Sistemul de sănătate este subfinanțat, iar Republica Moldova este codașa Europei la acest capitol. Acum sunt necesare lecții de învățat, decizii de luat, iar după ce va trece pandemia factorii politici și cetățenii din Republica Moldova vor înțelege că medicina este un serviciu care trebuie plătit. În ultimi ani Republica Moldova alocă pentru medicină 4,1% din PIB comparativ cu statele din UE unde alocările ajung la 9,6%, constată în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, economistul IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță.
Importanța medicinii în Republica Moldova este de 2,4 ori mai mică față de cea din UE. Evident, nu poți avea medicină, nu poți avea calitate. Cel mai curios este că medicii cu o finanțare atât de mică reușesc să facă față lucrurilor.
”Medicina până în anul 2004 era finanțată din bugetul de stat, dar sistemul nu putea supraviețui la nesfârșit. În anul 2002 a fost elaborat un document prin care fiecare cetățean trebuia să fie asigurat. În 2003 a fost implementat proiectul pilot în raionul Hâncești, iar în anul 2004 s-a extins în toată țara. În rezultat avem medicina asigurată, dar nici pe de parte nu este ceea ce trebuie să fie”, spune Ioniță.
Potrivit economistului, în țările similare cu Republica Moldova cota pentru medicină este de 13% fie plătește salariatul, fie plătește angajatorul. Or, dacă aloci mai puțin de 11% din salariu poți să-i spui cum vrei, dar nu asigurare medicală. În Republica Moldova s-a început cu 4% și s-a ajuns la 7% în anul 2009. La acea vreme, politicul a decis să stopeze creșterea. Ulterior în 2015 s-a ajuns la 9%. Astfel prima problemă în medicină este contribuția mică a cetățeanului, cine și cât contribuie.
În prezent, în Republica Moldova sunt 2,7 milioane de locuitori, dar oficial lucrează circa 600 mii. Astfel, statul a spus că cei care se asigură din salariu achită 9%, iar ceilalți cum ar fi patentarii, deținătorii de terenuri agricole se asigură la o cotă fixă (trebuie să fie stabilită anual) și ultima categorie, asigurații de către stat. Numărul cărora în prezent se ridică 1,7 milioane de cetățeni. Însă statul a spus că va asigura, dar a uitat să dea și bani pentru acest lucru. Problemă este contribuția, cea dea doua cine și cât contribuie. Datele CNAS arată că anual sunt asigurați 850 mii de persoane din salariu. Întrebarea este de unde apare această cifră dacă numărul total de salariați este de 600 mii de peroane. Astfel, cei 250 mii de peroane lucrează parțial și atunci dacă o dată au făcut contribuții în sistemul asigurărilor medicale (de ex. 100 de lei) este luată în calcul contribuția lui. Aici apare problema, nu se știe suma contribuției celor 250 mii de persoane.
”Mai gravă este situația la cei care fac asigurare obligatorie. Este o listă de persoane. Și aici apar două probleme, lista și oamenii pe care statul nu-i poate prinde cum ar fi patentarii, notarii și executori judecătorești. Ei sunt obligați deoarece au o relație cu statul, însă nimeni benevol nu merge să se asigure. Numărul celor care se asigură oscilează între 30 și 50 mii de persoane. Aici apare problema că timp de șapte ani nu s-a schimbat cota fixă. Cum a fost aprobată în 2014 la 4056 de lei așa și a rămas. Cetățeanul care muncea plătea 3096 de lei, iar cel care avea asigurarea în cotă fixă - 4000 de lei. Anul acesta, cei care muncesc vor achita 8800 de lei, iar la ceilalți suma a rămas 4000 de lei. De exemplu notarii dacă își achiziționează polița la început de an achită doar 2000 de lei de patru ori mai puțin. De șase ani se face derogare de la legislație, care spune clar, cota fixă se stabilește în funcție de salariu”, a mai spus Ioniță.
Din 2005 până în 2014 contribuția persoanelor cu cotă fixă și a celor cu salariu era similară. Din 2014 cei care muncesc achită din ce în ce mai mult, iar ceilalți nu contribuie.
În același timp, Guvernul s-a angajat să asigure 16 categorii de cetățeni. Or, nu există nicio legătură dintre numărul de persoane care trebuie să fie asigurate și contribuția lor financiară. Cei 600 mii de salariați vor vira la CNAS 5,2 miliarde de lei, iar ceilalți 1,7 milioane ale guvernului vor plăti doar 3 miliarde de lei. Până în 2013, Guvernul își respecta obligațiile și achita de bine de rău cam de 2,5 ori mai puțin pentru un asigurat de el. . Ulterior plătea de două ori mai puțin. Dacă în prezent salariații achită 8800 de lei, Guvernul ar trebui să achite de 2,5 orii mai puțin – 3500 de lei, însă executivul achită o sumă infimă de doar 1700 de lei. Astfel, el spune că achită, dar în realitate nu plătește. Doar anul acesta Guvernul refuză să achite cel puțin 3 miliarde de lei. Și aici ne confruntăm cu problema că sistemul de sănătate nu primește banii din contribuțiile obligatorii.
Sistemul de sănătate din republica Moldova, în opinia lui Ioniță, este finanțat din asigurările obligatorii (salariații, cei care lucrează la jumătate de normă, și cu cotă fixă și asigurații de către Guvern), programele finanțate din banii publici, asigurările benevole (în statele dezvoltate ponderea se ridică la 20% din total comparativ cu Republica Moldova unde este de 100 de ori mai puțin). Acest lucru se întâmplă deoarece piața asigurărilor din republica Moldova este una slab dezvoltată , agenții economici nu au cultura de asigurare și în plus statul impozitează asigurările benevole. O sursă de venituri în sistemul de sănătate sunt și serviciile contra plată unde este o netransparență totală. Potrivit rapoartelor Curții de Conturi, efectuate la câteva spitale putem deduce ca serviciile contra plata per total se ridica anual la 300-400 milioane de lei. A cincea sursă de venit pentru sistemul de sănătate sunt donațiile și sponsorizările, care se ridică la 200 milioane de lei. Și ultima sursă sunt plățile neformale, care indirect pot fi estimate la un miliard de lei. Ele nu pot fi tratate ca mită ci ca plăți neoficiale, deoarece cetățeanul plătește pentru un serviciu. Plățile sunt o evaziune fiscală și o delapidare a banului public. Cel mai grav este că se educă un comportament al cetățeanului că nu vrea să își facă asigurare medicală obligatorie.
Ioniță a concluzionat că în toți acești ani, din nedorința politică, si populism sistemul de sănătate a ajuns cel mai subfinanțat din Europa. Ca prioritate de finanțare sunt alocați 4,1% din bugetul public și sub formă de plăți neoficiale – 0,5%. Dacă nu se va întreprinde nimic pentru a ridica ponderea alocărilor din PIB la 5,5%-6% pentru sistemul de sănătate înseamnă că nu am învățat nimic.
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
Aproape trei decenii sunt de la prăpastia care a apărut dintre Republica Moldova și regiunea stângă a Nistrului, care a fost una specifică din punct de vedere economic. Pe timpul URSS acolo exista un conglomerat de întreprinderi industriale competitive, care aveau resurse umane calificate. Agricultura era dotată: suprafețe foarte mari de terenuri irigate, întreprinderi puternice și producții agricole și industriale, care aveau piață de desfacere garantată comparativ cu regiunea din dreapta Nistrului, a explicat în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, directorul de programe IDIS Viitorul, Viorel Chivriga.
Ruptura care a apărut în anii 90 s-a răsfrânt puternic asupra economiei. În prezent, indicatorii economici arată foarte prost. Unicul beneficiu asupra economiei regiunii îl are Acordul de Liber Schimb cu UE.
Potrivit lui Chivriga, ca urmare a Acordului de Liber Schimb a avut loc o reorientare a exporturilor spre UE statele non-CSI, cu o pondere de peste 80% cu fluxuri însemnate de mărfuri spre Ucraina și România. Asta, în timp ce ponderea exporturilor în statele CSI a scăzut de la 17,6% în anul 2016 la 15,7% în 2018. În comerțul intern cu regiunea din partea dreaptă a Nistrului este vizibilă o extindere a grupurilor de bunuri cu valoare mică și conturarea unui grup mic de mărfuri cu valoare mai mare.
Cea mai mare poarte a comerțului este îndreptată spre partea dreaptă a Nistrului. Însă nu vedem o varietate mare de poziții tarifare la export comparativ în anii 90. De exemplu, la produsele alimentare, la circa patru poziții tarifare tranzacțiile sunt cu partea dreaptă a Nistrului și se ridică la un milion USD. În timp ce la produsele industriale ponderea e de 80%. La produsele agricole și alimentare sunt doar trei grupe de bunuri, tranzacțiile cărora înregistrează valori mai mari de un milion USD: semințele de floarea soarelui, făina de grâu și alcoolul etilic nedenaturat. Și la produsele industriale este înregistrată o tendință similară. Tranzacțiile comerciale, care depășesc pragul de un milion de dolari cuprind numai 7 poziții deținute de produsele industriei metalurgice, resursele naturale, cimenturi hidraulice și autoturisme.
”În domeniul agricol situația e dificilă ca urmare a lipsei reformelor. Tradițional, în raioanele din regiune erau concentrate gospodării cu suprafețe considerabile de plantații multianuale. Ca exemplu, câteva decenii în urmă, numai în asociația inter-gospodărească „Pameati Ilicea” din raionul Slobozia erau concentrate plantații pomicole cu suprafața de 3700 ha, cu randamente foarte înalte (în anul 1979, roada medie de fructe în asociație a constituit 210 chintale/ha. În anul 2018, roada medie de fructe în regiunea din stânga Nistrului a înregistrat 141,1 chintale/ha.
Carențele cele mai mari sunt la finanțarea sectorului. O reformă, care nu a fost inițiată și exploatată de decidenți și agenții economici. Ba mai mult, dotarea tehnică este foarte slabă și pune în pericol întreprinderile agricole, dar și pe cele orientate spre prelucrarea producției. Totodată, sunt lipsă echipamentele pentru procesare, manipularea și păstrarea producției agricole. În timp ce în dreapta Nistrului sunt linii de sortare, frigidere și camere de ambalare. Sectorul animalier din regiunea secesionistă este la pământ în condițiile în care în ultimul deceniu a regresat foarte mult”, a spus directorul de programe.
Viorel Chivriga a concluzionat că izolarea politică a regiunii din stânga Nistrului a influențat negativ economia regională. Iar pentru apropierea celor două maluri ale Nistrului e nevoie de o abordare pur economică, nu politică. Cu cât mai bine va merge economia din Republica Moldova cu atât mai pozitiv se vor dezvolta conexiunile cu regiunea din stânga Nistrului. Aceasta este de fapt locomotiva pentru apropierea regiunii. Pretinsele autorități vor trebui să înțeleagă că secesiunea nu e cea mai bună cale pentru populație și business.
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
La finele lunii februarie s-au împlinit 100 de zile la învestirea Guvernului Chicu. Este un termen scurt pentru a vorbi despre rezultatele guvernării ale unui executiv, însă putem face anumite deducții privind activitatea acestuia. Analiza activității Guvernului Chicu reiese din două aspecte: funcțional și al rezultatelor, constată în cadrul emisiunii „15 minute de realism economic”, analistul IDIS Viitorul, Ion Tăbârță.
Aspectul funcțional se referă la modul în care acest Guvern își exercită atribuțiile. După instituirea Guvernului Chicu s-a creat o practică de comunicare între instituțiile statului când luni la președinție, șeful statului, Igor Dodon îi convoacă pe spicherul Parlamentului și pe prim-ministru pentru a le da indicații ce trebuie aceștia să facă. Nu este o practică care decurge din logica instituțională de funcționare a principalelor instituții ale statului, dacă e să ne uităm la atribuțiile constituționale ale fiecăreia dintre ele.
„În conformitate cu art. 96 din Constituția Republicii Moldova, Guvernul are atribuția de a realiza politica internă și externă a statului, conducându-se de programul de guvernare adoptat de Parlament. Totodată, dacă e să ne referim la atribuțiile șefului statului atunci, în conformitate cu art. 77, acesta este garantul suveranității și integrității Republicii Moldova. Diferența este că Guvernul este cel care realizează politica executivă a statului, iar șeful statului nu este altceva decât garantul simbolic al instituțiilor statului. Ba mai mult, nicăieri în Constituție nu este scris că președintele țării are atribuții executive. Practica ședințelor de luni dintre șeful statului, premier și spicher depășește limitele constituționale. Este o practică defectuoasă, care mai degrabă face ca Republica Moldova să funcționeze ca o republică prezidențială și nu ca una parlamentară, cum este scris în Constituție. Șeful statului, în conformitate legea supremă, are anumite atribuții sporite în domeniul politici externe și apărării. În rest, președintele țării are prerogative simbolice în designul instituțional al statului Republica Moldova”, a explicat Ion Tăbârță.
În ceea ce privește aspectul rezultatelor, potrivit analistului IDIS Viitorul, premierul Chicu a vrut să vină în Parlament cu raportul de activitate, însă această apariție a lui în legislativ nu a fost anunțată din timp. În rezultat, partidele din opoziție i-au zădărnicit prezentarea raportului prin blocarea tribunei Parlamentului. În raportul publicat pe pagina oficială a Guvernului, care conține 12 obiective, totul este foarte frumos. Din punctele acestor obiective vedem că ele, fie au fost realizate, fie sunt în curs de realizare. Totuși, conținutul raportului este de ordin tehnic și puțin palpabil pentru cetățeanul de rând. Or, actualul Guvern, care s-a numit tehnocrat, a spus că este unul social. Însă din punct de vedere al politicilor sociale, economice și financiare acest Guvern are multe restanțe.
Referindu-ne la aspectele sociale, executivul a aprobat majorarea călătoriilor interurbane, ceea ce nicăieri nu este convenit în programul de guvernare. Sunt multe neclarități privind indexarea pensiilor, care trebuia, în conformitate cu cele promise, să fie făcută de două ori pe an, dar de fapt este cu mult sub promisiunile șefului statului și ale executivului.
„Pe dimensiunea externă, Republica Moldova este izolată aproape în totalitate de partenerii externi. Chișinăul a pierdut din dinamica relațiilor cu UE pe care le-a avut în timpul Guvernului Sandu. În prezent, relațiile cu UE sunt în stand-by, iar cele cu statele vecine – România și Ucraina – practic, sunt înghețate. Pe de altă parte, se atestă o dinamică în relația cu Federația Rusă, însă nu este clar dacă această dinamică e în interesele naționale ale Republicii Moldova sau este pentru îndeplinirea anumitor puncte de pe agenda geopolitică a Moscovei. Așa numita politică echilibrată a șefului statului nu înseamnă altceva decât reorientarea vectorului extern al Republicii Moldova dinspre Vest spre Est”, a spus Tăbârță.
Acest Guvern nu a realizat progrese nici pe dimensiunea transnistreană. Ba mai mult, la începutul anului Chișinăul a intrat într-un anumit conflict privind circulația transportului în stânga Nistrului. La capitolul aspecte economice, în continuare avem acele scheme gri care au fost în timpul guvernării oligarhice a lui Plahotniuc. În plus, avem o serie de proiecte economice învăluite în mister. Este vorba de renumitul credit de 500 mil. USD, care nu este clar în ce condiții va fi oferit. Avem și acea inițiativă cu dezvoltarea infrastructurii aeroportuare prin construcția a încă două aeroporturi, dar și inițiativa de privatizare a „Metalferos”.
Analistul IDIS Viitorul, Ion Tăbârță a concluzionat că Guvernul Chicu a dus funcționalitatea instituțiilor statului pe o dimensiune care nu se înscrie în normele procedurale constituționale, și anume, când șeful statului, depășindu-și prerogativele, conduce executivul. Totodată, așa numitul Guvern social-economic al dlui Chicu întârzie să vină cu rezultate concrete pentru cetățenii simpli.
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
Rezultatele monitorizării progresului privind implementarea Planului de acțiuni anticorupție în domeniul achizițiilor publice atestă că jumătate dintre acțiuni (50%) sunt nerealizate, 40% din acțiuni au fost realizate parțial, și doar 10% din acțiuni au fost realizate. Acestea sunt constatările prezentate în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic” economista IDIS Viitorul, Diana Enachi, care citează datele Raportului alternativ de monitorizare a Planului sectorial de acțiuni anticorupție în domeniul achizițiilor publice pentru anul 2019.
Evaluarea percepției actorilor din procesul de achiziție arată că mai mult de jumătate (53,4%) dintre participanții la chestionare consideră că integritatea sistemului de achiziții se află la un nivel scăzut și extrem de scăzut. În același timp, 46,7% apreciază integritatea cu calificativul mediu.
Potrivit Dianei Enachi, în anul 2019, nu au fost inițiate acțiuni de evaluare a beneficiilor centralizării și elaborarea unor acte normative care ar reglementa centralizarea achizițiilor (pe diferite domenii/regiuni). Un argument în plus este și percepția autorităților contractante, astfel majoritatea dintre autoritățile participante la chestionare consideră oportună centralizarea achizițiilor în anumite domenii fapt ce ar contribui la obținere prețurilor mai bune și la organizarea mai eficientă a procesului de achiziție.
Cu referire la setarea unui cadru normativ de politici unice de achiziții pentru întreprinderile cu capital de stat, nu au fost înregistrate progrese. Cu toate că a fost elaborat un proiect de regulament privind achiziționarea bunurilor, lucrărilor și serviciilor de către întreprinderile de stat și societățile pe acțiuni cu capital integral sau majoritar de stat, totuși proiectul nu a ajuns să fie prezentat și examinat de către Guvern.
”Deși se impunea revizuirea mecanismelor de control ex-ante și control ex-post, acestea a fost excluse din competențele Agenției Achiziții Publice odată cu modificările cadrului legal. Într-adevăr, mecanismul precedent de verificare a fiecărei achiziții este unul ineficient, având în vedere capacitățile și resursele Agenției, însă trebuia regândit un mecanism de control selectiv în baza unei metodologii cu indicatori de risc. Actualmente, constatăm că statul nu deține pârghii de intervenție pentru a sancționa contravențional persoanele care comit ilegalități în procesul de achiziție publică.”, a spus economista IDIS Viitorul.
Un altă acțiune din Plan care urma să contribuie la reducerea și prevenirea riscurilor de corupție din achiziții vizează dezvoltarea sistemului electronic de achiziții cu funcționalități de generare a rapoartelor și cu integrarea unui instrument de evaluare a riscurilor de corupție. Cu regret, nici una dintre acțiuni nu a fost realizată în anul 2019, respectiv sistemul electronic actual MTender nu permite autorităților de profil generarea rapoartelor statistice, iar publicului larg – motoare de căutare intuitive și ușor de aplicat și accesul la informație după atribuirea contractului. Chiar și înregistrarea contractelor de achiziție la trezoreriile regionale are loc încă pe hârtie.
În concluzie, Diana Enachi drept recomandare generală sugerează Ministerului Finanțelor publicarea Rapoartelor de monitorizare a Planului sectorial, conform prevederilor legale, evaluarea progresului final și elaborarea unui nou Plan anticorupție cu aplicarea unui exercițiu participativ în care actorii implicați direct în proces ar identifica problemele și acțiunile necesare pentru reducerea riscurilor de corupție în domeniu.
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
Banca Națională prognozează diminuarea inflației și a redus rata de politică monetară la minimul istoric de 5,5% și spune că relaxarea politicii monetare va depinde preponderent de situația macroeconomică curentă. Însă FMI afirmă că decizia respectivă a fost luată prematur ca urmare a riscurilor privind politica bugetară, constată în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, jurnalistul Victor Ursu.
Presiuni inflaționiste pot avea prețurile la petrol și condițiile climaterice nefaste, dar anul 2020 va fi marcat de un trend dezinflaționist. În context, banca centrală pentru a impulsiona creditarea sectorului real menționează că banii s-ar mai putea ieftini după reducerea ratei la 5,5%. Dar ca urmare a excesului de lichiditate din sectorul bancar de 6,04 miliarde de lei efectele de reducere a costurilor împrumuturilor va întârzia pentru sectorul corporate. Beneficiarul exclusiv va fi Guvernul, care-și va reduce costurile deficitului bugetar.
În opinia lui Victor Ursu, în urma șocurilor climaterice care sunt tot mai frecvente ar putea afecta productivitatea sectorului agricol ceea ce ar duce la majorarea prețurilor la produsele alimentare. Ba mai mult, schimbarea condițiilor economice la nivel mondial și tensiunile geopolitice au un efect direct asupra principalelor indicatori economici globali și se vor regăsi și în evoluțiile din Republica Moldova.
Prognoza inflației a băncii centrale denotă dominația prețurilor la produsele alimentare și a inflației de bază pe tot orizontul de prognoză. Iar prețurile reglementate vor avea un șoc temporar, iar majorarea prețurilor la combustibili va fi una nesemnificativă.
Produsele alimentare care sunt cele mai sensibile la majorarea prețurilor au cel mai mare impact în condițiile în care aproape jumătate din veniturile populației sunt direcționate pentru alimente. Persoanele cu venituri mici sunt cele mai afectate de majorarea prețurilor. Pentru anul curent avansul prețurilor este prognozată la 5,1%, iar pentru anul viitor – 3,6%.
”Riscurile inflaționiste sunt constate și de FMI, care susține că sunt determinate de politica bugetar-fiscală mai relaxată și de deprecierea monedei naționale. Iar BNM trebuie să fie gata să ajusteze politica monetară, în cazul în care se vor materializa riscurile care ar putea influența perspectivele inflației. Ba mai mult, decizia de relaxare a politicii monetare de la sfârșitul anului trecut a fost luată prematur”, a concluzionat Victor Ursu.
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
După trei ani de creștere a agriculturii în anul 2019, a fost înregistrat o reducere a producției agricole cu circa 2 la sută. Cu precădere este vorba de domeniul zootehnic și vegetal. Acest lucru arată că agricultura a început să bată pasul pe loc din cauza condițiilor climaterice cu care fermierii încă nu s-au învățat să lupte, constată în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, directorul de programe IDIS Viitorul, Viorel Chivriga.
Sectorul animalier este măcinat de probleme de mai mult de un deceniu. Numărul animalelor se reduce de la an la an. Există o problemă de structură și este legată de concentrarea animalelor în gospodăriile casnice. 85% din bovine sunt în gospodăriile casnice. Astfel, sectorul nu va înregistra niciodată performanță. Cu porcinele situația e diferită în condițiile în care gospodăriile casnice dețin circa 45% din efectiv.
”Pentru depășirea problemelor din sectorul animalier este necesar ca acesta să fie finanțat, dar și asistat, prin oferirea suportului pentru organizare și dezvoltare. Dacă problema nu va fi soluționată, atunci vor apărea disfuncții ale pieței cum e în cazul lactatelor. O bună parte a producției este importată. În atare condiții nu putem vorbi de export cu excepția unor poziții tarifare pe care le are Republica Moldova cu CSI și state terțe”, susține Chivriga.
Sunt înregistrate schimbări slabe privind stabilitatea prețurilor, pieței dar și a producției. La culturile legumicole unde a crescut suprafața înființărilor agricole, producția a bătut pasul pe loc. Prețurile, la unele produse s-au majorat cu peste 50%. Acest lucru arată că există insuficientă producție sau o parte din aceasta se erodează calitativ. Evident, deficitul este suplinit cu producția de import și acest lucru duce la majorarea prețurilor.
Deși, Republica Moldova este o țară preponderent agricolă, evidențele arată că de fapt moldovenii nu fac agricultură performantă , desigur cu unele excepții. Acest lucru este exemplificat prin randamentele mai mici ale culturilor agricole comparativ cu unele state europene cu care țara noastră intră în competiție. Este adevărat, suma subvențiilor în UE este mai mare comparativ cu Republica Moldova. Țara noastră a înregistrat unele reușite cu privire la dotarea tehnică, procurarea echipamentelor necesare pentru producție dar și stimularea activităților tinerilor antreprenor. Însă apare o problemă, creșterea restanțelor la subvenții ceea ce creează dificultăți fermierilor. Or, din numărul mare de măsuri ar trebui să fie făcută o prioritizare. Și aici e necesar ca decidenții să poarte discuții cu agricultorii care măsuri au impact imediat și care pe termen lung.
În ceea ce privește comerțul internațional este bine că unii parteneri recurg la unele măsuri de apropiere. Este vorba de lista cu 200 de întreprinderi agreată de Chișinău cu Federația Rusă. Însă trebuie să ținem cont de perioadele nefaste când o parte din agriculturi în perioada anilor 2005-2007 și după 2013 au fost aruncați de pe piața rusă. Un lucru este cert că fermierii care înregistrează rezultate bune nu se vor mai întoarce pe piața din Est, care este una nesigură comparativ cu cea din UE. Accesul produselor agroalimentare moldovenești pe piața comunitară înregistrează o evoluție pozitivă. În anul 2019, UE a majorat cotele pentru unele categorii de produse moldovenești. O parte din fermieri au învățat cum să exporte, să producă, dar și să devină vizibili în comerțul agricol. Este vorba de producătorii de struguri de masă, prune și nuci, dar și de produse procesate. De altfel, aceste companii sunt o punte de tracțiune pentru toată agricultura Republicii Moldova.
Chivriga a concluzionat că dacă există stabilitate, performanță și un segment de exportatori care unt vizibili pe alte piețe înseamnă că agricultura are un potențial care poate fi explorat.
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
După criza din anul 2014 băncile și-au revenit foarte greu și abia în februarie 2018 a început propriu-zis procesul de recuperare. În prezent, soldul creditelor oferite este de 40 miliarde de lei cu o creștere de 8 miliarde de lei în valori absolute. Un lucru interesant este și volumul crescut al depozitelor la vedere, care de fapt sunt o parte din banii moldovenilor de pe carduri pentru care Banca Națională împreună cu băncile trebuie să găsească o soluție pentru a fi utilizați în circuitul economic, constată în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, economistul IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță.
Chiar dacă băncile au început să recupereze terenul pierdut în anul 2014 mai este mult până a atinge nivelul de dinaintea crizei bancare. Raportat la PIB nivelul de dinaintea crizei încă mulți ani va trebui să-l recuperăm. Acum șase ani volumul creditelor raportat la PIB era de 35% ulterior a coborât la 18,5% or, în prezent nivelul e de 19,5%. Astfel, în doi ani a fost recuperat doar 7% din căderea reală și mai e nevoie de 6-7 ani pentru a atinge nivelul din anul 2014. Recuperarea sistemului bancar are loc pe seama persoanelor fizice. În doi ani din portofoliul de opt miliarde lei creștere, șase miliarde de lei aparțin persoanelor fizice și doar două miliarde businessului. Dacă în vară am atestat o majorare de 2,4 miliarde de lei pentru sectorul corporate în prezent avem o stagnare a împrumuturilor pentru persoanele juridice.
Veaceslav Ioniță atrage atenția asupra dinamicii creșterii. În ultimul trimestrul al anului 2019 avem o încetinire puternică a creșterii creditării. Trimestrial în ultimii doi ani soldul creditelor creștea cu câte un miliard de lei, iar în trimestrul doi din 2019 majorarea a fost chiar de 2,3 miliarde de lei. Cel mai interesant este că în trimestrul patru majorarea a fost de doar 0,2 miliarde de lei, o creștere modestă, care cel mai probabil este temporară. Avem o creștere apoi o scădere ușoară a creditelor în rândul businessului ceea ce denotă starea complicată a economiei în timp ce la persoanele fizice am urmărit o creștere fără precedent. Primul record este că gradul de îndatorare a persoanelor fizice în 2019 a depășit 10% din PIB, iar al doilea record - împrumuturile contractate de la bănci și sectorul de ne-bancar a depășit 20 miliarde de lei și ne apropiem de 24 miliarde de lei. Astfel, ponderea portofoliului de credite din total credite oferite persoanelor fizice este de 45% față de acum cinci ani când acestea erau 15%. De fapt, avem o majorare a expunerii a băncilor pe persoanele fizice.
Un element important pentru care băncile ar trebui să găsească o soluție sunt excesul de lichidități din sistemul bancar.
”Dacă urmărim dinamica din ultimii 20 de ani. Până în anul 2013 volumul de depozite atrase era aproape similar cu cel al creditelor oferite. Or, în prezent discrepanța e foarte mare. Anul 2019 a fost încheiat cu un exces de lichiditate de 28 miliarde de lei. Astfel, banii stau imobilizați. Băncile au reușit să acumuleze 68 miliarde de lei depozite, dar au oferit doar 40 miliarde de lei credite. Însă cel mai corect este să spunem că banii sunt inutili, necalitativi. De exemplu, în anul 2014 depozitele persoanelor fizice au fost de 34,5 miliarde de lei dintre care 28 miliarde erau depozite la termen și erau 6 miliarde depozite la vedere, care nu aduc dobândă deponenților. Iar în prezent, volumul depozitelor persoanelor fizice a ajuns la 45,5 miliarde de lei sau cu 11 miliarde de lei mai mult. Însă depozitele la termen au crescut cu doar un miliard de lei. Practic băncile pot folosi aceiași sumă de 29 miliarde de lei pentru acordarea creditelor. Avem o creștere fără precedent a banilor nelucrativi. Sunt banii fără dobândă depuși în bănci de cetățeni. Iar suma ratată din depozitele fără dobânzi se ridică anual în medie la 350 milioane de lei. Banii nu pot fi utilizați, iar BNM este nevoită să-i sterilizeze și să achite suplimentar băncilor 350 milioane de lei anual, doar pe aceste depozite fără dobândă deținute de cetățeni în bănci. Suma mare a depozitelor la vedere rezidă din încrederea redusă a cetățenilor în bănci și din faptul că cetățenii își țin pe carduri o parte din veniturile încasate. Anul trecut moldoveni au primit pe cardurile bancare 70 miliarde de lei (6 miliarde de lei lunar). Dacă acum cinci în ziua salariului banii erau retrași de pe carduri, în prezent comportamentul s-a schimbat: cetățenii tot mai activ achită cu cardul și nu scot toată suma imediat. Anume aceste solduri de pe carduri și au contribuit la creșterea depozitelor fără dobândă deținute de moldoveni în bănci cu cel puțin 6-8 miliarde de lei. Băncile alături de BNM ar trebui să regândească sistemul, pentru ca banii ținuți la vedere pe carduri să fie utilizați în circuitul economic.
Potrivit lui Ioniță, ultimul element care caracterizează revenirea băncilor din criză este creditarea construcțiilor. În 2019 recordul a fost 10 mii de apartamente achiziționate prin ipotecă, iar creditele oferite pentru construcții a atins nivelul fără precedent de 7,1 miliarde de lei. Într-un singur an, 2019, portofoliul de credite acordate construcțiilor a crescut cu 2,4 miliarde de lei dublu față de anul precedent. Precedentul boomul al creditelor acordate construcțiilor a fost în 2008, când ele au atins cota de 14,7% din totalul portofoliului de credite bancare. În 2019 noi am depășit recordul precedent, iar ponderea creditelor pentru construcții a atins cota de 17,5 % din total împrumuturilor bancare. Dacă tempoul se va menține atunci în anul 2020 vom avea 20% sau fiecare al cincilea leu oferit de bănci va fi oferit sectorului construcțiilor. Este firesc ca în urma cererii anemice din partea sectorului corporate, băncile să se axeze pe creditarea construcțiilor și a consumului.
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
După o ușoară recuperare a industriei ca urmare a declinul prelungit din anii 1990 pondera industriei în PIB-ul Republicii Moldova a ajuns la 15 % și e ancorată în jurul acestei valori de mai mulți ani. Stagnarea relevă faptul că sectorul și-a epuizat rezervele interne de creștere și este ne nevoie de politici industriale active din partea statului pentru impulsionarea activităților industriale și creșterea importanței sectorului pentru economia țării, a explicat în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, economistul, Ion Tornea.
Dezvoltarea industriei este importantă pentru economia oricărei țării, deoarece aceasta înseamnă activități cu valoare adăugată mai mare, locuri de muncă mai bine plătite și progres tehnologic. Chiar și UE și-a fixat creșterea ponderii industriei până la 20% din PIB. Asta în condițiile în care reducerea ponderii sectorului în UE s-a produs din motivul progresului tehnologic și relocarea mai multor activități industriale în afara țărilor din UE în căutarea de eficiență și costuri mai mici. În argumentarea sa Comisia Europeană spune că dezvoltarea industriei în UE ar duce la relansarea și creșterea economică.
”În prezent, politicile industriale din UE se bazează pe dezvoltarea competitivității întreprinderilor și pe orientarea spre activități de inovare. În țările Europei Centrale și de Est, din care face parte și Republica Moldova, axarea a fost pe atragerea investițiilor străine care ar aduce progres tehnologic și capital. Progresul s-a produs în cazul în care aceste țări au reușit să ofere stimulente pentru atragerea capitalului dar și locații competitive pentru rețelele globale de producție ale companiilor multinaționale. Țările baltice sunt o excepție de la aceste politici generale. Creșterea industriei din această regiune s-a bazat pe dezvoltarea IMM-urilor și a economiei verzi. Economia verde reprezintă o tendință nouă în politicile industriale ale UE și se află în proces de evoluție. Diferite metode arată că nu există anumite rețete standard pentru politicile industriale, însă există mai multe repere care se referă la domeniul de aplicare și la componentele politicilor industriale”, a menționat economistul.
Pentru Republica Moldova ar fi utilă experiența Slovaciei, care a reușit să dezvolte o industrie puternică prin atragerea investițiilor. Cel mai mare sector în Slovacia este cel al automotivelor, care se conturează și în Republica Moldova. Automotivele din Slovacia au o pondere de 12% din PB și asigură 44% din totalul producției industriale și 40% din totalul exporturilor producției industriale. Datorită deschiderii economiei Slovaciei și atragerea fluxurilor investițiilor țara a reușit să se conecteze la lanțurile valorice globale plasându-se pe locul doi printre țările OECD sub aspectul integrării în cadrul acestora. Acest lucru a însemnat progres tehnologic și activități industriale cu valoare adăugată mai înaltă. Acum în exporturile Slovaciei predomină produsele industriale avansate din punct de vedere tehnologic. Dezvoltarea sectorului automotive a atras după sine și dezvoltarea sectorului serviciilor, dar și a altor industrii. În prezent industria Slovaciei are o pondere de 25% din PIB.
Printre lecțiile cele mai importante ce pot fi preluate din experiența Slovaciei și elementele pe care ar trebui să se bazeze politicile industriale ale RM, se numără:
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
Anul 2020 a început cu scumpirea călătorilor interurbane, precedată de majorarea prețurilor la carburanți. Ulterior proprietarii microbuzelor au cerut și ei majorarea costului călătorii până la șase lei. Însă este puțin probabil că vor urma alte creșteri de prețuri și tarife, deși mai mulți experți sunt de părere că urmează un val de scumpiri, a explicat în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, comentatorul Vlad Bercu.
Deciziile privind tarifele și prețurile într-un an electoral sfidează logica economică normală, dar care au o logică politică de fier, ajutarea forțelor de la guvernare să câștige electoratul. Așa s-a întâmplat în 2018, când ne pregăteam de alegerile parlamentare, a continuat în 2019 când la început de an au avut loc alegeri parlamentare, iar în toamnă – alegeri locale. Așa probabil va fi și în anul 2020 când vom avea alegerii prezidențiale. Socialiștii au declarat deja că nu vor admite majorări de prețuri, ci vor monitoriza modul în care vor fi formate. Șeful statului, Igor Dodon a spus că nu va fi nicio majorare după ce transportatorii au cerut majorarea costului călătoriei în municipiul Chișinău. Într-un final însă plătește consumatorul, care se trezește peste o anumită perioadă de timp cu majorări bruște, care ar putea fi evitate dacă acest lucru s-ar face treptat pentru evitarea șocurilor ulterioare, dar pierde și producătorul sau furnizorul.
”Mult s-a vorbit despre tarifele la gazele naturale că vor fi majorate. Însă conducerea Moldovagaz a infirmat acest lucru. Directorul Moldovagaz a declarat că există pierderi cauzate de inconsecvențele tarifare și necesitatea compensării acestor pierderi. Actualele prețuri au fost aprobate în anul 2018, care prevedeau un preț de achiziție de 178 USD pe mia de metri cubi la un curs de 17,68 lei/USD. În final prețul de import a gazelor în anul 2018 a fost de 217 USD pentru o mie de metri cubi, iar în anul 2019 de 233 USD. Astfel, doar în urma majorării prețului de import, Moldovagaz a generat devierii financiare de peste 1,5 miliarde de lei. Este evident că Moldovagaz nu va cere majorarea tarifului la gaz, acesta va face ajustări pe fundalul reducerii prețului de import a gazului, dar va avea și o altă preocupare urmare a restructurării companiilor de distribuție. Administrația întreprinderii nu este preocupată de tarife cât de restructurare, normă prevăzută de angajamentele Chișinăului față de UE”, a opinat Vlad Bercu.
Cât privește scumpirile la benzină și motorină acestea au fost justificate ca urmare a majorării accizelor cu 10%, dar și a creșterii prețurilor la bursele internaționale. Deși pentru Republica Moldova mai relevant ar fi prețul de import și nu cel de la burse, care prevede livrării peste câteva luni. Petroliștii ar trebui să anunțe ANRE, timp cu trei zile, iar aceasta să dea explicații ca să vedem cât de justificat este prețul majorat. O altă întrebare, de ce nu se micșorează prețul atunci când scad cotațiile?
Pe de altă parte, prețul la călătoriile cu microbuzul nu a fost modificat, potrivit transportatorilor, din 2006 deși ei au cerut de nenumărate ori acest lucru. Evident că majorările nemulțumesc consumatorii, iar tărăgănarea cu mai mult de zece ani ar putea duce la scumpiri bruște. Însă problema microbuzelor ar trebui să fie privită în complexitate prin restructurarea respectivului tip de transport în condițiile în care multe microbuze au un termen de exploatare foarte mare. Microbuzele ar trebui înlocuite cu autobuze, troleibuze. Acest lucru ar degaja și traficul din capitală.
Potrivit comentatorului, este evident că într-un an electoral autoritățile nu vor admite majorări de tarife. Mai ales că șeful statului, Igor Dodon a declarat că la stabilirea prețului la carburanți s-ar putea reveni la mecanismul de până în anul 2018 când ANRE stabilea un preț plafon. Totodată, pe lângă prim-ministru a fost creat un grup de lucru, care va monitoriza majorările de prețuri și argumentarea lor. Deocamdată nu este clar ce vor întreprinde în cazul constatării prețurilor mai mari. S-a declarat doar că statul are mai multe pârghii, cum ar fi Consiliul Concurenței, ANRE și alte instituții.
Unele declarații privind majorarea prețurilor lasă mai multe semne de întrebare. De exemplu, șeful statului declara că: ”unele prețuri nu au argumente economice și acest lucru trebuie clarificat”. Astfel, ori prețurile nu sunt argumentate economic sau acest lucru trebuie clarificat. Inițial trebuie de clarificat și ulterior trebuie făcute declarații că sunt sau nu argumentate economic.
Vlad Bercu a concluzionat că grupul de lucru pe lângă primul-ministru va face lumină în modul de formare a prețurilor. Important este ca, într-un final, să fie informat consumatorul despre analizele făcute. Însă, în unele cazuri, nu este atât de stringentă problema prețurilor, cât problema veniturilor mici ale consumatorilor.
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
La finele anului 2019 a apărut știrea că în Republica Moldova vor mai fi construite două aeroporturi. Subiect care a divizat societatea. Sunt din cei care argumentează necesitatea construcției aeroporturilor și sunt din cei care critică. Criticii spun că ideea nu poartă un caracter economic ci mai degrabă unul politic și geopolitic, constată în cadrul emisiunii „15 minute de realism economic”, analistul IDIS Viitorul, Ion Tăbârță.
Subiectul aeroporturilor nu este unul nou în Republica Moldova. Cel mai răsunător caz este cel al Aeroportului Internațional Chișinău și anume modul în care a fost acesta concesionat în anul 2013. Responsabil de concesionare a fost ex-ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, reprezentant din partea PDM. Atunci a fost anunțat concursul, însă până la urma nu a fost clar cum s-a întâmplat și ce s-a întâmplat. Într-un final aeroportul a fost concesionat unei companii din Habarovsk, Federația Rusă. Argumentul concesionării a fost modernizarea acestuia în condițiile în care nu mai corespunde standardelor și rigorilor internaționale ale infrastructurii aeroportuare. La acel moment, se anunța intenția de transformare a aeroportului într-un hub internațional, ca o punte de legătură dintre Est și Vest. Însă a acest lucru a rămas la nivelul declarațiilor, ca ulterior să aflăm cu stupoare că aeroportul este gestionat de controversatul politician, Ilan Șor.
”Despre necesitatea reîntoarcerii aeroportului în proprietatea statului s-a vorbit de mai mult timp. Mai multe partide au inițiat proceduri. Ba mai mult, pentru ex-premierul, Valeriu Streleț a fost o prioritate în scurtul său mandat din anul 2015 de a clarifica ce s-a întâmplat cu concesionarea. În 2019 pe timpul Guvernului Maiei Sandu un grup de deputați au organizat o comisie de anchetă, care a constatat că Aeroportul Chișinău a fost concesionat ilicit și trebuie întors în proprietatea statului. În rezultat Maia Sandu a dispus instituirea sechestrului pe activele aeroportului. Pe neașteptate am aflat că proprietar a devenit miliardarul Nathaniel Rothschild, iar la sfârșit de an acesta a declarat că nu mai este interesat de aeroport, iar proprietar a devenit omul de afaceri rus, Andrei Goncharenko. Șeful statului, Igor Dodon deși a declarat de nenumărate ori că aeroportul trebuie reîntors în proprietatea statului nu a întreprins nimic”, a spus Tăbârță.
Un detaliu important în infrastructura aeroportuară a Republicii Moldova este și cel referitor la aeroportul de la Tiraspol. Subiectul redeschiderii acestuia s-a încercat a fi pus pe agenda discuțiilor începând cu anul 2012 de pretinsele autorități din stânga Nistrului. Or, Chișinăul a spus că aeroportul poate fi funcțional doar când regiunea din stânga Nistrului se va reîntoarce în câmpul juridic al Republicii Moldova. Subiectul s-a acutizat pe fundalul războiului din estul Ucrainei (anul 2014) când, până la acea vreme, deplasările oficialilor ruși și a liderilor din regiunea transnistreană se făceau prin aeroportul de la Odesa. Ulterior, după izbucnirea conflictului din Ucraina oficialii ruși și liderii transnistreni trebuiau să vină pe la Chișinău pentru a se deplasa în și din regiunea transnistreană. Or, pentru Moscova este vital subiectul aeroportului în contextul schimbul militarilor din stânga Nistrului. După conflictul din Ucraina, Tiraspolul a rămas izolat de Federația Rusă, de aceea deschiderea aeroportului de la Tiraspol este un subiect actual pentru Moscova.
Potrivit analistului Ion Tăbârță, subiectul dezvoltării infrastructurii aeroportuare regionale din Republica Moldova este promovat insistent, atât de premierul Ion Chicu, cât și președintele Igor Dodon. Cei doi înalți oficiali au anunțat despre deschiderea a două aeroporturi la Ceadîr-Lunga și Bălți, unde deja este o pistă. Ca alternativă la nordul Republicii Moldova mai este și aeroportul de la Mărculești, care în perioada sovietică a fost un unul militar, iar din punct de vedere logistic investițiile ar fi mult mai mici.
Subiectul aeroporturilor este promovat intens de Igor Dodon, dar cu foarte puține informații oferite publicului. Șeful statului a declarat că trebuie spart monopolul Aeroportului Internațional Chișinău și că deschiderea unui aport internațional regional va fi o inițiativă public-privată. Mulți analiști susțin că deschiderea celor două aeroporturi nu se face din rațiuni economice ci mai degrabă politice. Totodată, nu putem spune că Aeroportul Chișinău este folosit la capacitate maximă. Astfel, cât nu există o claritate economică nu puteam vorbi de deschiderea de noi aeroporturi.
Dacă se va insista pe acest subiect, fără studii de fezabilitate economică și transparență maximă a procesului, atunci argumentul de construcție a celor două aeroporturi este mai degrabă unul politic și nu economic, cu conotație geopolitică în interesele Moscovei, nu ale Chișinăului. Atât timp cât Federația Rusă nu are conexiune directă pe uscat și maritim cu regiunea din stânga Nistrului, dar și cu întreg teritoriul Republicii Moldova, unica legătură directă este cea aeriană. În asemenea condiții, dezvoltarea infrastructurii aeroportuare din Republica Moldova ar fi în interesele politice și geopolitice ale Federației Ruse. Dacă ne uităm pe hartă vedem clar o linie: Tiraspol-Ceadîr-Lunga-Giurgiulești. Subiectul portului de la Giurgiulești la fel a fost pus în discuție de Dodon și Chicu, care au vorbit despre un investitor rus, dar la fel în condiții neclare.
„Dacă actualul Guvern al Republicii Moldova și președintele Igor Dodon vor merge mai departe pentru deschiderea celor două aeroporturi atunci avem nevoie de transparență maximă și studiu de fezabilitate. Iar în cazul parteneriatelor publice-private avem nevoie să știm cine sunt acei investitori. În caz contrar, ne putem pomeni că active strategice ale Republicii Moldova au fost concesionate altui stat, iar dezvoltarea infrastructurii aeroportuare e făcută pentru interesele politice și geopolitice ale altui stat”, a concluzionat analistul IDIS Viitorul, Ion Tăbârță.
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
