Criza COVID-19 a prins autoritățile Republicii Moldova pe nepregătite. Guvernul pompier încearcă să facă față atât crizei din sistemul medical cât și celei din economie. Pe deasupra se adaugă și un deficit bugetar care se ridică la 20 miliarde de lei. Acest lucru ar putea pune presiune pe plățile sociale ca urmare a încasărilor mai mici la buget, constată în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, jurnalistul, Victor Ursu.

După rectificarea bugetară din luna aprilie, săptămâna trecută, într-o conferință de presă premierul Chicu declara că deficitul bugetar ar putea ajunge la peste 20 miliarde de lei, echivalentul a un miliard de euro. Și acest lucru se datorează situației dezolante în care s-a pomenit Republica Moldova. Coronacriza a prins pe nepregătite autoritățile Republicii Moldova și a developat carențele cu care se confruntă statul. Este vorba de corupție, instituții fragile și subdezvoltate.

”Or, criza ca urmare stopării activității economice va crește și deficitul bugetar, iar autoritățile se gândesc de unde să ia bani pentru a face față deficitului bugetar. Până în prezent republica Moldova a reușit să obțină doar 235 mil. USD de la FMI. Urmau să mai vină 20 mil. euro din creditul acordat de Federația Rusă, dar acesta a fost declarat neconstituțional ca urmare a mai multor prevederi care făceau vulnerabilă Republica Moldova în fața Moscovei”, susține Victor Ursu.

Premierul s-a arătat optimist că Republica Moldova va obține tranșa a doua din asistența macrofinanciară, acordată prin memorandumul din 2017, în valoare de 30 de milioane de euro. Ion Chicu a precizat că mai rămâneau să fie îndeplinite două condiții, însă Uniunea Europeană a mai înaintat altele opt. Totodată, Guvernul își pune speranța în atragerea eurobondurilor în sumă de 500 mil. euro. Lucru care potrivit experților este puțin probabil, deoarece Republica Moldova valorifică anevoios resursele financiare oferite de ceilalți finanțatori Consiliul Europei, Banca Mondială și EBRD. De asemenea, Executiv speră ca în toamnă să încheie un nou acord de finanțare cu FMI.

Estimările arată o scădere dramatică a PIB-ului Republicii Moldova, iar finanțele publice sunt puse la grea încercare, din cauza diminuării veniturilor fiscale și creșterii cheltuielilor din sistemul de ocrotire a sănătății și cel de asistență socială. Aceste evoluții, precum și diminuarea încrederii, nivelul mai mic al remiterilor și efectele colaterale venite pe canalele financiare globale au cauzat necesități urgente de finanțare a balanței de plăți. Impactul complet al crizei rămâne extrem de incert.

Ultimele date ale Ministerului Finanțelor arată că în patru luni ale anului 2020 față de perioada similară a anului precedent, veniturile la bugetul de stat s-au diminuat cu 580 milioane de lei la 11,4 miliarde de lei. Ponderea cea mai mare în reducerea încasărilor la buget a fost înregistrată în rândul persoanelor juridice cu 345 milioane de lei la 1,7 miliarde de lei.

Victor Ursu a concluzionat că gaura bugetară a Republicii Moldova se va adânci de la o zi la alta dacă autoritățile nu vor găsi soluții urgente pentru a salva economia și a evita dezechilibrele bugetare. De exemplu statele lumii, pentru a salva economi, în contextul crizei Covid-19 au alocat peste 10% din PIB în luna martie, iar în aprilie ajutorul urcă la aproape 16% sectorului economic.

Emisiune este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.

Anul 2019 a fost unul mai puțin favorabil pentru sistemul achizițiilor publice. Astfel, au fost cheltuiți 8,9 miliarde lei, mai puțin cu 15% față de 2018. Și la capitolul transparență s-au înregistrat carențe, constată în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, economista IDIS Viitorul, Diana Enachi.

Economista explică reducerea valorii achizițiilor publice prin neincluderea în statistică a achizițiilor de valoare mică, care, după propriile estimări, ar constitui 35-40% din totalul procurărilor. Acestea sunt bunuri și servicii cu o valoare de până la 200 mii lei și achiziții de lucrări cu o valoare de până la 250 mii lei. Ba mai mult, aceste proceduri de achiziții nu pot fi contestate la ANSC în timp ce mulți operatori economici invocă încălcări frecvente.

”Raportat la PIB ponderea achizițiilor publice este modestă comparativ cu statele din UE unde rata variază între 10-30%. Astfel, în anul 2019 achizițiile publice au constituit 4,66% din PIB. Cel mai înalt indicator a fost înregistrat în anul 2014 – circa 10% din PIB”, a spus Diana Enachi.

În ceea ce privește achizițiile publice anulate, indicatorul s-a dublat în 2019 și a fost de 18,8%. Printre cele mai importante cauze care au dus la suspendarea procurărilor au fost discrepanțele în cadrul legal și funcționalitățile sistemului electronic MTender, dar și majorarea numărului de contestații depuse de operatorii economici. ”În anul 2019, au fost încheiate peste 11 100 contracte și circa 2700 acorduri adiționale. Altfel spus, practic fiecare al 4-lea contract de achiziție este modificat în perioada de executare - o rata destul de înaltă, a precizat economista IDIS Viitorul.

Diana Enachi a concluzionat că la etapa de lansare a procedurii de achiziție, au fost depistate încălcări în cazul a 26% de proceduri, la etapa de atribuire a contractului, încălcări au fost depistate doar în cazul a 4% dintre achiziții. Cu toate acestea, autoritățile nu sunt responsabile în implementarea remediilor aplicate de AAP iar sancțiuni nu exista pentru cei care nu le respecta. Respectiv, doar în cazul a 35% dintre acestea – autoritățile au întreprins toate masurile pentru a remedia încălcările. În cazul a  12% – încălcările au fost parțial înlăturate și în mai mult de jumătate, sau 53% – procedura de achiziție a continuat cu încălcările depistate în procesul de monitorizare.

Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.

Creditul rusesc în sumă de 200 mil. euro, care urma să fie acordat Republici Moldova de către Federația Rusă, a bulversat politicul de la Chișinău, divizându-l în tabere diferite. Totodată a provocat multă confuzie în rândul societății. Împrumutul are mai multe aspecte. Este vorba de istoricul acestuia, procedura de semnare și conținutul condițiilor contractului, constată în cadrul emisiunii „15 minute de realism economic”, expertul în politică de la IDIS Viitorul, Ion Tăbârță.

Istoricul acestui împrumut a pornit din în noiembrie anul trecut. După instituirea Guvernului Chicu, noul premier a efectuat prima vizită la Moscova. Iar la întoarcere, președintele Igor Dodon a vorbit pe un ton triumfalist despre acordarea unui credit de 500 mil. USD de către Federația Rusă. Iar premierul Chicu a venit cu detalii despre vizita de la Moscova. El spunea despre disponibilitatea Gazpromului de a reduce prețul la gaz și deschiderea unei linii de creditare pentru dezvoltarea infrastructurii.

„După anunțul făcut de Chișinău, Dmitrii Kozak, unul dintre cei mai importanți politicieni din anturajul lui Putin, declara că Rusia este de acord să acorde împrumutul însă trebuie stabilite condițiile și datele înțelegerii dintre ambele părți. Ulterior, informațiile despre împrumutul rusesc au fost incomplete. Ba mai mult, s-au vehiculat diferite sume: 500, 300 și 200 mil. USD. La un moment dat, mai mulți experți își puneau întrebarea dacă este un împrumut real sau unul ipotetic ca să fie aruncat în spațiul public pentru ai face PR politic lui Igor Dodon. Chiar s-a făcut o paralelă cu anul 2008, atunci când Moscova a promis un credit de 200 mil. USD lui Voronin, dar împrumutul așa și nu a mai ajuns la Chișinău”, a spus Tăbârță.

Cu câteva zile înainte de sărbătoarea de Paști, Igor Dodon a anunțat că acordul de împrumut a fost semnat de Andrei Neguța, ambasadorul Republicii Moldova la Moscova. Ulterior, președintele țării a postat pe pagina sa de web conținutul documentului. Chiar de la bun început, au aparut foarte multe întrebări pe procedură. La ședința de guvern, la care a fost adoptată hotărârea privind acest credit, noul ministrul de Externe, Oleg Țulea l-a întrebat pe ministrul Finanțelor, Sergiu Pușcuța, dacă nu sunt careva prevederi periculoase. Pușcuța a spus că se știa despre acest credit de ceva vreme, întrebările urmând a fi adresate mai înainte, nu acum. Din discuțiile celor doi miniștri, nu este clar dacă ministrul Țulea știa sau nu despre detaliile împrumutului până la ședința de guvern, deși instituția pe care o conduce trebuia să fie implicată în modul cel mai direct în procedura de negocierea a creditului. De asemenea, la audierile din Comisia parlamentară de profil, ministrul Pușcuța nu a oferit nici un răspuns clar vizavi de cine și modul în care a fost negociat acest credit. Premierul Chicu a fost și el evaziv în declarațiile și întrebările din Parlament referitoare la procedura de negociere a creditului. El a afirmat vag că este un credit pentru oameni. 

Ceea ce reiese din aspectele procedurale, potrivit lui Ion Tăbârță, este că nu a fost un credit acordat pe o procedură standard. S-a creat impresia că au fost niște înțelegeri private dintre anumiți politicieni care au stabilit datele tehnice și condițiile pentru acest credit. Nu se știa măcar cine a semnat acordul din partea Moscovei. Ulterior s-a aflat că este vorba de viceministrul de Finanțe rus, Timur Maximov. Un detaliul interesant este că suma creditului nu era inclusă în bugetul Federației Ruse pentru anul 2020. Practic, am avut o procedură învăluită în mister, care a fost votată în Parlamentul de la Chișinău de către majoritatea de guvernare fără ca să fie ascultate argumentele opoziției. Imediat după votul din Parlament, Igor Dodon a și semnat decizia legislativă. Însă acordul de credit a fost contestat la Curtea Constituțională de către grupul Pro Moldova, desprins de la Partidul Democrat, care a sesizat încălcările procedurale de semnare a acestui credit. 

În ceea ce privește conținutul documentului, condițiile de creditare sunt, în linii mari, bune. Problema vizează anumite prevederi din document. Prima, este faptul că anumite companii din Federația Rusă nu vor fi defavorizate la participarea în cadrul licitațiilor, deși acest lucru este prevăzut în legislația națională. De aici s-a tras concluzia că preconizatele lucrările de infrastructură, prevăzute în acest credit, vor fi realizate exclusiv de anumite companii din Federația Rusă sau care au conexiuni cu cetățeni ruși.

Doi, este punctul 7.2 care spune că împrumutul va fi acordat doar în cazul în care nu există alte creanțe bancare ale Republicii Moldova, iar dacă anumiți agenții economici cu credite la băncile rusești nu-și vor onora plățile, datoria acestora va fi pusă în cârcă statului. Astfel, s-au început speculații precum că datoria la gaz a regiunii din stânga Nistrului va fi pusă pe spatele Chișinăului, că ne putem „trezi” cu anumite scheme prin care anumiți agenți economici intenționat s-ar credita de la băncile rusești ca ulterior datoria acestora să fie transformată în datorie de stat. Ulterior, deputatul, Dumitru Diacov a propus un amendament ca aceste împrumuturi ale băncilor rusești să fie acordate companiilor autohtone doar cu avizul Parlamentului. Lăsând la o parte speculațiile, acest punct este o prevedere periculoasă pentru Republica Moldova. Ambasadorul SUA, Dereck J. Hogan, la o întrevedere pe care a avut-o cu președintele Dodon, a spus că Chișinăul poate contracta orice împrumuturi, dar orice asistență ar trebui să fie în concordanță cu protejarea suveranității Republicii Moldova.

Al treilea aspect al împrumuturi rusesc ține de eventualele litigii, dacă ele vor apărea. În document nu este specificată instanța unde cele două parți se vor adresa în caz de judecată. Asupra celor trei prevederi ale documentului, pe lângă aspectele procedurale referitoare la modul de negociere a creditatului, mai mulți deputați din Parlament au sesizat Curtea Constituțională, iar pe 7 mai 2020 instanța a declarat acest împrumut drept neconstituțional.

Expertul în politică, Ion Tăbârță a concluzionat că șeful statului, Igor Dodon a spus că se va începe din nou procedura de negociere cu Federația Rusă pe respectivul împrumut. Moscova a spus că regretă și se arată nedumerită de situația creată. Iar nesemnarea acordului de credit cu siguranță va avea anumite repercusiuni asupra relațiilor bilaterale moldo-ruse, pentru că nu sunt cunoscute cele convenite și promisiunile făcute de Igor Dodon la Moscova. Cu toate acestea, decizia CC de declarare drept neconstituțional a acordului de împrumut a fost una corectă. Documentul a fost întocmit cu încălcare de procedură, iar conținutul lui ascundea potențiale scheme gri, asta pe lângă aspectele lui electorale și substratul geopolitic. Acest credit conținea multe prevederi periculoase pentru Republica Moldova, care ulterior putea da multe pârghii geopolitice Moscovei pentru a controla Republica Moldova.

Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.

Situația excepțională în care s-a pomenit Republica Moldova astăzi, legată de pandemia COVID-19, nu modifică prea mult agenda de reforme care exista și până la instituirea stării de urgență, cu excepția faptului că această agendă urmează a fi completată cu măsuri pe termen scurt care să combată efectele negative ale crizei pandemice. Odată cu criza, viața nu s-a oprit, iar economia continuă să funcționeze, deși la turații mult mai mici decât înainte. Respectiv, măsurile de reformă și planurile de impulsionare a economiei avute în vedere, sau adoptate până la epidemie, nu trebuie abandonate, ci din contra, impulsionate, pentru că în situația dată acestea vor contribui la redresarea mai rapidă a economiei, a explicat în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, economistul, Ion Tornea.

Din anul 2012, OECD, în cooperare cu BERD și Comisia Europeană fac public un raport privind Indicele politicilor economice în domeniul IMM în țările Parteneriatului Estic, inclusiv în R. Moldova. Acest Indice este menit să măsoare eficiența politicilor și a instituțiilor de stat în domeniul IMM, în baza celor 10 principii ale Actului European cu privire la micul business. Ultimul raport, publicat în 2020, arată că în privința majorității absolute a principiilor Moldova a înregistrat un progres față de situația din 2016, ceea ce teoretic ar însemna că eficiența politicilor în privința IMM a crescut. Doar în privința a două principii raportul a constatat un regres. Aceste principii se referă la aplicarea ”Standardelor și normativelor tehnice” și la ”Internaționalizarea IMM”. Regresul în privința aplicării standardelor și normativelor tehnice compatibile cu cele europene este legat în primul rând de posibilitățile reduse ale IMM moldovenești de a asimila și a aplica standardele UE. Deficiențele în privința internaționalizării IMM sunt legate, mai ales, de integrarea slabă a IMM locale în lanțurile valorice internaționale. În particular, raportul pentru 2020 constată că lipsesc eforturile sistematice îndreptate la integrarea eficientă a IMM locale în lanțurile valorice globale (LV).

În acest context, raportul menționează că Agenția de Investiții, restructurată recent, se limitează, în mare parte, la suportul pentru participarea companiilor moldovenești la expozițiile internaționale. În pofida competențelor largi, pe care le are Agenția, din cauza capacităților sale limitate și a lipsei cadrelor, aceasta nu a reușit să-și extindă spectrul de servicii pe care le acordă, prin includerea unor servicii mai avansate de suport pentru IMM care participă în operațiunile de export, așa ca servicii de instruire, de studiere a piețelor și consultanță.

Problema respectivă, potrivit lui Ion Tornea, este una de importanță majoră pentru sporirea competitivității economiei moldovenești. Din cauza că aceasta nu a fost și nu este abordată încă la nivelul necesar, ea a fost inclusă ca una din direcțiile principale de intervenție în proiectul Strategiei naționale de dezvoltare a industriei pentru perioada 2020-2030, aflată încă la stadiul de consultări și aprobări, după aproape 2 ani de la elaborare. Suportul pentru internaționalizarea și integrarea IMM în LV internaționale, inclus în proiectul acestei Strategii, prevede, printre alte măsuri, implementarea unui Program de conectare a furnizorilor locali, marea majoritate a cărora sunt IMM, la corporațiile internaționale investitoare în sectorul automotiv din RM, cu un buget de cca. 26 mil. lei, dar și implementarea unui Program de susținere a afacerilor cu potențial de creștere înalt și internaționalizare a întreprinderilor mici și mijlocii, cu un buget de 30 mil. lei.

La fel, proiectul Strategiei prevede măsuri de suport pentru IMM în adoptarea și utilizarea standardelor de calitate și operaționale, cu un buget de peste 2 mil. lei, măsuri de dinamizare și diversificare a exporturilor, cu o finanțare totală de cca. 97 mil. lei, dar și acțiuni de suport pentru stimularea creării și dezvoltării clusterelor, în valoare totală de cca. 8,5 mil. lei.

Economistul, Ion Tornea a concluzionat că toate aceste măsuri țintesc anume domeniile identificate ca problematice de către raportul OECD din 2020, deși au fost elaborate și își așteaptă aprobarea deja de aproape 2 ani. Cu atât mai mult aceste măsuri rămân valabile acum, deși situația actuală de criză impune completarea acestora cu alte măsuri și mai ample de sprijin, atât ca scop, cât și ca volum de fonduri ce urmează a fi alocate. Pentru aceasta, însă, este nevoie ca păienjenișul birocrației, în care se îneacă astfel de acțiuni, să fie eliminat, și să se conștientizeze faptul că acum, mai mult ca niciodată, este nevoie de acțiuni reale și active de sprijin pentru companii.  

Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.

Pâinea ar putea fi mai scumpă la toamnă, deoarece efectele crizei economice sunt accentuate de secetă și înghețuri. O parte din culturile agricole ar putea fi compromise, iar agricultorii estimează deja pierderile. E un an complicat cu repercusiuni asupra economiei și populației. Previziunile arată prost, a explicat în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, directorul de programe IDIS Viitorul, Viorel Chivriga.

Sunt doi factori de risc, care determină dezvoltarea sectorului agricol și au repercusiuni asupra sectorului vegetal și a comerțului internațional cu produse agroalimentare. E vorba de seceta severă pe care o avem de mai mult de jumătate de an, iar rezervele de apă sunt insuficiente pentru a face față. Al doilea factor de risc sunt înghețurile, care au afectat sâmburoasele și o parte din culturile cerealiere din prima grupă. Dacă seceta se va menține, vor fi afectați producătorii de legume și cereale de grupa a doua. Iar cele mai mari pierderi le vor suporta cei care nu și-au asigurat culturile agricole, cei dotați mai slab și cei care nu au utilizat integral tehnologiile de creștere a culturilor agricole, dar și fermierii care s-au avântat în plantarea culturilor multianuale. E preferabil să nu ne pomenim în situația anilor 2003-2004, când recolta de grâu a constituit puțin peste 100 mii tone.

Potrivit lui Chivriga, vor exista probleme cu majorarea stocurilor cu produse cerealiere, chiar dacă exporturile au fost sistate neoficial. Ba mai mult, e îndoielnică asigurarea securității alimentare în condițiile în care o situație similară este înregistrată în toate statele din regiune, care au interzis exporturile de produse cerealiere. Ce se va întâmpla cu prețurile la pâine?! Cele două fabrici de la Chișinău și Bălți vor încerca să amortizeze prețurile, însă nu vor putea influența deciziile producătorilor mici. Riscurile persistă și la culturile tehnice. Dacă nu vom avea precipitații există riscul de reducere a producției.

Sectorul animalier, care este unul fragil ar putea întâmpina probleme în aprovizionarea cu hrană ca urmare a reducerii producției de cereale. Iar acest lucru va duce la diminuarea a efectivului de animale și păsări. Seceta și criza vor avea impact și asupra sectorul de prelucrare a cerealelor, uleiului, băuturilor alcoolice, producătorilor de miere.

În ceea ce privește exporturile, Viorel Chivriga afirmă că,  în lunile martie, aprilie vor fi mai mici comparativ cu lunile ianuarie, februarie. Situația ar putea să se mențină, dar există unele semnale ale partenerilor comerciali de relaxare a măsurilor restrictive. Însă transportatorii vor întâmpina dificultăți la tranzitul și la intrarea în spațiile vamale ale unor state partenere din punct de vedere comercial.

”La capitolul inputuri, companiile din Republica Moldova au ieșit bine din situația creată și au asigurat producătorii agricoli cu fertilizanți, produse de uz fito-sanitar, material semincer și  material săditor. O decizie corectă, dar nu eficientă a fost crearea unor centre temporare pentru comercializarea produselor perisabile, însă impactul nu a fost major pentru producători”, a menționat directorul de programe.

Viorel Chivriga a concluzionat că sectorul agrar a fost salvat de pierderile mari, deoarece pandemia a venit în perioada când procesele agricole nu sunt intense, dar în acest răstimp decidenții trebuiau să ia decizii pe termen scurt pentru a proteja sectorul agricol de riscuri. Or, factorii de risc rămân aceiași de la an la an. Este vorba de asigurarea culturilor agricole, animalelor și păsărilor, dotarea tehnică și de digitalizare, care ar eficientiza activitățile agricole. În același timp, autoritățile ar trebui să nu neglijeze migranții care au revenit în țară, dar să fie stimulați în deschiderea unei afaceri și ajutați.

Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.

Pe lângă problemele sistemului de sănătate, Covid – 19 are și implicații economice. Și acest lucru este valabil pe termen mediu pentru marile economii or, Republica Moldova nu este ocolită de acest lucru. Sectoarele din economie deja se confruntă cu probleme la capitolul vânzărilor și veniturilor. În plus, cei cu credite imobiliare și ipotecare riscă să aibă probleme la rambursarea împrumuturilor, constată în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, jurnalistul Victor Ursu.

Datele Agenției Servicii Publice arată că în primul trimestru al anului 2020, vânzările/procurările de apartamente au fost de 7354, cu peste 50% mai mare față de perioada similară a anului recedent. În 12 luni piața imobiliară a atins 31029 de apartamente vândute/cumpărate. În același timp, soldul creditelor imobiliare a constituit 6,5 miliarde de lei în luna februarie. O cifră record pentru Republica Moldova, deoarece până acum câțiva ani cea mai mare parte a apartamentelor erau achiziționate cu bani cash.

”Anul trecut 40% dintre apartamente au fost vândute prin intermediul creditelor ipotecare, iar în primul trimestru al anului 2020 indicatorul a fost de 30%. Astfel, se poate spune că moldovenii au prins gustul creditelor ipotecare. Însă pe timp de criză riscurile sunt foarte mari, iar o parte dintre cei care au împrumuturi ar putea întâmpina dificultăți la rambursare. Acest fapt inevitabil va extinde volumul de credite neperformante (8,1% în prezent) numărul cazurilor de insolvență și portofoliile companiilor de colectare a creanțelor. Ba mai mult, comprimarea cererii interne ar putea determina revizuirea prețurilor la imobile ce va pune și mai multă presiune pe portofoliile băncilor. Or, ca urmare a situației dificile băncile ar putea fi reticente la refinanțarea sau restructurarea împrumuturilor”, este de părere Victor Ursu.

Pentru, a preveni un eventual colaps BNM a recomandat băncilor se abțină de la distribuirea dividendelor către acționari și alte forme de distribuire a capitalului. Banii pot fi utilizați pentru a absorbi eventualele înrăutățiri a calității portofoliului de credit și a sprijini finanțarea mediului de afaceri și a populației. Iar pentru a pune la dispoziție băncilor mai multe lichidități BNM a redus și rata de baza la 3,25% anual, dar și norma rezervelor obligatorii la 34%. Astfel, banca centrală a pus la dispoziția băncilor circa 600 milioane de lei pentru a face față eventualelor riscuri, dar și amenințări.

O parte dintre bănci au amânat plățile la credite până în luna mai pentru a scoate  presiunea de pe clienții, deoarece majoritatea companiilor și întreprinderilor și-au închis ușile pe perioada de carantină. Dar cel mai interesant lucru este că cei care și-au luat locuințe prin programul „Prima Casă” Legea și alte acte care vizează acest program protejează la maxim băncile și îngrădește simțitor libertatea oamenilor, iar pe timp de criză statul lasă debitorii să se descurce de unii singuri cu banca. De exemplu, una din bănci și-a fixat marja maximă la creditele ipotecare „Prima Casă”, iar DAE a ajuns să fie - 9,38%. După ce s-a asigurat că va lua mai mulți bani din credite a propus o amânare a plăților drept măsură de ajutor (asta de parcă la vară oamenii vor fi mai bogați decât acum).

Problema cea mai mare este că după ridicarea perioadei de carantină nu înseamnă că cei care au contractat credite vor fi în stare să-și onoreze plățile asta după ce viitorul este incert pentru o parte dintre companiile care activează în Republica Moldova pe fundalul reducerii cererii, dar și a comenzilor.

Un element care ar putea pune presiune pe clienții băncilor este reducerea transferurilor din străinătate cu aproape 50% până la echivalentul a 600 milioane USD. Or, în condițiile în care o parte dintre moldovenii care muncesc în străinătate au împrumuturi ipotecare ar putea întâmpina probleme la rambursarea lor. Și asta deoarece în statele din UE a fost instituită perioadă de carantină până la sfârșitul lunii mai.

Victor Ursu a concluzionat că o parte dintre cei care au credite imobiliare și ipotecare ar putea intra în incapacitate de plată pe fundalul lipsei veniturilor pentru a-și onora plățile la bancă. Drept rezultat băncile ar putea deveni cei mai mari proprietari de imobile. Or, acest lucru ar pune presiune pe bilanțurile instituțiile financiare, dar și pe prețurile la imobile.

Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.

Sistemul de sănătate este subfinanțat, iar Republica Moldova este codașa Europei la acest capitol. Acum sunt necesare lecții de învățat, decizii de luat, iar după ce va trece pandemia factorii politici și cetățenii din Republica Moldova vor înțelege că medicina este un serviciu care trebuie plătit. În ultimi ani Republica Moldova alocă pentru medicină 4,1% din PIB comparativ cu statele din UE unde alocările ajung la 9,6%, constată în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, economistul IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță.

Importanța medicinii în Republica Moldova este de 2,4 ori mai mică față de cea din UE. Evident, nu poți avea medicină, nu poți avea calitate. Cel mai curios este că medicii cu o finanțare atât de mică reușesc să facă față lucrurilor.

”Medicina până în anul 2004 era finanțată din bugetul de stat, dar sistemul nu putea supraviețui  la nesfârșit. În anul 2002 a fost elaborat un document prin care fiecare cetățean trebuia să fie asigurat. În 2003 a fost implementat proiectul pilot în raionul Hâncești, iar în anul 2004 s-a extins în toată țara. În rezultat avem medicina asigurată, dar nici pe de parte nu este ceea ce trebuie să fie”, spune Ioniță.

Potrivit economistului, în țările similare cu Republica Moldova cota pentru medicină este de 13% fie plătește salariatul, fie plătește angajatorul. Or, dacă aloci mai puțin de 11% din salariu poți să-i spui cum vrei, dar nu asigurare medicală. În Republica Moldova s-a început cu 4% și s-a ajuns la 7% în anul 2009. La acea vreme, politicul a decis să stopeze creșterea. Ulterior în 2015 s-a ajuns la 9%. Astfel prima problemă în medicină este contribuția mică a cetățeanului, cine și cât contribuie.

În prezent, în Republica Moldova sunt 2,7 milioane de locuitori, dar oficial lucrează circa 600 mii. Astfel, statul a spus că cei care se asigură din salariu achită 9%, iar ceilalți cum ar fi patentarii, deținătorii de terenuri agricole se asigură la o cotă fixă (trebuie să fie stabilită anual) și ultima categorie, asigurații de către stat. Numărul cărora în prezent se ridică 1,7 milioane de cetățeni. Însă statul a spus că va asigura, dar a uitat să dea și bani pentru acest lucru. Problemă este contribuția, cea dea doua cine și cât contribuie. Datele CNAS arată că anual sunt asigurați 850 mii de persoane din salariu. Întrebarea este de unde apare această cifră dacă numărul total de salariați este de 600 mii de peroane. Astfel, cei 250 mii de peroane lucrează parțial și atunci dacă o dată au făcut contribuții în sistemul asigurărilor medicale (de ex. 100 de lei) este luată în calcul contribuția lui. Aici apare problema, nu se știe suma contribuției celor 250 mii de persoane.

”Mai gravă este situația la cei care fac asigurare obligatorie. Este o listă de persoane. Și aici apar două probleme, lista și oamenii pe care statul nu-i poate prinde cum ar fi patentarii, notarii și executori judecătorești. Ei sunt obligați deoarece au o relație cu statul, însă nimeni benevol nu merge să se asigure. Numărul celor care se asigură oscilează între 30 și 50 mii de persoane. Aici apare problema că timp de șapte ani nu s-a schimbat cota fixă. Cum a fost aprobată în 2014 la 4056 de lei așa și a rămas. Cetățeanul care muncea plătea 3096 de lei, iar cel care avea asigurarea în cotă fixă - 4000 de lei. Anul acesta, cei care muncesc vor achita 8800 de lei, iar la ceilalți suma a rămas 4000 de lei. De exemplu notarii dacă își achiziționează polița la început de an achită doar 2000 de lei de patru ori mai puțin. De șase ani se face derogare de la legislație, care spune clar, cota fixă se stabilește în funcție de salariu”, a mai spus Ioniță.

Din 2005 până în 2014 contribuția persoanelor cu cotă fixă și a celor cu salariu era similară. Din 2014 cei care muncesc achită din ce în ce mai mult, iar ceilalți nu contribuie.

În același timp, Guvernul s-a angajat să asigure 16 categorii de cetățeni. Or, nu există nicio legătură dintre numărul de persoane care trebuie să fie asigurate și contribuția lor financiară. Cei 600 mii de salariați vor vira la CNAS 5,2 miliarde de lei, iar ceilalți 1,7 milioane ale guvernului vor plăti doar 3 miliarde de lei. Până în 2013, Guvernul își respecta obligațiile și achita de bine de rău cam de 2,5 ori mai puțin pentru un asigurat de el. . Ulterior plătea de două ori mai puțin. Dacă în prezent salariații achită 8800 de lei, Guvernul ar trebui să achite de 2,5 orii mai puțin – 3500 de lei, însă executivul achită o sumă infimă de doar 1700 de lei. Astfel, el spune că achită, dar în realitate nu plătește. Doar anul acesta Guvernul refuză să achite cel puțin 3 miliarde de lei. Și aici ne confruntăm cu problema că sistemul de sănătate nu primește banii din contribuțiile obligatorii.

Sistemul de sănătate din republica Moldova, în opinia lui Ioniță, este finanțat din asigurările obligatorii (salariații, cei care lucrează la jumătate de normă, și cu cotă fixă și asigurații de către Guvern), programele finanțate din banii publici, asigurările benevole (în statele dezvoltate ponderea se ridică la 20% din total comparativ cu Republica Moldova unde este de 100 de ori mai puțin). Acest lucru se întâmplă deoarece piața asigurărilor din republica Moldova este una slab dezvoltată , agenții economici nu au cultura de asigurare și în plus statul impozitează asigurările benevole. O sursă de venituri în sistemul de sănătate sunt și serviciile contra plată unde este o netransparență totală. Potrivit rapoartelor Curții de Conturi, efectuate la câteva spitale putem deduce ca serviciile contra plata per total se ridica anual la 300-400 milioane de lei. A cincea sursă de venit pentru sistemul de sănătate sunt donațiile și sponsorizările, care se ridică la 200 milioane de lei. Și ultima sursă sunt plățile neformale, care indirect pot fi estimate la un miliard de lei. Ele nu pot fi tratate ca mită ci ca plăți neoficiale, deoarece cetățeanul plătește pentru un serviciu. Plățile sunt o evaziune fiscală și o delapidare a banului public. Cel mai grav este că se educă un comportament al cetățeanului că nu vrea să își facă asigurare medicală obligatorie.

Ioniță a concluzionat că în toți acești ani, din nedorința politică,  si populism sistemul de sănătate a ajuns cel mai subfinanțat din Europa. Ca prioritate de finanțare sunt alocați 4,1% din bugetul public și sub formă de plăți neoficiale – 0,5%. Dacă nu se va întreprinde nimic pentru a ridica ponderea alocărilor din PIB la 5,5%-6% pentru sistemul de sănătate înseamnă că nu am învățat nimic.

Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.

Aproape trei decenii sunt de la prăpastia care a apărut dintre Republica Moldova și regiunea stângă a Nistrului, care a fost una specifică din punct de vedere economic. Pe timpul URSS acolo exista un conglomerat de întreprinderi industriale competitive, care aveau resurse umane calificate. Agricultura era dotată: suprafețe foarte mari de terenuri irigate, întreprinderi puternice și producții agricole și industriale, care aveau piață de desfacere garantată comparativ cu regiunea din dreapta Nistrului, a explicat în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, directorul de programe IDIS Viitorul, Viorel Chivriga.

Ruptura care a apărut în anii 90 s-a răsfrânt puternic asupra economiei. În prezent, indicatorii economici arată foarte prost. Unicul beneficiu asupra economiei regiunii îl are Acordul de Liber Schimb cu UE.

Potrivit lui Chivriga, ca urmare a Acordului de Liber Schimb a avut loc o reorientare a exporturilor spre UE statele non-CSI, cu o pondere de peste 80% cu fluxuri însemnate de mărfuri spre Ucraina și România. Asta, în timp ce ponderea exporturilor în statele CSI a scăzut de la 17,6% în anul 2016 la 15,7% în 2018. În comerțul intern cu regiunea din partea dreaptă a Nistrului este vizibilă o extindere a grupurilor de bunuri cu valoare mică și conturarea unui grup mic de mărfuri cu valoare mai mare.

Cea mai mare poarte a comerțului este îndreptată spre partea dreaptă a Nistrului. Însă nu vedem o varietate mare de poziții tarifare la export comparativ în anii 90. De exemplu, la produsele alimentare, la circa patru poziții tarifare tranzacțiile sunt cu partea dreaptă a Nistrului și se ridică la un milion USD. În timp ce la produsele industriale ponderea e de 80%. La produsele agricole și alimentare sunt doar trei grupe de bunuri, tranzacțiile cărora înregistrează valori mai mari de un milion USD: semințele de floarea soarelui, făina de grâu și alcoolul etilic nedenaturat. Și la produsele industriale este înregistrată o tendință similară. Tranzacțiile comerciale, care depășesc pragul de un milion de dolari cuprind numai 7 poziții deținute de produsele industriei metalurgice, resursele naturale, cimenturi hidraulice și autoturisme.

”În domeniul agricol situația e dificilă ca urmare a lipsei reformelor. Tradițional, în raioanele din regiune erau concentrate gospodării cu suprafețe considerabile de plantații multianuale. Ca exemplu, câteva decenii în urmă, numai în asociația inter-gospodărească „Pameati Ilicea” din raionul Slobozia erau concentrate plantații pomicole cu suprafața de 3700 ha, cu randamente foarte înalte (în anul 1979, roada medie de fructe în asociație a constituit 210 chintale/ha. În anul 2018, roada medie de fructe în regiunea din stânga Nistrului a înregistrat 141,1 chintale/ha.

Carențele cele mai mari sunt la finanțarea sectorului. O reformă, care nu a fost inițiată și exploatată de decidenți și agenții economici. Ba mai mult, dotarea tehnică este foarte slabă și pune în pericol întreprinderile agricole, dar și pe cele orientate spre prelucrarea producției. Totodată, sunt lipsă echipamentele pentru procesare, manipularea și păstrarea producției agricole. În timp ce în dreapta Nistrului sunt linii de sortare, frigidere și camere de ambalare. Sectorul animalier din regiunea secesionistă este la pământ în condițiile în care în ultimul deceniu a regresat foarte mult”, a spus directorul de programe.

Viorel Chivriga a concluzionat că izolarea politică a regiunii din stânga Nistrului a influențat negativ economia regională. Iar pentru apropierea celor două maluri ale Nistrului e nevoie de o abordare pur economică, nu politică. Cu cât mai bine va merge economia din Republica Moldova cu atât mai pozitiv se vor dezvolta conexiunile cu regiunea din stânga Nistrului. Aceasta este de fapt locomotiva pentru apropierea regiunii. Pretinsele autorități vor trebui să înțeleagă că secesiunea nu e cea mai bună cale pentru populație și business.

Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.

La finele lunii februarie s-au împlinit 100 de zile la învestirea Guvernului Chicu. Este un termen scurt pentru a vorbi despre rezultatele guvernării ale unui executiv, însă putem face anumite deducții privind activitatea acestuia. Analiza activității Guvernului Chicu reiese din două aspecte:  funcțional și al rezultatelor, constată în cadrul emisiunii „15 minute de realism economic”, analistul IDIS Viitorul, Ion Tăbârță.

Aspectul funcțional se referă la modul în care acest Guvern își exercită atribuțiile. După instituirea Guvernului Chicu s-a creat o practică de comunicare între instituțiile statului când luni la președinție, șeful statului, Igor Dodon îi convoacă pe spicherul Parlamentului și pe prim-ministru pentru a le da indicații ce trebuie aceștia să facă. Nu este o practică care decurge din logica instituțională de funcționare a principalelor instituții ale statului, dacă e să ne uităm la atribuțiile constituționale ale fiecăreia dintre ele.

„În conformitate cu art. 96 din Constituția Republicii Moldova, Guvernul are atribuția de a realiza politica internă și externă a statului, conducându-se de programul de guvernare adoptat de Parlament. Totodată, dacă e să ne referim la atribuțiile șefului statului atunci, în conformitate cu art. 77, acesta este garantul suveranității și integrității Republicii Moldova. Diferența este că Guvernul este cel care realizează politica executivă a statului, iar șeful statului nu este altceva decât garantul simbolic al instituțiilor statului. Ba mai mult, nicăieri în Constituție nu este scris că președintele țării are atribuții executive. Practica ședințelor de luni dintre șeful statului, premier și spicher depășește limitele constituționale. Este o practică defectuoasă, care mai degrabă face ca Republica Moldova să funcționeze ca o republică prezidențială și nu ca una parlamentară, cum este scris în Constituție. Șeful statului, în conformitate legea supremă, are anumite atribuții sporite în domeniul politici externe și apărării. În rest, președintele țării are prerogative simbolice în designul instituțional al statului Republica Moldova”, a explicat Ion Tăbârță.

În ceea ce privește aspectul rezultatelor, potrivit analistului IDIS Viitorul, premierul Chicu a vrut să vină în Parlament cu raportul de activitate, însă această apariție a lui în legislativ nu a fost anunțată din timp. În rezultat, partidele din opoziție i-au zădărnicit prezentarea raportului prin blocarea tribunei Parlamentului. În raportul publicat pe pagina oficială a Guvernului, care conține 12 obiective, totul este foarte frumos. Din punctele acestor obiective vedem că ele, fie au fost realizate, fie sunt în curs de realizare. Totuși, conținutul raportului este de ordin tehnic și puțin palpabil pentru cetățeanul de rând. Or, actualul Guvern, care s-a numit tehnocrat, a spus că este unul social. Însă din punct de vedere al politicilor sociale, economice și financiare acest Guvern are multe restanțe.

Referindu-ne la aspectele sociale, executivul a aprobat majorarea călătoriilor interurbane, ceea ce nicăieri nu este convenit în programul de guvernare. Sunt multe neclarități privind indexarea pensiilor, care trebuia, în conformitate cu cele promise, să fie făcută de două ori pe an, dar de fapt este cu mult sub promisiunile șefului statului și ale executivului.

„Pe dimensiunea externă, Republica Moldova este izolată aproape în totalitate de partenerii externi. Chișinăul a pierdut din dinamica relațiilor cu UE pe care le-a avut în timpul Guvernului Sandu. În prezent, relațiile cu UE sunt în stand-by, iar cele cu statele vecine – România și Ucraina – practic, sunt înghețate. Pe de altă parte, se atestă o dinamică în relația cu Federația Rusă, însă nu este clar dacă această dinamică e în interesele naționale ale Republicii Moldova sau este pentru îndeplinirea anumitor puncte de pe agenda geopolitică a Moscovei. Așa numita politică echilibrată a șefului statului nu înseamnă altceva decât reorientarea vectorului extern al Republicii Moldova dinspre Vest spre Est”, a spus Tăbârță.

Acest Guvern nu a realizat progrese nici pe dimensiunea transnistreană. Ba mai mult, la începutul anului Chișinăul a intrat într-un anumit conflict privind circulația transportului în stânga Nistrului. La capitolul aspecte economice, în continuare avem acele scheme gri care au fost în timpul guvernării oligarhice a lui Plahotniuc. În plus, avem o serie de proiecte economice învăluite în mister. Este vorba de renumitul credit de 500 mil. USD, care nu este clar în ce condiții va fi oferit. Avem și acea inițiativă cu dezvoltarea infrastructurii aeroportuare prin construcția a încă două aeroporturi, dar și inițiativa de privatizare a „Metalferos”.

Analistul IDIS Viitorul, Ion Tăbârță a concluzionat că Guvernul Chicu a dus funcționalitatea instituțiilor statului pe o dimensiune care nu se înscrie în normele procedurale constituționale, și anume, când șeful statului, depășindu-și prerogativele, conduce executivul. Totodată, așa numitul Guvern social-economic al dlui Chicu întârzie să vină cu rezultate concrete pentru cetățenii simpli.

Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.

Rezultatele monitorizării progresului privind implementarea Planului de acțiuni anticorupție în domeniul achizițiilor publice atestă că jumătate dintre acțiuni (50%) sunt nerealizate, 40% din acțiuni au fost realizate parțial,  și doar 10% din acțiuni au fost realizate. Acestea sunt constatările prezentate în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic” economista IDIS Viitorul, Diana Enachi, care citează datele Raportului alternativ de monitorizare a Planului sectorial de acțiuni anticorupție în domeniul achizițiilor publice pentru anul 2019.

Evaluarea percepției actorilor din procesul de achiziție arată că mai mult de jumătate (53,4%) dintre participanții la chestionare consideră că integritatea sistemului de achiziții se află la un nivel scăzut și extrem de scăzut. În același timp, 46,7% apreciază integritatea cu calificativul mediu.

Potrivit Dianei Enachi, în anul 2019, nu au fost inițiate acțiuni de evaluare a beneficiilor centralizării și elaborarea unor acte normative care ar reglementa centralizarea achizițiilor (pe diferite domenii/regiuni). Un argument în plus este și percepția autorităților contractante, astfel majoritatea dintre autoritățile participante la chestionare consideră oportună centralizarea achizițiilor în anumite domenii fapt ce ar contribui la obținere prețurilor mai bune și la organizarea mai eficientă a procesului de achiziție.

Cu referire la setarea unui cadru normativ de politici unice de achiziții pentru întreprinderile cu capital de stat, nu au fost înregistrate progrese. Cu toate că a fost elaborat un proiect de regulament privind achiziționarea bunurilor, lucrărilor și serviciilor de către întreprinderile de stat și societățile pe acțiuni cu capital integral sau majoritar de stat, totuși proiectul nu a ajuns să fie prezentat și examinat de către Guvern.

”Deși se impunea revizuirea mecanismelor de control ex-ante și control ex-post, acestea a fost excluse din competențele Agenției Achiziții Publice odată cu modificările cadrului legal. Într-adevăr, mecanismul precedent de verificare a fiecărei achiziții este unul ineficient, având în vedere capacitățile și resursele Agenției, însă trebuia regândit un mecanism de control selectiv în baza unei metodologii cu indicatori de risc. Actualmente, constatăm că statul nu deține pârghii de intervenție pentru a sancționa contravențional persoanele care comit ilegalități în procesul de achiziție publică.”, a spus economista IDIS Viitorul.

Un altă acțiune din Plan care urma să contribuie la reducerea și prevenirea riscurilor de corupție din achiziții vizează dezvoltarea sistemului electronic de achiziții cu funcționalități de generare a rapoartelor și cu integrarea unui instrument de evaluare a riscurilor de corupție. Cu regret, nici una dintre acțiuni nu a fost realizată în anul 2019, respectiv sistemul electronic actual MTender nu permite autorităților de profil generarea rapoartelor statistice, iar publicului larg – motoare de căutare intuitive și ușor de aplicat și accesul la informație după atribuirea contractului. Chiar și înregistrarea contractelor de achiziție la trezoreriile regionale are loc încă pe hârtie.

În concluzie, Diana Enachi drept recomandare generală sugerează Ministerului Finanțelor publicarea Rapoartelor de monitorizare a Planului sectorial, conform prevederilor legale, evaluarea progresului final și elaborarea unui nou Plan anticorupție cu aplicarea unui exercițiu participativ în care actorii implicați direct în proces ar identifica problemele și acțiunile necesare pentru reducerea riscurilor de corupție în domeniu.

Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.