Banca Națională prognozează diminuarea inflației și a redus rata de politică monetară la minimul istoric de 5,5% și spune că relaxarea politicii monetare va depinde preponderent de situația macroeconomică curentă. Însă FMI afirmă că decizia respectivă a fost luată prematur ca urmare a riscurilor privind politica bugetară, constată în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, jurnalistul Victor Ursu.
Presiuni inflaționiste pot avea prețurile la petrol și condițiile climaterice nefaste, dar anul 2020 va fi marcat de un trend dezinflaționist. În context, banca centrală pentru a impulsiona creditarea sectorului real menționează că banii s-ar mai putea ieftini după reducerea ratei la 5,5%. Dar ca urmare a excesului de lichiditate din sectorul bancar de 6,04 miliarde de lei efectele de reducere a costurilor împrumuturilor va întârzia pentru sectorul corporate. Beneficiarul exclusiv va fi Guvernul, care-și va reduce costurile deficitului bugetar.
În opinia lui Victor Ursu, în urma șocurilor climaterice care sunt tot mai frecvente ar putea afecta productivitatea sectorului agricol ceea ce ar duce la majorarea prețurilor la produsele alimentare. Ba mai mult, schimbarea condițiilor economice la nivel mondial și tensiunile geopolitice au un efect direct asupra principalelor indicatori economici globali și se vor regăsi și în evoluțiile din Republica Moldova.
Prognoza inflației a băncii centrale denotă dominația prețurilor la produsele alimentare și a inflației de bază pe tot orizontul de prognoză. Iar prețurile reglementate vor avea un șoc temporar, iar majorarea prețurilor la combustibili va fi una nesemnificativă.
Produsele alimentare care sunt cele mai sensibile la majorarea prețurilor au cel mai mare impact în condițiile în care aproape jumătate din veniturile populației sunt direcționate pentru alimente. Persoanele cu venituri mici sunt cele mai afectate de majorarea prețurilor. Pentru anul curent avansul prețurilor este prognozată la 5,1%, iar pentru anul viitor – 3,6%.
”Riscurile inflaționiste sunt constate și de FMI, care susține că sunt determinate de politica bugetar-fiscală mai relaxată și de deprecierea monedei naționale. Iar BNM trebuie să fie gata să ajusteze politica monetară, în cazul în care se vor materializa riscurile care ar putea influența perspectivele inflației. Ba mai mult, decizia de relaxare a politicii monetare de la sfârșitul anului trecut a fost luată prematur”, a concluzionat Victor Ursu.
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
După trei ani de creștere a agriculturii în anul 2019, a fost înregistrat o reducere a producției agricole cu circa 2 la sută. Cu precădere este vorba de domeniul zootehnic și vegetal. Acest lucru arată că agricultura a început să bată pasul pe loc din cauza condițiilor climaterice cu care fermierii încă nu s-au învățat să lupte, constată în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, directorul de programe IDIS Viitorul, Viorel Chivriga.
Sectorul animalier este măcinat de probleme de mai mult de un deceniu. Numărul animalelor se reduce de la an la an. Există o problemă de structură și este legată de concentrarea animalelor în gospodăriile casnice. 85% din bovine sunt în gospodăriile casnice. Astfel, sectorul nu va înregistra niciodată performanță. Cu porcinele situația e diferită în condițiile în care gospodăriile casnice dețin circa 45% din efectiv.
”Pentru depășirea problemelor din sectorul animalier este necesar ca acesta să fie finanțat, dar și asistat, prin oferirea suportului pentru organizare și dezvoltare. Dacă problema nu va fi soluționată, atunci vor apărea disfuncții ale pieței cum e în cazul lactatelor. O bună parte a producției este importată. În atare condiții nu putem vorbi de export cu excepția unor poziții tarifare pe care le are Republica Moldova cu CSI și state terțe”, susține Chivriga.
Sunt înregistrate schimbări slabe privind stabilitatea prețurilor, pieței dar și a producției. La culturile legumicole unde a crescut suprafața înființărilor agricole, producția a bătut pasul pe loc. Prețurile, la unele produse s-au majorat cu peste 50%. Acest lucru arată că există insuficientă producție sau o parte din aceasta se erodează calitativ. Evident, deficitul este suplinit cu producția de import și acest lucru duce la majorarea prețurilor.
Deși, Republica Moldova este o țară preponderent agricolă, evidențele arată că de fapt moldovenii nu fac agricultură performantă , desigur cu unele excepții. Acest lucru este exemplificat prin randamentele mai mici ale culturilor agricole comparativ cu unele state europene cu care țara noastră intră în competiție. Este adevărat, suma subvențiilor în UE este mai mare comparativ cu Republica Moldova. Țara noastră a înregistrat unele reușite cu privire la dotarea tehnică, procurarea echipamentelor necesare pentru producție dar și stimularea activităților tinerilor antreprenor. Însă apare o problemă, creșterea restanțelor la subvenții ceea ce creează dificultăți fermierilor. Or, din numărul mare de măsuri ar trebui să fie făcută o prioritizare. Și aici e necesar ca decidenții să poarte discuții cu agricultorii care măsuri au impact imediat și care pe termen lung.
În ceea ce privește comerțul internațional este bine că unii parteneri recurg la unele măsuri de apropiere. Este vorba de lista cu 200 de întreprinderi agreată de Chișinău cu Federația Rusă. Însă trebuie să ținem cont de perioadele nefaste când o parte din agriculturi în perioada anilor 2005-2007 și după 2013 au fost aruncați de pe piața rusă. Un lucru este cert că fermierii care înregistrează rezultate bune nu se vor mai întoarce pe piața din Est, care este una nesigură comparativ cu cea din UE. Accesul produselor agroalimentare moldovenești pe piața comunitară înregistrează o evoluție pozitivă. În anul 2019, UE a majorat cotele pentru unele categorii de produse moldovenești. O parte din fermieri au învățat cum să exporte, să producă, dar și să devină vizibili în comerțul agricol. Este vorba de producătorii de struguri de masă, prune și nuci, dar și de produse procesate. De altfel, aceste companii sunt o punte de tracțiune pentru toată agricultura Republicii Moldova.
Chivriga a concluzionat că dacă există stabilitate, performanță și un segment de exportatori care unt vizibili pe alte piețe înseamnă că agricultura are un potențial care poate fi explorat.
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
După criza din anul 2014 băncile și-au revenit foarte greu și abia în februarie 2018 a început propriu-zis procesul de recuperare. În prezent, soldul creditelor oferite este de 40 miliarde de lei cu o creștere de 8 miliarde de lei în valori absolute. Un lucru interesant este și volumul crescut al depozitelor la vedere, care de fapt sunt o parte din banii moldovenilor de pe carduri pentru care Banca Națională împreună cu băncile trebuie să găsească o soluție pentru a fi utilizați în circuitul economic, constată în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, economistul IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță.
Chiar dacă băncile au început să recupereze terenul pierdut în anul 2014 mai este mult până a atinge nivelul de dinaintea crizei bancare. Raportat la PIB nivelul de dinaintea crizei încă mulți ani va trebui să-l recuperăm. Acum șase ani volumul creditelor raportat la PIB era de 35% ulterior a coborât la 18,5% or, în prezent nivelul e de 19,5%. Astfel, în doi ani a fost recuperat doar 7% din căderea reală și mai e nevoie de 6-7 ani pentru a atinge nivelul din anul 2014. Recuperarea sistemului bancar are loc pe seama persoanelor fizice. În doi ani din portofoliul de opt miliarde lei creștere, șase miliarde de lei aparțin persoanelor fizice și doar două miliarde businessului. Dacă în vară am atestat o majorare de 2,4 miliarde de lei pentru sectorul corporate în prezent avem o stagnare a împrumuturilor pentru persoanele juridice.
Veaceslav Ioniță atrage atenția asupra dinamicii creșterii. În ultimul trimestrul al anului 2019 avem o încetinire puternică a creșterii creditării. Trimestrial în ultimii doi ani soldul creditelor creștea cu câte un miliard de lei, iar în trimestrul doi din 2019 majorarea a fost chiar de 2,3 miliarde de lei. Cel mai interesant este că în trimestrul patru majorarea a fost de doar 0,2 miliarde de lei, o creștere modestă, care cel mai probabil este temporară. Avem o creștere apoi o scădere ușoară a creditelor în rândul businessului ceea ce denotă starea complicată a economiei în timp ce la persoanele fizice am urmărit o creștere fără precedent. Primul record este că gradul de îndatorare a persoanelor fizice în 2019 a depășit 10% din PIB, iar al doilea record - împrumuturile contractate de la bănci și sectorul de ne-bancar a depășit 20 miliarde de lei și ne apropiem de 24 miliarde de lei. Astfel, ponderea portofoliului de credite din total credite oferite persoanelor fizice este de 45% față de acum cinci ani când acestea erau 15%. De fapt, avem o majorare a expunerii a băncilor pe persoanele fizice.
Un element important pentru care băncile ar trebui să găsească o soluție sunt excesul de lichidități din sistemul bancar.
”Dacă urmărim dinamica din ultimii 20 de ani. Până în anul 2013 volumul de depozite atrase era aproape similar cu cel al creditelor oferite. Or, în prezent discrepanța e foarte mare. Anul 2019 a fost încheiat cu un exces de lichiditate de 28 miliarde de lei. Astfel, banii stau imobilizați. Băncile au reușit să acumuleze 68 miliarde de lei depozite, dar au oferit doar 40 miliarde de lei credite. Însă cel mai corect este să spunem că banii sunt inutili, necalitativi. De exemplu, în anul 2014 depozitele persoanelor fizice au fost de 34,5 miliarde de lei dintre care 28 miliarde erau depozite la termen și erau 6 miliarde depozite la vedere, care nu aduc dobândă deponenților. Iar în prezent, volumul depozitelor persoanelor fizice a ajuns la 45,5 miliarde de lei sau cu 11 miliarde de lei mai mult. Însă depozitele la termen au crescut cu doar un miliard de lei. Practic băncile pot folosi aceiași sumă de 29 miliarde de lei pentru acordarea creditelor. Avem o creștere fără precedent a banilor nelucrativi. Sunt banii fără dobândă depuși în bănci de cetățeni. Iar suma ratată din depozitele fără dobânzi se ridică anual în medie la 350 milioane de lei. Banii nu pot fi utilizați, iar BNM este nevoită să-i sterilizeze și să achite suplimentar băncilor 350 milioane de lei anual, doar pe aceste depozite fără dobândă deținute de cetățeni în bănci. Suma mare a depozitelor la vedere rezidă din încrederea redusă a cetățenilor în bănci și din faptul că cetățenii își țin pe carduri o parte din veniturile încasate. Anul trecut moldoveni au primit pe cardurile bancare 70 miliarde de lei (6 miliarde de lei lunar). Dacă acum cinci în ziua salariului banii erau retrași de pe carduri, în prezent comportamentul s-a schimbat: cetățenii tot mai activ achită cu cardul și nu scot toată suma imediat. Anume aceste solduri de pe carduri și au contribuit la creșterea depozitelor fără dobândă deținute de moldoveni în bănci cu cel puțin 6-8 miliarde de lei. Băncile alături de BNM ar trebui să regândească sistemul, pentru ca banii ținuți la vedere pe carduri să fie utilizați în circuitul economic.
Potrivit lui Ioniță, ultimul element care caracterizează revenirea băncilor din criză este creditarea construcțiilor. În 2019 recordul a fost 10 mii de apartamente achiziționate prin ipotecă, iar creditele oferite pentru construcții a atins nivelul fără precedent de 7,1 miliarde de lei. Într-un singur an, 2019, portofoliul de credite acordate construcțiilor a crescut cu 2,4 miliarde de lei dublu față de anul precedent. Precedentul boomul al creditelor acordate construcțiilor a fost în 2008, când ele au atins cota de 14,7% din totalul portofoliului de credite bancare. În 2019 noi am depășit recordul precedent, iar ponderea creditelor pentru construcții a atins cota de 17,5 % din total împrumuturilor bancare. Dacă tempoul se va menține atunci în anul 2020 vom avea 20% sau fiecare al cincilea leu oferit de bănci va fi oferit sectorului construcțiilor. Este firesc ca în urma cererii anemice din partea sectorului corporate, băncile să se axeze pe creditarea construcțiilor și a consumului.
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
După o ușoară recuperare a industriei ca urmare a declinul prelungit din anii 1990 pondera industriei în PIB-ul Republicii Moldova a ajuns la 15 % și e ancorată în jurul acestei valori de mai mulți ani. Stagnarea relevă faptul că sectorul și-a epuizat rezervele interne de creștere și este ne nevoie de politici industriale active din partea statului pentru impulsionarea activităților industriale și creșterea importanței sectorului pentru economia țării, a explicat în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, economistul, Ion Tornea.
Dezvoltarea industriei este importantă pentru economia oricărei țării, deoarece aceasta înseamnă activități cu valoare adăugată mai mare, locuri de muncă mai bine plătite și progres tehnologic. Chiar și UE și-a fixat creșterea ponderii industriei până la 20% din PIB. Asta în condițiile în care reducerea ponderii sectorului în UE s-a produs din motivul progresului tehnologic și relocarea mai multor activități industriale în afara țărilor din UE în căutarea de eficiență și costuri mai mici. În argumentarea sa Comisia Europeană spune că dezvoltarea industriei în UE ar duce la relansarea și creșterea economică.
”În prezent, politicile industriale din UE se bazează pe dezvoltarea competitivității întreprinderilor și pe orientarea spre activități de inovare. În țările Europei Centrale și de Est, din care face parte și Republica Moldova, axarea a fost pe atragerea investițiilor străine care ar aduce progres tehnologic și capital. Progresul s-a produs în cazul în care aceste țări au reușit să ofere stimulente pentru atragerea capitalului dar și locații competitive pentru rețelele globale de producție ale companiilor multinaționale. Țările baltice sunt o excepție de la aceste politici generale. Creșterea industriei din această regiune s-a bazat pe dezvoltarea IMM-urilor și a economiei verzi. Economia verde reprezintă o tendință nouă în politicile industriale ale UE și se află în proces de evoluție. Diferite metode arată că nu există anumite rețete standard pentru politicile industriale, însă există mai multe repere care se referă la domeniul de aplicare și la componentele politicilor industriale”, a menționat economistul.
Pentru Republica Moldova ar fi utilă experiența Slovaciei, care a reușit să dezvolte o industrie puternică prin atragerea investițiilor. Cel mai mare sector în Slovacia este cel al automotivelor, care se conturează și în Republica Moldova. Automotivele din Slovacia au o pondere de 12% din PB și asigură 44% din totalul producției industriale și 40% din totalul exporturilor producției industriale. Datorită deschiderii economiei Slovaciei și atragerea fluxurilor investițiilor țara a reușit să se conecteze la lanțurile valorice globale plasându-se pe locul doi printre țările OECD sub aspectul integrării în cadrul acestora. Acest lucru a însemnat progres tehnologic și activități industriale cu valoare adăugată mai înaltă. Acum în exporturile Slovaciei predomină produsele industriale avansate din punct de vedere tehnologic. Dezvoltarea sectorului automotive a atras după sine și dezvoltarea sectorului serviciilor, dar și a altor industrii. În prezent industria Slovaciei are o pondere de 25% din PIB.
Printre lecțiile cele mai importante ce pot fi preluate din experiența Slovaciei și elementele pe care ar trebui să se bazeze politicile industriale ale RM, se numără:
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
Anul 2020 a început cu scumpirea călătorilor interurbane, precedată de majorarea prețurilor la carburanți. Ulterior proprietarii microbuzelor au cerut și ei majorarea costului călătorii până la șase lei. Însă este puțin probabil că vor urma alte creșteri de prețuri și tarife, deși mai mulți experți sunt de părere că urmează un val de scumpiri, a explicat în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, comentatorul Vlad Bercu.
Deciziile privind tarifele și prețurile într-un an electoral sfidează logica economică normală, dar care au o logică politică de fier, ajutarea forțelor de la guvernare să câștige electoratul. Așa s-a întâmplat în 2018, când ne pregăteam de alegerile parlamentare, a continuat în 2019 când la început de an au avut loc alegeri parlamentare, iar în toamnă – alegeri locale. Așa probabil va fi și în anul 2020 când vom avea alegerii prezidențiale. Socialiștii au declarat deja că nu vor admite majorări de prețuri, ci vor monitoriza modul în care vor fi formate. Șeful statului, Igor Dodon a spus că nu va fi nicio majorare după ce transportatorii au cerut majorarea costului călătoriei în municipiul Chișinău. Într-un final însă plătește consumatorul, care se trezește peste o anumită perioadă de timp cu majorări bruște, care ar putea fi evitate dacă acest lucru s-ar face treptat pentru evitarea șocurilor ulterioare, dar pierde și producătorul sau furnizorul.
”Mult s-a vorbit despre tarifele la gazele naturale că vor fi majorate. Însă conducerea Moldovagaz a infirmat acest lucru. Directorul Moldovagaz a declarat că există pierderi cauzate de inconsecvențele tarifare și necesitatea compensării acestor pierderi. Actualele prețuri au fost aprobate în anul 2018, care prevedeau un preț de achiziție de 178 USD pe mia de metri cubi la un curs de 17,68 lei/USD. În final prețul de import a gazelor în anul 2018 a fost de 217 USD pentru o mie de metri cubi, iar în anul 2019 de 233 USD. Astfel, doar în urma majorării prețului de import, Moldovagaz a generat devierii financiare de peste 1,5 miliarde de lei. Este evident că Moldovagaz nu va cere majorarea tarifului la gaz, acesta va face ajustări pe fundalul reducerii prețului de import a gazului, dar va avea și o altă preocupare urmare a restructurării companiilor de distribuție. Administrația întreprinderii nu este preocupată de tarife cât de restructurare, normă prevăzută de angajamentele Chișinăului față de UE”, a opinat Vlad Bercu.
Cât privește scumpirile la benzină și motorină acestea au fost justificate ca urmare a majorării accizelor cu 10%, dar și a creșterii prețurilor la bursele internaționale. Deși pentru Republica Moldova mai relevant ar fi prețul de import și nu cel de la burse, care prevede livrării peste câteva luni. Petroliștii ar trebui să anunțe ANRE, timp cu trei zile, iar aceasta să dea explicații ca să vedem cât de justificat este prețul majorat. O altă întrebare, de ce nu se micșorează prețul atunci când scad cotațiile?
Pe de altă parte, prețul la călătoriile cu microbuzul nu a fost modificat, potrivit transportatorilor, din 2006 deși ei au cerut de nenumărate ori acest lucru. Evident că majorările nemulțumesc consumatorii, iar tărăgănarea cu mai mult de zece ani ar putea duce la scumpiri bruște. Însă problema microbuzelor ar trebui să fie privită în complexitate prin restructurarea respectivului tip de transport în condițiile în care multe microbuze au un termen de exploatare foarte mare. Microbuzele ar trebui înlocuite cu autobuze, troleibuze. Acest lucru ar degaja și traficul din capitală.
Potrivit comentatorului, este evident că într-un an electoral autoritățile nu vor admite majorări de tarife. Mai ales că șeful statului, Igor Dodon a declarat că la stabilirea prețului la carburanți s-ar putea reveni la mecanismul de până în anul 2018 când ANRE stabilea un preț plafon. Totodată, pe lângă prim-ministru a fost creat un grup de lucru, care va monitoriza majorările de prețuri și argumentarea lor. Deocamdată nu este clar ce vor întreprinde în cazul constatării prețurilor mai mari. S-a declarat doar că statul are mai multe pârghii, cum ar fi Consiliul Concurenței, ANRE și alte instituții.
Unele declarații privind majorarea prețurilor lasă mai multe semne de întrebare. De exemplu, șeful statului declara că: ”unele prețuri nu au argumente economice și acest lucru trebuie clarificat”. Astfel, ori prețurile nu sunt argumentate economic sau acest lucru trebuie clarificat. Inițial trebuie de clarificat și ulterior trebuie făcute declarații că sunt sau nu argumentate economic.
Vlad Bercu a concluzionat că grupul de lucru pe lângă primul-ministru va face lumină în modul de formare a prețurilor. Important este ca, într-un final, să fie informat consumatorul despre analizele făcute. Însă, în unele cazuri, nu este atât de stringentă problema prețurilor, cât problema veniturilor mici ale consumatorilor.
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
La finele anului 2019 a apărut știrea că în Republica Moldova vor mai fi construite două aeroporturi. Subiect care a divizat societatea. Sunt din cei care argumentează necesitatea construcției aeroporturilor și sunt din cei care critică. Criticii spun că ideea nu poartă un caracter economic ci mai degrabă unul politic și geopolitic, constată în cadrul emisiunii „15 minute de realism economic”, analistul IDIS Viitorul, Ion Tăbârță.
Subiectul aeroporturilor nu este unul nou în Republica Moldova. Cel mai răsunător caz este cel al Aeroportului Internațional Chișinău și anume modul în care a fost acesta concesionat în anul 2013. Responsabil de concesionare a fost ex-ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, reprezentant din partea PDM. Atunci a fost anunțat concursul, însă până la urma nu a fost clar cum s-a întâmplat și ce s-a întâmplat. Într-un final aeroportul a fost concesionat unei companii din Habarovsk, Federația Rusă. Argumentul concesionării a fost modernizarea acestuia în condițiile în care nu mai corespunde standardelor și rigorilor internaționale ale infrastructurii aeroportuare. La acel moment, se anunța intenția de transformare a aeroportului într-un hub internațional, ca o punte de legătură dintre Est și Vest. Însă a acest lucru a rămas la nivelul declarațiilor, ca ulterior să aflăm cu stupoare că aeroportul este gestionat de controversatul politician, Ilan Șor.
”Despre necesitatea reîntoarcerii aeroportului în proprietatea statului s-a vorbit de mai mult timp. Mai multe partide au inițiat proceduri. Ba mai mult, pentru ex-premierul, Valeriu Streleț a fost o prioritate în scurtul său mandat din anul 2015 de a clarifica ce s-a întâmplat cu concesionarea. În 2019 pe timpul Guvernului Maiei Sandu un grup de deputați au organizat o comisie de anchetă, care a constatat că Aeroportul Chișinău a fost concesionat ilicit și trebuie întors în proprietatea statului. În rezultat Maia Sandu a dispus instituirea sechestrului pe activele aeroportului. Pe neașteptate am aflat că proprietar a devenit miliardarul Nathaniel Rothschild, iar la sfârșit de an acesta a declarat că nu mai este interesat de aeroport, iar proprietar a devenit omul de afaceri rus, Andrei Goncharenko. Șeful statului, Igor Dodon deși a declarat de nenumărate ori că aeroportul trebuie reîntors în proprietatea statului nu a întreprins nimic”, a spus Tăbârță.
Un detaliu important în infrastructura aeroportuară a Republicii Moldova este și cel referitor la aeroportul de la Tiraspol. Subiectul redeschiderii acestuia s-a încercat a fi pus pe agenda discuțiilor începând cu anul 2012 de pretinsele autorități din stânga Nistrului. Or, Chișinăul a spus că aeroportul poate fi funcțional doar când regiunea din stânga Nistrului se va reîntoarce în câmpul juridic al Republicii Moldova. Subiectul s-a acutizat pe fundalul războiului din estul Ucrainei (anul 2014) când, până la acea vreme, deplasările oficialilor ruși și a liderilor din regiunea transnistreană se făceau prin aeroportul de la Odesa. Ulterior, după izbucnirea conflictului din Ucraina oficialii ruși și liderii transnistreni trebuiau să vină pe la Chișinău pentru a se deplasa în și din regiunea transnistreană. Or, pentru Moscova este vital subiectul aeroportului în contextul schimbul militarilor din stânga Nistrului. După conflictul din Ucraina, Tiraspolul a rămas izolat de Federația Rusă, de aceea deschiderea aeroportului de la Tiraspol este un subiect actual pentru Moscova.
Potrivit analistului Ion Tăbârță, subiectul dezvoltării infrastructurii aeroportuare regionale din Republica Moldova este promovat insistent, atât de premierul Ion Chicu, cât și președintele Igor Dodon. Cei doi înalți oficiali au anunțat despre deschiderea a două aeroporturi la Ceadîr-Lunga și Bălți, unde deja este o pistă. Ca alternativă la nordul Republicii Moldova mai este și aeroportul de la Mărculești, care în perioada sovietică a fost un unul militar, iar din punct de vedere logistic investițiile ar fi mult mai mici.
Subiectul aeroporturilor este promovat intens de Igor Dodon, dar cu foarte puține informații oferite publicului. Șeful statului a declarat că trebuie spart monopolul Aeroportului Internațional Chișinău și că deschiderea unui aport internațional regional va fi o inițiativă public-privată. Mulți analiști susțin că deschiderea celor două aeroporturi nu se face din rațiuni economice ci mai degrabă politice. Totodată, nu putem spune că Aeroportul Chișinău este folosit la capacitate maximă. Astfel, cât nu există o claritate economică nu puteam vorbi de deschiderea de noi aeroporturi.
Dacă se va insista pe acest subiect, fără studii de fezabilitate economică și transparență maximă a procesului, atunci argumentul de construcție a celor două aeroporturi este mai degrabă unul politic și nu economic, cu conotație geopolitică în interesele Moscovei, nu ale Chișinăului. Atât timp cât Federația Rusă nu are conexiune directă pe uscat și maritim cu regiunea din stânga Nistrului, dar și cu întreg teritoriul Republicii Moldova, unica legătură directă este cea aeriană. În asemenea condiții, dezvoltarea infrastructurii aeroportuare din Republica Moldova ar fi în interesele politice și geopolitice ale Federației Ruse. Dacă ne uităm pe hartă vedem clar o linie: Tiraspol-Ceadîr-Lunga-Giurgiulești. Subiectul portului de la Giurgiulești la fel a fost pus în discuție de Dodon și Chicu, care au vorbit despre un investitor rus, dar la fel în condiții neclare.
„Dacă actualul Guvern al Republicii Moldova și președintele Igor Dodon vor merge mai departe pentru deschiderea celor două aeroporturi atunci avem nevoie de transparență maximă și studiu de fezabilitate. Iar în cazul parteneriatelor publice-private avem nevoie să știm cine sunt acei investitori. În caz contrar, ne putem pomeni că active strategice ale Republicii Moldova au fost concesionate altui stat, iar dezvoltarea infrastructurii aeroportuare e făcută pentru interesele politice și geopolitice ale altui stat”, a concluzionat analistul IDIS Viitorul, Ion Tăbârță.
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
Fiecare a treia companie de stat din Republica Moldova înregistrează pierderi, iar situația se înrăutățește de la un an la altul. În anul 2018, ponderea întreprinderilor de stat care au fost pe profit s-a redus la 60% de la 62,6%, cifră înregistrată în 2017, a explicat în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic„ economista IDIS Viitorul, Diana Enachi.
Analiza activității economico-financiare arată că, profitul net obținut de companiile de stat s-a redus de aproximativ 10 ori. Dacă, în anul 2017, per ansamblu a fost obținut un profit de 148,9 milioane lei, atunci în 2018, profitul net contabilizat a fost de doar 15,9 milioane lei.
Companiile de stat înregistrează o rentabilitate economică de 0,23%, altfel spus, la fiecare leu investit a fost obținut un profit de 23 de bani. Rentabilitatea financiară a constituit în 2018 - 0,1% sau la fiecare leu capital propriu a fost obținut 10 bani profit net.
În topul companiilor care înregistrează pierderi sunt: Calea Ferată din Moldova – 73,1 milioane lei, Aeroportul Internațional Mărculești – 19,9 milioane lei, Editura Universul – 9,6 milioane lei, și Protecția Solului și Îmbunătățiri funciare – 4,0 milioane lei. La polul opus, cele mai mari profituri le contabilizează Moldelectrica – 28,6 milioane lei , Posta Moldovei – 19,6 milioane lei, Fabrica de sticlă din Chișinău – 12,6 milioane lei și Nodul Hidroenergetic Costești - 12,4 milioane lei.
”Un risc pe termen mediu reprezintă acumularea de pierderi şi de arierate la companiile în care statul este acţionar. În cazul în care acestea nu reuşesc să acopere pierderile financiare, datoriile și, respectiv, să îşi eficientizeze activitatea, Guvernul este obligat să intervină cu resurse publice, ceea ce poate conduce la deteriorarea situaţiei finanţelor publice (creşterea deficitului bugetar). La sfârșitul anului 2018 creanțele companiilor de stat însumau 6 miliarde lei, dintre care 2,4 miliarde acumulate doar în anul 2018, restul fiind datorii pe termen lung”, a opinat Diana Enachi.
În Registrul patrimoniului public ținut de Agenția Proprietății Publice de avem circa 220 companii de sat și 86 societăți comerciale cu capital de stat, dintre care 63 – dețin capital integral sau majoritar de stat.
Economista a concluzionat că deși, per ansamblu, întreprinderile de stat înregistrează o rentabilitate satisfăcătoare, sunt în șir de întreprinderi ale căror active nete sunt mult mai mici față de capitalul social, iar datoriile depășesc activele acestora. Este necesară o analiză a situației economico-financiare a fiecărei companii și oportunitatea menținerii de către stat sau privatizări entităților care nu reușesc să găsească soluții pentru eficientizarea activității economice, să genereze venituri pentru acoperirea datorilor acumulate și să asigure servicii de calitate pentru cetățeni. Este demonstrat că privații au o responsabilitate și un interes mai mare, fapt transpus în eficientă și eficacitate. Or, statul trebuie să păstreze în gestiune doar întrepriderile de importanță strategică, sectoare cu monopoluri naturale.
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
Anul 2019 a fost marcat de turbulențe politice, decizii surpriză de modificare a ratei de politică monetară, creșterea îndatorării populației, diminuarea turației exporturilor și a remiterilor. Iar pe sfârșit de an Compania Avia Invest, care administrează Aeroportul Internațional Chișinău a cedat controlul către Komaksavia Airport Invest Ltd, controlată de oligarhul rus Andrei Goncharenko, constată în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, jurnalistul Victor Ursu.
În rezultatul alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019, primele organizate în baza unui sistem electoral mixt paralel, au acces 3 partide politice, 1 bloc electoral și 3 candidați independenți: Partidul Socialiștilor din Republica Moldova – 35 mandate, Partidul Democrat din Moldova – 30 mandate, Blocul electoral ACUM – 26 mandate, Partidul Șor – 7 mandat. În data de 8 iunie când expira termenul de formare a unei coaliții PSRM și Blocul ACUM au format o coaliție temporară. În aceiași zi a a fost numit Guvernul Sandu. Acesta a primit susținerea partenerilor de dezvoltare și practic într-un timp record a reușit să deblocheze susținerea financiară. Astfel după o perioadă de incertitudine, businessul a răsuflat ușurat că incertitudinea politică s-a sfârșit. Toate bune și frumoase când la 12 noiembrie guvernul a fost demis prin moțiune de cenzură. Motiv pentru demisia guvernului a servit proiectul legii asumat prin răspundere de către guvern, care i-ar fi permis primului ministru să facă preselecția candidaților pentru funcția de procuror general.
”În vara anului 2019, pe fundalul turbulențelor politice, BNM a înăsprit politica monetară de la 6,5% anual la 7,5% anual. Însă pe 19 decembrie curent BNM relaxează politica monetară. Banca centrală a redus rata de bază cu două puncte procentuale la 5,5% anual și rezervelor obligatorii în 2 etape până la 41%. Decizia reglementatorului trezește anumite semne de întrebare pe fundalul unui buget populist adoptat de majoritatea neformală PSRM și PD în preajma unui an electoral. Or, acest lucru ar favoriza contractarea de la băncile comerciale a împrumuturilor mai ieftine. Relaxarea politicii monetare ar elibera din băncii circa 600-700 milioane de lei, ceea ce ar putea crea presiuni inflaționiste”, susține Victor Ursu.
În același timp, în anul 2019 a fost finalizată procedura de transparentizare a acționariatului băncilor moldovenești. Este vorba de vinderea pachetului de peste 60% investitorului bulgar DOVERIE UNITED-HOLDING AD. Astfel, în prezent, investitorii străinii au ajuns să controleze 90% din sistemul bancar moldovenesc. Totuși, Group Societe Generale a renunțat la instituția financiară din Republica. Deși strategia grupul s-a retras din mai multe țări, asta relevă că Republica Moldova nu este atractivă pentru marii investitori.
Potrivit lui Victor Ursu am asistat la un fenomen neobișnuit în Republica Moldova este vorba de creșterea îndatorării populației. Este vorba în primul rând de sectorul de microfinanțare, care a ajuns să dețină 20% din totalul împrumuturilor acordate. Totodată a fost înregistrat un record pe piața financiară, volumul de credite a depășit nivelul de 50 miliarde lei. Prima dată acest record a fost stabilit acum 5 ani în urmă în octombrie 2014, când pentru o singură lună volumul total al creditelor din economie s-a ridicat la 51,6 miliarde lei. Apoi a urmat cea mai lungă și profundă criză bancară din istoria țării, care a durat 3,5 ani până în februarie 2018, când volumul total al creditelor a scăzut cu 11,6 miliarde lei până la nivelul de 39 miliarde lei.
Un alt eveniment din economia Republicii Moldova a fost că pe parcursul anului 2019 transferurile din străinătate în favoarea persoanelor fizice din Republica Moldova a fost în continua scădere. Statistica transferurilor nete și ajustate sezonier, care este publicată de către Banca Națională a Moldovei, arată o contractare aproape în fiecare lună, cu excepția lunilor aprilie și septembrie, în comparație cu aceeași perioadă a anului precedent. Cumulativ, în primele zece luni ale 2019 volumul transferurilor nete ajustate sezonier s-a diminuat cu 5% comparativ cu anul precedent.
Totodată, în anul 2019 a fost înregistrată o temperare a turației exporturilor moldovenești. În 10 luni ale anului 2019, volumul total al livrărilor de mărfuri a înregistrat o majorare modestă de doar 3,4%. Și acest lucru se datorează concentrării exporturilor, atât în profil geografic, cât și sub aspectul structurii produselor exportate. Totodată, este vorba și competitivitatea redusă producătorilor autohtoni, fapt ce subminează sustenabilitatea exporturilor per ansamblu.
Evenimentul, de la sfârșitul anului, care a stârnit multe semne de întrebare a fost cedarea de către Avia Invest, care administrează Aeroportul Internațional Chișinău, companiei Komaksavia Airport Invest Ltd,. Beneficiarul acesteia este omul de afaceri și miliardarul rus Andrei Goncharenko. Acesta numit oligarhul din umbră. Schimbarea proprietarului ridică multe semne de întrebare în condițiile în care experții consideră că acest lucru s-a întâmplat cu știrea președintelui Republicii Moldova, deși acesta s-a arătat surprins de schimbare și a declarat că aeroportul trebuie întors în gestiunea statului.
Victor Ursu a concluzionat că anul 2019 a fost marcat mai mult negativ decât pozitiv economia Republicii Moldova. Iar investitorii străini nu s-au înghesuit să vină să-și plaseze capitalul aici din cauza riscurilor de preluare a afacerilor, birocrației, corupției și lipsei previzibilității Republicii Moldova.
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
BNM a adoptat o decizie importantă pentru anul 2020 prin reducerea ratei de bază la 5,5 și reducerea rezervelor obligatorii cu 1,5% in trei etape a câte 0,5%. Rata de bază este dobânda la care banca centrală oferă bani băncilor comerciale sau ratele la care sunt atrase depozitele. Oferirea creditelor și atragerea depozitelor este de fapt politica BNM, constată în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic” economistul IDIS Viitorul, Veceslav Ioniță.
Pe parcursul a 20 de ani banca centrală a modificat de 82 de ori rata de bază. Au fost perioade în anii 2000-2001 cânt rata era modificată de 10 ori pe an in fiecare lună. Observăm că rata de bază și rata inflație sunt într-o corelație perfectă. Atunci când inflația era mare în anii 1999-2000 și ajungea la 40%, banca centrală plătea foarte scump pentru bani – 32% pentru a descuraja tendința. Când inflația începea să scadă, BNM reducea rata de bază.
Potrivit lui Ioniță, Republica Moldova a avut cea mai mică rată de bază de 3,5% în anul 2013. De fapt, a fost cea mai lungă perioadă de un an și opt luni când rata de politică monetară a rămas neschimbată. În acea perioadă banii erau ieftini, iar ritmul de creștere al creditelor era foarte mare și am ajuns în octombrie 2014 la 48 miliarde de lei. Asta în timp ce în februarie 2018 am ajuns la minimul 32 miliarde de lei după maxima din 2014. Vedem că rata de bază e sincronizată cu inflația. BNM are grijă ca prețul banilor să fie legat de inflația ca nu cumva oferind prea mulți bani în economie să provoace inflație. Or, în 2014 banii ieftini au impulsionat creditarea, dar au redus din calitatea împrumuturilor. Astfel, în 2016 s-a ajuns la situația când 40% din totalul creditelor erau neperformante.
Politica BNM țintește două lucruri. Pe de o parte banii prea ieftini pot provoca inflație. Dacă nu este inflație există riscul ca băncile să se aventureze în acordarea creditelor neverificate și în rezultat s-ar reduce calitatea lor.
”În 2015 rata de bază a atins maxima istorică de 19,5% din anul 2001. Rat a fost majorată în urma jafului bancar, care a avut loc la sfârșitul anului 2014 după ce BNM a fost nevoită să facă infuzie de capital și pentru a stopa inflația a majorat rata de politică monetară”, a opinat Ioniță.
Vârful crizei a fost trecut în anul 2015, iar ulterior rata de bază a început să scadă. Aceasta a ajuns până la nivelul de 6,5% și s-a menținut un an și șapte luni – al doilea record istoric după anul 2013. Însă în anul 2019 BNM a majorat rata la 7,5%. Acest lucru a avut loc pe fundalul la impulsionarea acordării creditelor de consum. În același timp, relaxarea politicii fiscale a crescut consumul ce a generat majorarea importurilor, care la rândul lor au provocat deficitul de valută, care a dus la deprecierea valutei, care într-un final au dus la creșterea prețurilor. Rata de bază a fost de 6,5% până în anul 2019 ca urmare a inflației mici. În acest an inflația va fi de 8% și în condiția în care acesta este în creștere BNM reduce rata de politică monetară. O decizie atipică față de anii precedenți când pe fundalul inflației în ascensiune, BNM scumpea banii.
”Până în anul 2014 volumul creditelor acordate economiei era proporțional cu volumul depozitelor atrase. 40 miliarde de lei au fost atrase depozite și 35 de miliarde de lei au fost acordate credite. După anul 2014 când a fost înăsprită rata de politică monetară și supravegherea bancară, banca centrală practic a strangulat băncile comerciale. Instituțiile financiare au fost obligate să-și facă ordine, ceea ce a redus și portofoliul de credite la 32 miliarde de lei de la 48 de miliarde de lei. Diminuarea a avut loc exclusiv din contul persoanelor juridice. Am ajuns la situația când în luna octombrie a anului curent volumul depozitelor era de 67 miliarde de lei, iar soldul creditelor acordate era de 40 miliarde de lei. Drept consecință bnm este nevoită sa sterilizeze masa monetară, iar rezervele obligatorii sunt la cota maxima de 42,5% din banii atrași sub formă de depozite băncile comerciale sunt obligate să-i păstreze sub formă de depozite la BNM. Astfel, pentru anul viitor reglementatorul și-a propus să reducă și norma rezervelor obligatorii ceea ce va oferi suplimentar băncilor comerciale circa 700 milioane de lei. În prezent acestea au fost reduse cu 1, 5%, pana la 41%”, a precizat economistul .
48 miliarde de lei, maxima istorică a volumului de credite acordate în anul 2014, 32 miliarde de lei – maxima căderii, iar în luna Noiembrie a anului 2019 am ajuns la 40 miliarde de lei recuperându-se 8 miliarde de lei. Însă recuperarea este diferențiată. 6 miliarde de lei sunt credite oferite persoanelor fizice și doar 2 miliarde de lei businessului. Creșterea creditării se face exclusiv din contul persoanelor fizice. Avem un paradox, BNM dă mai mulți bani pentru stimularea creditării, care va genera consumul populaței, ceea ce va duce la inflație. BNM consideră că după trei ani și jumătate (2014-2018) că a venit timpul ca băncile să crediteze economia după ce și-au făcut ordine pe intern.
Miza este că pentru prima dată în istoria Republicii Moldova de 20, BNM acționează invers pentru că în opinia ei că suntem într-un context invers față de cum a fost până acum Republica Moldova.
Economistul a concluzionat că BNM ieftinește banii pentru anul viitor, relaxează politica monetară în speranța că băncile comerciale vor majora creditarea și a businessului și nu doar a persoanelor fizice. Efectul deciziei BNM va fi simțit pe parcursul anului viitor în condițiile în care diminuarea ratei de bază va fi operată pe parcursul următoarelor trei luni. Anumite rezultate vor putea fi contabilizate în ianuarie anul viitor și validat optimismul atipic al băncii centrale, care speră la impulsionarea creditării economiei.
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
Până acum ceva vreme Republica Moldova era o țară preponderent agrară, însă datele statistice din ultima perioadă contrazic această afirmație. Este vorba de ascensiunea unor sectoare care arată schimbarea tendințelor economice, a explicat în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, economistul Ion Tornea.
Potrivit lui, asistăm la avansul sectorului construcțiilor care a ajuns la o pondere de 10% din PIB față de 6,5% cât constituia acum opt ani. La fel, s-a majorat și ponderea activităților și serviciilor publice la 17% de la 14%. Acest lucru demonstrează efectul creșterii cheltuielilor statului pentru serviciile publice. A crescut și ponderea industriei cu 1% și activitățile de intermediere financiară plus 1%. O majorare accentuată se înregistrează în domeniul tehnologiilor informaționale – ponderea acestuia în PIB a crescut cu 0,5 p. p.. Alte sectoare care dețineau o pondere însemnată anterior – tranzacțiile imobiliare s-au redus ponderea în PIB cu 3 puncte procentuale. Agricultura pierde și ea teren, ponderea în PIB reducându-se cu un punct procentual. Evoluțiile pot fi catalogate drept pozitive având în vedere creșterea sectoarelor generatoare de capital și valoare adăugată mai mare: construcțiile, industria și TI. Conform datelor statistice TI au crescut de nouă ori, construcțiile în antrepriză de peste două ori, iar producția industrială de aproape două ori în ultimii opt ani.
Referindu-ne la industrie creșterea se datorează mai ales producției mai mari de mașini, aparate și echipamente electrice. Datele statistice confirmă acest lucru și arată egalarea de către acestea a volumului exporturilor de produse vegetale. Exporturile acestei categorii de produse s-au majorat în medie cu peste 15% anual. Dacă aceste tendințe se mențin vom asista în următorii câțiva ani la depășirea de către acestea a volumului exporturilor de produse agricole.
”Creșterea sectorului construcțiilor se datorează, în mare parte, afluxului de remitențe, iar în IT și industrie o mare însemnătate au avut-o facilitățile și stimulentele acordate. Este vorba de regimul fiscal de 7% din cifra de afaceri pentru companiile rezidentele ale parcurilor IT dar și crearea platformelor industriale, în special zone economice libere, unde rezidenții beneficiază de facilități. De asemenea, este vorba și de atragerea unor investitori mari în sectorul industrial în special de producerea echipamentelor electrice. Efectele de stimulare a investițiilor în IT și facilitățile acordate au avut un rol benefic asupra castor sectoare. Însă este adevărat că pentru menținerea și dezvoltarea sectoarelor este nevoie de atragerea investițiilor, dar și crearea condițiilor adecvate pentru extinderea afacerilor companiilor. Este vorba de asigurarea cu infrastructura necesară și asigurarea cu forță de muncă. Sunt două dintre cele mai importante probleme care împiedică dezvoltarea afacerilor”, a menționat Tornea.
În opinia economistului, facilitățile fiscale nu sunt suficiente pentru ca afacerile să avanseze și să se dezvolte. Constrângerile cele mai mari sunt lipsa infrastructurii, dar și neconcordanța sistemului educațional cu cererea companiilor. Astăzi asistăm la o concurență mare pentru investiții. Or, plasatorii de capital care au venit în căutarea unei forțe de muncă ieftine nu mai sunt actuali, pentru că forța de muncă nu este ieftină și suficient de pregătită pentru a face față companiilor. Republica Moldova trebuie să propună alte avantaje pentru investitori. Este vorba de infrastructură și forța de muncă calitativă. Pentru asigurarea creșterii sectoarelor este nevoie de reforma sectorului învățământului și acest lucru presupune nu doar readaptarea curriculei dar și dotarea laboratoarelor instituțiilor vocațional tehnice. Este nevoie de fortificarea platformelor industriale prin înzestrarea acestora cu infrastructura necesară. Ne referim la infrastructura de utilități a Zonelor Economice Libere a Parcurilor Industriale, dar și atragerea investițiilor pentru crearea infrastructurii de producție (spații de depozitare, hale de producție. Multe țări au deja aceste lucruri chiar dacă au o ofertă mai puțin tentantă în privința costurilor. Faptul că pot oferi investitorilor spații de producție reprezintă un avantaj.
Ion Tornea a concluzionat că pentru a face față concurenței din regiune, dar și a dezvolta sectoarele menționate este nevoie să progresăm în privința infrastructurii dar și în privința forței de muncă care devine o problemă stringentă pentru Republica Moldova.
Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
