 88,6%; între 2006/2010 – 80,6%; 2011/2015 – 63,4%; 2016/2020 – 62,3%; 2021/2023 – 58,9%. „Acum avem o tendință nouă. Vinurile, în prezent, la fel, domină, dar sunt sub 60%. Guvernul trebuie să atragă atenția la faptul că vinul este brandul nostru, este ceea cu ce ne mândrim. Dar, în prezent, 40% din toată producția exportată și creșterea din ultimii ani are loc nu doar din contul vinului, dar și a altor produse alcoolice. Trebuie să dezvoltăm și aceste noi tipuri de băuturi alcoolice”, a spus expertul.

Vorbind despre exportul vinurilor moldovenești în Rusia, a menționat că în 2002 a fost de 135,1 milioane de dolari; în 2005 – 208,4 milioane de dolari; 2006 – 49 de milioane de dolari; 2007 – 2 milioane de dolari; 2010 – 47,9 milioane de dolari; 2015 – 9,1 milioane de dolari; 2019 – 17,8 milioane de dolari; 2023 – 3,6 milioane de dolari. „Exportul de vinuri în Federația Rusă a scăzut de la 80% la 2,6%”, a spus expertul.

Analizând prețul mediu de export al vinurilor moldovenești în 2023, economistul a afirmat că în SUA, care este pe locul 13 după volumele exportate – un litru a costat 2,57 dolari; în România, care este pe primul loc după volumele exportate – 2,48 dolari/litru; Germania, locul 14 – 2,29 dolari/litru; China (locul 6) și Olanda (locul 9)– 2,26 dolari/litru; Turcia – 2,06 dolari/litru; Ucraina – 1,92 dolari/litru; Polonia – 1,78 dolari/litru; Cehia – 1,51 dolari/litru; Rusia – 1,50 dolari/litru. Restul țărilor sub 1,50 dolari/litru. Prețul mediu este de 1,28 dolari/litru. „Prețul mediu de vânzare al vinurilor moldovenești exportate a fost între 2001/2005 de 0,8 dolari/litru; 2006/2010 – 1,11 dolari/litru; 2011/2015 – 1,09 dolari/litru; 2016/2020 – 0,93 dolari/litru; 2021-2023 – 1,27 dolari/litru”, a afirmat economistul.

Referitor la țările unde au fost exportate vinurile moldovenești în 2023, a declarat că în România s-a exportat 24,4%; în Belarus – 17,7%; Georgia – 7,3%; Cehia – 6,4%; Polonia – 6,3%; China – 3,6%; Marea Britanie – 3,2%; Canada și Olanda – 3%; Turcia – 2,8%; Ucraina și Rusia – 2,6%; SUA – 2,2%; Germania – 1,4%; Franța – 1,3%, restul 53 de țări – 12%. Primele 5 țări au reprezentat 62,1%.

----------------------------------

IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.

Urmărește-ne pe Facebook - https://www.facebook.com/IDISViitorul ;
Abonează-te la canalul nostru de Telegram - https://t.me/idis93 ;
Vizionează-ne pe canalul nostru de Youtube - https://www.youtube.com/@idisviitorul8539 .

Republica Moldova are oameni în vârstă aptă de muncă, doar că aceștia nu se află în țară. Dintre cei aflați acum în țară, într-un viitor apropiat, mai mult de jumătate se vor afla peste hotare. Grupul de vârstă care cel mai mult migrează în ultima perioadă este de la 25 la 34 de ani. Sunt declarații făcute de către Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, vineri, 3 mai, în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

Vorbind despre populația ocupată din Republica Moldova, Veaceslav Ioniță a spus că în 1960 era 1 milion și 301 mii de persoane ocupate, dintre care 784 de mii salariați, iar 517 mii – implicați în activități în economia neobservată. În 1970 – 1 milion și 540 de mii de persoane ocupate, dintre care 1 milion și 254 de mii de salariați, iar 294 de mii – în economia neobservată. În 1985 – 1 milion și 621 de mii de persoane ocupate, dintre care 1 milion și 328 de mii – salariați, iar 294 de mii – în economia neobservată. În 1990 – 1 milion și 600 de mii de persoane ocupate, dintre care 1 milion și 218 mii – salariate, iar 382 de mii – în economia neobservată. În 2000 era 1 milion și 402 mii de persoane ocupate, dintre care 697 de mii – salariate, iar 706 mii – în economia neobservată. În 2010 erau deja 949 de mii de persoane ocupate, dintre care 598 de mii – salariate, iar 352 de mii – în economia neobservată.

„În 2020 – 834 de mii de persoane ocupate, dintre care 602 mii – salariate, iar 233 de mii – în economia neobservată. În 2024, estimativ vor fi 880 de mii de persoane ocupate, dintre care 630 de mii – salariate, iar 250 de mii – în economia neobservată. „Noi am ajuns la minimum forței de muncă angajată în Republica Moldova în 2020. Pandemia a afectat grav sectorul real al economiei naționale. În 2024 vom avea o ușoară înviorare. Nu este o creștere, dar mai degrabă o recuperare după pandemie, recuperare cam târzie din păcate. Scăderea cea mai accentuată a avut loc în sectorul agricol”, a spus Veaceslav Ioniță.

Despre populația ocupată în agricultură, a declarat că în 1985 erau 605 mii de persoane, dintre care 305 mii erau salariați, iar 300 de mii – lucrau în colhozuri sau pe cont propriu. În 1990 a scăzut numărul celor implicați în lucrările agricole la 552,4 mii de persoane, dintre care 182,4 mii – salariați, iar 370 de mii – pe cont propriu. Către 1995, numărul celor implicați în agricultură a crescut la 711 mii de persoane, dintre care 185 de mii – salariați, iar 526 de mii – pe cont propriu. În 2000 s-a ajuns la 770 de mii de persoane ocupate în agricultură, dintre care 184,9 mii – salariați, iar 585,5 mii – pe cont propriu. Către 2005 a scăzut la 536,5 mii de persoane, dintre care 102,5 mii – salariați, iar 434 de mii – pe cont propriu. Către 2020 a scăzut la 175,9 mii de persoane, dintre care 34,2 mii – salariați, iar 141,7 mii – pe cont propriu.

„În acest an, estimativ, vor fi 178 de mii de persoane antrenate în agricultură, dintre care 34 de mii – salariați, iar 144 de mii – pe cont propriu. Numărul persoanelor antrenate în agricultură a crescut în perioada 1990-2000, iar acum se înregistrează o scădere foarte puternică. În perioada 1990-2000 Republica Moldova a pierdut un număr impunător de locuri de muncă, în sectorul formal. Practic jumătate din toată forța de muncă pe care o avea atunci. La acea vreme, plecarea peste hotare încă nu era privită ca o soluție, iar oamenii s-au implicat masiv în agricultură, care a absorbit peste 200 de mii de brațe de muncă. Aceștia după ce și-au pierdut locul de muncă, prin intermediul agriculturii, care era o agricultură de subzistență, în cea mai primitivă formă, au supraviețuit. Deși numărul celor ocupați în agricultură a scăzut, producția este la același nivel, chiar în creștere, datorită creșterii puternice a productivității în agricultură, datorată investițiilor în utilaje și tehnologii moderne. Productivitatea a  crescut de peste trei ori în această perioadă”, potrivit lui Veaceslav Ioniță.

Cu referire la populația aflată pe teritoriul țării și ocupată în economia neobservată, majoritatea dintre ei sunt antrenați în două sectoare: agricultură și construcții. În 2015 erau 245,6 mii de persoane, dintre care 159,4 mii – în agricultură, 30,5 mii – în construcții, iar 55,7 mii – în alte ramuri ale economiei. Către 2018 a scăzut la 181,1 mii de persoane, dintre care 156,5 mii – în agricultură, 22,3 mii – în construcții, iar 2,3 mii – în alte ramuri ale economiei. În 2019 a crescut brusc la 247,2 mii de persoane, dintre care 146,4 mii – în agricultură, 36,8 mii – în construcții, iar 64,1 mii – în alte ramuri ale economiei. Din cauza pandemiei de Covid-19, în 2021 populația antrenată în economia neobservată a scăzut la 220,7 mii de persoane; iar în 2023 a crescut la 251,9 mii de persoane, dintre care 150,3 mii – în agricultură, 40,1 mii – în construcții, iar 61,5 mii – în alte ramuri ale economiei.

Analizând vârsta medie a unui salariat în Republica Moldova, expertul a afirmat că în 2015 aceasta a fost de 41,6 ani; în 2017 – de 42,1 ani; 2020 – 42,6 ani; 2023 – 43,3 ani. „Este un fenomen nou care se întâmplă în ultima perioadă, care ar trebuie să ne îngrijoreze și este legat de vârsta medie a salariaților din Republica Moldova. Sunt două motive de bază: 1) avem tot mai puțini tineri în general, și 2) este înclinația tinerilor de a migra peste hotare, iar în țară rămân persoanele în vârstă”, a afirmat expertul.

Referitor la tinerii de 15-34 de ani în totalul populației ocupate, economistul a declarat că în 2015 ponderea acestora a fost de 32,9%; în 2017 – 31,8%; 2018 – 31%; 2019 – 31,4%; 2020 – 29,7%; 2021 – 28,9%; 2022 – 27,5%; 2023 – 25,6%. „Dacă în 2015 fiecare al treilea tânăr de 15-34 de ani era ocupat în economie, astăzi, fiecare al patrulea. Tinerii antrenați în economie dispar. Nu este faptul că tinerii nu lucrează, tinerii nu mai sunt în țară”, a declarat economistul.

Cu privire la tinerii de 15-34 de ani ocupați în economia națională din totalul tinerilor aflați în țară, analistul economic a spus că în 2015 ponderea lor era de 32,1%; în 2016 – 32,5%; 2017 – 31,8%; 2018 – 32,6%; 2019 – 38,1%; 2020 – 36,2%; 2021 – 36,7%; 2022 – 38,1%; 2023 – 38,7%. „Tinerii acum sunt cu mult mai dornici de a munci decât în 2015. Din cei care sunt în țară, dacă în 2015 lucrau 32,1%, acum lucrează 38,7%. Problema este că tinerii practic nu mai sunt în țară”, a spus analistul economic.

Despre populația în vârsta aptă de muncă (15-64 ani), Veaceslav Ioniță a menționat că în 2015 erau 2 milioane 620 de mii de persoane de 15-64 de ani, în vârstă aptă de muncă, dintre care 2 milioane 007 mii erau în țară, iar 613 mii erau plecate peste hotare. În 2017 erau 2 milioane 587 de mii de persoane de 15-64 de ani, apte de muncă, dintre care 1 milion 916 mii – în țară, iar 671 de mii – peste hotare. În 2020 erau 2 milioane 535 de mii de persoane de 15-64 de ani, apte de muncă, dintre care 1 milion 774 de mii – în țară, iar 762 de mii – peste hotare. În 2023 – 2 milioane 475 de mii de persoane de 15-64 de ani apte de muncă, dintre care 1 milion 656 de mii – în țară, iar 819 de mii – peste hotare. „Cel mai mult a scăzut numărul de persoane de 15-64 de ani care se află în Republica Moldova. În circa 10 ani avem o creștere cu circa 200 de mii de persoane în vârstă aptă de muncă care este peste hotare”, a menționat expertul.

Privind ponderea celor plecați peste hotare din totalul populației, analistul economic a afirmat că în 2015 cei de vârsta 15-24 de ani erau plecați în proporție de 22,1%, iar în 2023 – 34,3%; cei de vârsta 25-34 de ani erau plecați – 30,3%, iar în 2023 – 40,9%; cei de vârsta 35-44 de ani erau plecați – 26,4%, iar în 2023 – 38,5%; cei de vârsta 45-54 de ani erau plecați – 21,7%, iar în 2023 – 28,6%; cei de vârsta 55-64 de ani erau plecați – 13,3%, iar în 2023 – 19,1%. „Fiecare al treilea om, în vârstă aptă de muncă, nu se află în țară. Acest indicator este în creștere, se înrăutățește, în fiecare an. Cel mai dramatic pleacă cei de vârsta 25-44 de ani. Cel mai brusc a crescut 35-44 de ani, după 2015, perioadă care a fost denumită al doilea val de migrație”, a afirmat analistul economic.

Vorbind despre forța de muncă tânără (25-44 ani) după locul aflării, expertul a mai declarat că în 2015 era de 1 milion 167 de mii de persoane, dintre care 833 de mii – în țară, iar 334 de mii – peste hotare; în 2017 era de 1 milion 200 de mii de persoane, dintre care 822 de mii – în țară, iar 377 de mii – peste hotare; în 2019 – 1 milion 216 mii de persoane, dintre care 790 de mii – în țară, iar 426 de mii – peste hotare; 2021 – 1 milion 216 mii de persoane, dintre care 769 de mii – în țară, iar 447 de mii – peste hotare; 2023 – 1 milion 197 de mii de persoane, dintre care 722 de mii – în țară, iar 474 de mii – peste hotare. „Estimativ, în 2025 vor fi în vârstă aptă de muncă 1 milion 161 de mii de persoane, dintre care 663 de mii – în țară, iar 498 de mii – peste hotare. În 2030 – 1 milion 30 de mii de persoane, dintre care 493 de mii – în țară, iar 537 de mii – peste hotare. Dacă în 2015, circa 28% erau peste hotare, în 2023 a ajuns la 39,7%, iar în 2030 va fi de 52,2%. În 2030, numărul celor plecați peste hotare va fi mai mare decât numărul celor aflați în țară”, a mai declarat expertul.

Despre corelația dintre populația tânără (15-24 de ani) și în vârstă (peste 65 de ani) aflată în Republica Moldova, Veaceslav Ioniță a menționat că în 2015 populația de 15-24 de ani, prezentă în țară, era de 402 mii de persoane, iar cei de peste 65 de ani – 327 de mii de persoane; în 2017 – populația de 15-24 de ani – de 351 mii de persoane, iar de peste 65 de ani – 348 de mii de persoane; în 2019 – 15-24 de ani – de 297 de mii de persoane, iar cei de peste 65 de ani – 369 de mii de persoane; 2021 – populația de 15-24 de ani – de 273 mii de persoane, iar cei de peste 65 de ani – 389 de mii de persoane; 2023 – 15-24 de ani – de 248 mii de persoane, iar cei de peste 65 de ani – 404 mii de persoane.

Cu referire la ponderea celor plecați peste hotare în ultimii cinci ani, din totalul celor aflați în țară, economistul a spus că de la 15 la 24 de ani au plecat 9,2% sau 25 de mii de persoane; de la 25 la 34 de ani – 14% sau 55 de mii de persoane; de la 35 la 44 de ani – 7,9% sau 33 de mii de persoane, de la 45 la 54 de ani – 1,6% sau 5 mii de persoane, iar de la 55 la 64 de ani – au revenit acasă 1,3% sau în jur de 5 mii de persoane.

----------------------------------

IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.

Urmărește-ne pe Facebook - https://www.facebook.com/IDISViitorul ;
Abonează-te la canalul nostru de Telegram - https://t.me/idis93 ;
Vizionează-ne pe canalul nostru de Youtube - https://www.youtube.com/@idisviitorul8539 .